7,062 matches
-
două avioane e o dovadă de neglijență. Am trecut țăcănind pe tocuri pe lângă magazinele oblonite, pe lângă birourile de schimb valutar care se profilau în întuneric și pe lângă standurile pustii cu mașini de închiriat. În sfârșit, am ajuns la intrarea unde ploua cu găleata. În noaptea umedă nu aștepta decât un singur taxi. Șoferul citea un ziar. Arăta de parc-ar fi stat acolo de mai multe zile. M-a dus acasă într-o tăcere neașteptată. Singurele sunete au fost fâșâitul ștergătoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dudești. S-a enervat. M-a făcut tocilar. Din clipa aceea am devenit nostalgic. Au Început să-mi placă literatura, geniile inexplicabile, toamna. Toamna mi se părea adecvată nemuririi. În ea cad frunzele moarte. Păsărelele Își ascund ciocul la subsuoară. Plouă subțire. Miroase a fum, a tristețe, a murături. Din pricina pătlăgelelor roșii imature, pe care le asociam cumva insucceselor erotice și trigonometrice, m-am gîndit din nou la sinucidere. Deși fata cu părul castaniu Încă nu mă părăsise. Nu la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mîna deasupra capului arătînd exact unde), care ne curg În cap, sînt ca niște buburuze, am Încheiat citatul. O altă zi cînd am simțit stringent nevoia de a scrie a fost aceea cînd am ajuns la țară, la post, și ploua. O alta, cînd am ajuns la Paris. Încă una, cînd am mers cu Mașa la decernarea premiilor UNITER și stăteam În rîndul Întîi. La Operă. Printre oameni care stau mereu În rîndul Întîi. O zi cînd n-am simțit deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rapid venele pe Hey, that’s No Way To Say Goodbye În loc de-a se arunca, negăsind lamă, de la etajul 68 făcîndu-și praf urechea muzicală. Asta povestesc ei făcîndu-se pulbere pe tînguirea saxofonului din dreapta Cesariei ale cărei morgandinho, atunci cînd plouă și devin și ele insuportabile pentru cei de vîrsta a doua, pot fi Însoțite de lama lui Cohen, acasă, la Boa Vista, În Capul Verde al păsărilor colorate tăcut, nod muzical al unor civilizații oarecum dispărute, cu linii melodice simple, sferice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Bluza era turcoaz. Culoarea naturală a purtătoarei. Mă duc să-l privesc, uite că nu doarme, privește pe perete, acolo de unde teoretic trebuie să apară Scufița Roșie sau cine trebuie să apară după o noapte atît de agitată, un iepure, plouă, se Întoarce cu spatele, nu m-a simțit, se duce să viseze. Această extraordinar de fragilă ființă care sare, rupe ciucurii fotoliului, dă din mîini sau mîrÎie, e adevărata carte, premiul meu Nobel, o minune sfîșietoare pe care au plăsmuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu te vadă copilul. Dacă nici după asta subiectul nu prinde contur și prin apartament mai persistă zbîrnîind vreo Întrebare, Îți ștergi nasul. Înghiți vitamine. Te holbezi la perete. Se recomandă cel prefabricat, e mai sensibil. Duci mîna la frunte, plouă, și meditezi ca sub o streașină. Cum să construiești un personaj. Mai Întîi Îl desenezi c-un creion cu mină moale, Îl plasezi Într-un peisaj cu flori sau ruine, Într-o conjunctură nefericită ori Într-o casă cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
șopîrlelor” literare , nefiresc ce derivă În cazul ăsta din acuta Întrerupere a legăturii dintre autor și personaje. De aici, lipsa flagrantă de profunzime, moartea pe pînză și ultimii doi spectatori plecînd unul cîte unul, ieșind la aer, În tranziție, chiar dacă plouă. Apropo de Hipocrat: Woody Harellson, Juliette Lewis, Robert Downey Jr., Tommy Lee Jones sînt de nevindecat, pentru că dacă se pare că nu există artă pentru artă, atunci crimă pentru crimă da, natural, born killers, nici simpatici, nici antipatici, doar documentari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe Jane Fonda, eventual În capul scărilor. În cele din urmă, film cu o singură replică: Teach me read, o roagă la un moment dat De Niro pe Jane, din ușa autobuzului ce stătea cu motorul ambalat, gata de plecare, ploua. Un film care leșină cam pe la mijloc și te umple de amoc În ciuda performanțelor actoricești ale celor doi. Oarecum asemănător este Deathtrap, istorie cu Michael Caine și Cristopher Reeve, tot doi Îndrăgostiți, un cuplu de dramaturgi ușor homosexuali care sfărîmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decît oricînd. Primește, dar, iubite