7,468 matches
-
succinte, în delicate alegorii miniaturale. În universul său poetic, marcat de pudoarea simțirii și a expresiei, „lebăda” e simbolul sufletului însingurat, „nacela” - simbolul înălțării la cer, ființa alunecând inexorabil în „marele somn”. Sunt detectabile aici ușoare ecouri din Lucian Blaga. Poeta citește în semnele lumii „semnele trecerii” și, ca într-un jurnal tainic al suferinței, descifrează „meandrele ciclice”, inexorabila trecere către „grădina de dincolo” sau „livezile de apoi”. SCRIERI: Viorile primăverii, București, 1942; Poezii, pref. Șerban Cioculescu, București, 1967; Iarba timpului
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
1942; Poezii, pref. Șerban Cioculescu, București, 1967; Iarba timpului, cu un desen de Theodor Pallady, pref. Ion Brad, București, 1968. Traduceri: Arrigo Boito, Falstaff, București, 1963. Repere bibliografice: Emil Manu, Mariana Dumitrescu, „Poezii”, AST, 1967, 2; Vladimir Streinu, Stâlp de poetă, LCF, 1967, 21; Stelian Popa, „Poezii”, CRC, 1967, 28; E. Mironescu, Mariana Dumitrescu, LCF, 1967, 32; Marin Tarangul, „Poezii”, GL, 1967, 35; Mariana Vintilă-Nuși, „Poezii”, VR, 1967, 9; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Mariana Dumitrescu, „Iarba timpului”, Scânteia, 1969, 8123; Geo Șerban, Mariana
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
Păreri” apare cronica lui Constantin Noica la volumul Pe culmile disperării al lui Emil Cioran (5-6/1934). Poezia este și ea bine reprezentată: E. Lovinescu trimite câteva poezii inedite scrise în franceză de Hortensia Papadat-Bengescu și semnează o prezentare a poetei (3/1935). Se publică poeme de Ștefan Baciu, Horia Stamatu, Radu Gyr, Emil Isac, Victor Eftimiu, Giuseppe Cifarelli, Petre A. Petre, Nuși Tulliu ș.a. Aprecierea critică a literaturii din epocă aparține îndeosebi lui Octav Șuluțiu, care susține consecvent rubrica „Cronici
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
, Coca (1.VIII.1913, Craiova - 1.IX.1974, București), poetă, prozatoare și autoare dramatică. Este fiica scriitoarei Elena Farago și a lui Francisc Farago, funcționar bancar, și primește la naștere numele Ana-Virginia. F. manifestă o precoce înzestrare literară, astfel că versuri ale poetei de numai zece-unsprezece ani, din care va
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
VIII.1913, Craiova - 1.IX.1974, București), poetă, prozatoare și autoare dramatică. Este fiica scriitoarei Elena Farago și a lui Francisc Farago, funcționar bancar, și primește la naștere numele Ana-Virginia. F. manifestă o precoce înzestrare literară, astfel că versuri ale poetei de numai zece-unsprezece ani, din care va cita cu simpatie, îl motivau pe Lucian Blaga a glosa pe seama artei „miraculoase” a copiilor într-un articol din „Cuvântul” (1925). Învață într-un institut privat de fete, ulterior frecventând Conservatorul craiovean „Cornetti
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
FARAGO, Elena (29.III.1878, Bârlad - 4.I.1954, București), poetă. Este fiica Anastasiei (n. Thomaide) și a lui Francisc Paximade. Învață un timp în pensioanele „Varlaam” și „Drouhet” din Bârlad (1884-1890). A fost directoare a Fundației „Alexandru și Aurelia Aman” din Craiova (1921-1954, azi Casa memorială „Elena Farago”) și inspectoare
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
Învață un timp în pensioanele „Varlaam” și „Drouhet” din Bârlad (1884-1890). A fost directoare a Fundației „Alexandru și Aurelia Aman” din Craiova (1921-1954, azi Casa memorială „Elena Farago”) și inspectoare a azilurilor de copii. Este mama scriitoarei Coca Farago. Ca poetă, debutează în ziarul „România muncitoare” cu poezia Gândul trudiților (1902), iar editorial, cu volumul Versuri, apărut în 1906. S-a aflat printre cei care în 1922 au întemeiat, la Craiova, revista „Năzuința”. Colaborează cu versuri și proză la „Adevărul”, „Epoca
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