cetitoriule, și această a noastră osteneală, pre lângă care, rog pe Dumnezeu, să-ți dăruiască cuget bun să cetești cu Îndemnare, a noastră trudă neuitându-o pururea. Amin. COLET CU CAP DE FEMEIE E sîmbătă, plouă mărunt, „mîinile tale sînt mai micuțe decît ploaia” (E. E. Cumings) și-ți vine să arunci pe cineva pe fereastră. „Era o zi ploioasă, gri și tristă” povestește Sviatoslav Richter În timp ce pe ecran apar clădiri dărîmate și un difuzor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imaginează pe rînd felul cum vor muri. Singura care se răzgîndește și nu mai vrea să participe la joc e Lili, care, două secvențe mai departe, se Îmbracă cu o imaculată rochie albă, dă drumul broscuțelor În noroi Începuse să plouă și-și trage un glonț În gură. Death. În cea mai nobilă tradiție americană a dramei, În final, visul despre plecarea-n Arizona se spulberă, Depp intră În magazinul părăsit definitiv de unchiul său și adoarme. „Înainte de a veni el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mîhnit din comuna Ciupa, vine direct de la cîmp, „mirosind a lan de grîu” și zice că „În România s-a terminat de mult cu secerile, grîul se strînge cu combinele, deci recoltăm”. Că vine Paștele. Și, cu toate că de la o vreme plouă cu evangheliști peste țară, exceptînd unele inundații locale, cerebrale, nu s-a semnalat vreo răcorire semnificativă a climatului psihic general. Publicul acestor americani stranii, canadieni și indieni cu bubițe-n frunte este mai totdeauna același, unul bătrîior, năucit de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că n-a jucat și În vestita cafea braziliană, cu parfum de femeie varianta scurtă. Acum e momentul să amintesc și de Bila de aur primită de actor doi ani mai tîrziu față de anul În care scriu aceste rînduri, Îl plouă cu premii de cînd nu mai vede, prilej cu care a ținut un discurs semilunar de mulțumire de unde s-a-nțeles că teatralitatea fără motiv și În direct se poate Înălța la un penibil de neegalat, s-a prefăcut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
etruscă, ori vreun documentar cu Închisorile-n care-ar trebui să stea, situîndu-se ele, personajele politice pe care le disprețuiești pînă la capătul liniei, definitiv În afara sistemului solar, ce umilință! Ce jalnic. Pentru că, uite, acum e sîmbătă sau duminică și plouă, și dacă-i ploaie acidă, recunosc că nu sînt frate cu nici un sîrb, deși nu mi-a făcut nici un rău, dar mai ales nu sînt cu nici un american, care-mi face, chircindu-mi cromozomul cu stronțiu și nici măcar nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Aceste ființe nu sînt În stare să facă diferența Între un uragan și o simplă furtună de vară”. Bănuiam de mult că extratereștrii sînt cretini. Dar nu mi-aș fi imaginat că zboară În OZN-uri cu nacelă. Care, cînd plouă, navighează foarte jos. În fine, poate nici nu erau extratereștri, ci simpli sereiști și i-a luat vîntul. Realitatea românească ne aduce la cunoștință că la mitingul constructorilor de la Timișoara unde a participat și Miron Cosma Eminescu, un om necăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe urmă m-am mai destins, stăteam cazați la o babă cu drosofile unde mirosea Înfiorător a bătrîni pe moarte și făceam duș turnînd pe noi apa de ploaie strînsă Într-un butoi agățat de-o țeavă, numai că nu ploua, isterizam liceence În minijupe cu Cohen și Bach În re minor, beam șampanie din găleată, am făcut encefalită, drept pentru care am cîntat și prin restaurante, Îmi Înghețau buricele degetelor pe coarde și drăcuiam În alterații și clienții mîncau fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
utilizau plini de rîvnă, conții, din vîrful unui turn admirăm orașul, e frig, a Început lapovița, studiem prin lunetă catedrala Saint Bavon, Înaintea căreia se află o sculptură modernă, cinci siluete din bronz, netede verzui, rugîndu-se În genunchi. La Bruges ploua mărunt. Însă Înainte de-a intra În oraș, n-am putut refuza propunerea lui Arie de a vizita celebra clinică universitară, cea mai mare din Europa, degeaba i-am spus că nu mă interesează, reiterînd că am renunțat la medicină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu reasfaltase nimeni Magheru!). În prima noapte a stat cu mine prietena mea, Feli - eu și Bogdan eram complet depășiți. Mama lui nu era în țară, mama mea tocmai își rupsese mâna. Dar nu suportam, oricum, pe nimeni în jur. Ploua cu sfaturi prin telefon, eram foarte obosită, telefonul era dușmanul meu personal. Când a venit asistenta care se ocupa de noi acasă m-a găsit plângând, ditamai femeia, mamă bătrâioară la cei 34 de ani ai mei. Mi-a făcut
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
hârtiuțe în care tot apare un soare mare cu ochi și cu gură și o fetiță cu inima uriașă, care se întinde de la piept până la genunchi (lângă masa mea de lucru de acum se află, de pildă, „tabloul“ în care plouă : e acolo un nor mov din care cad picături albastre peste două iurte sau cam așa ceva ; într-un colț, abia vizibil, e un îngeraș auriu, înconjurat de raze de aur - pe el nu-l atinge niciun strop ; dacă te uiți
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
personalul Diviziei de Criminalistică să facă, pe rînd, cîte o săptămînă pe an la Circulație. În ordine alfabetică. Fiind cu W, era la coada listei, iar cine se scoală tîrziu, rămîne cu buza umflată: În toate cele șase zile a plouat cu găleata. Potop la slujbă, secetă mare la femei. Bud Își luă la puricat carnețelul de adrese. Lorene de la Silver Star, Jane de la Zimba Room, Nancy de la Orbit Lounge - numere la care puteai suna tîrziu. Aveau toate datele necesare: băteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
barurile locale, În localurile de noapte nimeni nu-l văzuse pe Donnell Clyde Cooley. Se făcuse unu noaptea, fir-ar să fie, și n-avea unde să se ducă, decît la Lynn - Unde ai fost? și un pat. Începu să plouă cu găleata. Ca să rămînă treaz, Bud număra stopurile mașinilor: puncte roșii, hipnotizante. Parcurse Nottingham Drive aproape dus, amețit, cu membrele amorțite. Lynn, pe veranda ei, privea ploaia. Bud alergă spre ea. Femeiea Îl Întîmpină cu brațele deschise. El alunecă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe Adie vântul cumințit, Plouă cu liniște pe dealuri, Dumbrăvile au înverzit, Milcovu' și-a ieșit din maluri. Se crapă frunzele de dud, E primăvară, dulce viață, În nuanțări de verde crud Privirile ni se răsfață. Sădești un fir de trandafir Cu dragoste și cu
Aprilie de Vrancea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83310_a_84635]
-
prin cap. Culcată pe spate, răbdătoare, neputincioasă, părea că se află într-un leagăn. Dar putea semăna și cu altceva leagănul acesta, încerca să nu se gândească, dar o voce din adâncurile ei îi tot repeta: leagăn, leagăn, leagăn... Afară ploua de câteva zile în neștire, dincolo de geam nu era decât țârâitul monoton, enervant, adormitor, întunecat al ploii ce i se părea nesfârșită, aducătoare a potopului ce va pune capăt lumii. Din patul-ei-leagăn vedea marginea de sus a ferestrei sau, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Iubirea face lucruri de neuitat. Dacă era iubire; să-i spunem astfel, pentru că nu există o altă vorbă mai bună, deocamdată. În diminețile cenușii, trupul său obosit și subțire se prelingea pe lângă ziduri. Continua să meargă s-o vadă. Uneori ploua, alteori cerul era devreme strălucitor. Dar înainta de parcă n-ar fi avut acoperiș și era sortit cu primele gene de lumină să colinde orașul, cu ochii mereu mai adânciți în orbite, înfierbântat și cu sângele vibrându-i de emoție. Neodihnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
timp să-și așeze brațul peste umărul lui: dar la fel de bine ar fi putut îmbrățișa un bloc de marmură. Se trezi în gemete puternice care veneau dintr-o cameră îndepărtată. Era singură în pat și afară cerul era cenușiu și ploua mărunt. Bănui că era între nouă și zece dimineața. După ce își trase la repezeală o bluză și niște pantaloni peste cămașa de noapte și își încălță picioarele goale, Phoebe ieși pe coridor să cerceteze. Pyle trecu șchiopătând, cu o tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de a mă întoarce la Londra. Era duminică, dar nu se plimbau mulți oameni pe acolo: eram aproape singur și soarele îmi lumina generos planurile și deciziile. Ați avut noroc, am spus. Îmi amintesc și eu duminica aceea, dar a plouat torențial. Cel puțin în locul unde am fost eu. — Hai, lasă, Michael, ai o viziune romantică, spuse Findlay chicotind a îndoială. Erai foarte tânăr atunci. Memoria ta nu putea selecta în mod special o asemenea zi. — Mi-o amintesc foarte clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]