orbii din orice strat social. Toate cărțile conțin poezie de confidență: fapt învederat și de titlul Scrisoare, dat mai multor texte. Confesându-se la modul romantic, mai cu seamă utilizând metrul regulat și cu timpul versul liber, pe alocuri alb, poeta - fără a evita întotdeauna diluția - pune frâu efuziei sentimentale, obscurizează printr-o expresie laconică sursa emoției, formulează aluziv. Se întreabă, spre exemplu, de ce își aseamănă dorul „cu floarea ce-i menită să moară pe altar” sau de ce pe ogoare sunt
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
-am ars femeia”, sufletul care „azi își dezgroapă morții”. Concizia merge până la formula abstractă, nu fără transpunerea acesteia într-un registru „viu”, prin vegetalizare și cromatizare: „Și moartă e floarea albaștrilor «când?» / Și frunza verzurilor «poate!».” Evocând momente de intimitate, poeta nu le reconstituie, ci doar notează detalii revelatoare, integrate într-o anume atmosferă. O despărțire se produce într-o „mohorâtă dimineață” în care „mijesc luminile ca-n fum / Și parcă dincolo de drum / S-a isprăvit cu orice viață / Că nu
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
condiția artistului. Dar ele introduc în poezie note simboliste. Acestea se precizează printr-o fluență muzicală de factură minoră, produsă prin repetiții, tehnica laitmotivului, prin multiplicarea rimelor, îndeosebi a celor feminine, în strofe de mai mult de patru versuri. Simbolismul poetei se află în preajma poeziei lui Paul Verlaine, Henri de Regnier, Émile Verhaeren și Maurice Maeterlinck, poeți din care a tradus. S-a apropiat mai cu seamă de ultimul, a cărui „pasăre albastră” apare în versurile ei aducând ecouri din Les
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
oricărei specii poetice tradiționale (de la balada romantică la sonetul-frază unică și la sonetul „vers de vers”), hermetizând sensurile viziunilor poetice sub strălucirea metaforelor baroce, riguros, sever în arhitectura de ansamblu a poemului și risipitor de metafore încastrate în ansamblul simbolic, poeta doctus și poeta laureatus, D. îngemănează conștiința lucidă a actului artistic cu o imaginație vizionară prin care depășește ca amploare pe toți contemporanii săi. El face parte din familia puțin numeroasă a poeților pentru care inspirația nu este de natură
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
, Mariana (9.VI.1939, Bacău), poetă. Este fiica Constantinei (n. Cristescu) și a lui Constantin Filimon, militar. După ce urmează liceul la Bacău și Constanța, își ia, în 1963, licența la Facultatea de Filosofie, secția pedagogie-română, a Universității din București. Devine doctor în pedagogie în 1986. Lucrează
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
, Carmen (29.XI.1958, Craiova), poetă și publicistă. Este fiica Elenei Firan (n. Neagoe), bibliotecară, și a scriitorului Florea Firan. A absolvit Liceul „N. Bălcescu” din orașul natal și, tot aici, Facultatea de Științe ale Naturii, secția matematică. Funcționează ca profesoară de matematică (1981-1986), ca redactor
FIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
prefigurată deja în acest volum va deveni tema predilectă a celui din 1994, Negru pur, în care F. propune poezia sensibilă și delicată a singurătății asumate prin fuga de înregimentare în banalul cotidian. Se produce o schimbare radicală a discursului, poeta apelând la imagini provocatoare, șocante, fără a ocoli însă confesiunea melancolică și lirismul discret. Această sensibilitate tipic feminină, pe care a încercat să o suprime uneori, se pare că o „salvează” de la uniformizarea totală cu generația optzecistă, cu care altminteri
FIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
FLORESCU, Florentina (10.IV.1943, Cernăuți), poetă și prozatoare. Este fiica Olgăi Florescu (n. Meissner), profesoară, și a lui Gheorghe Florescu, avocat; primește la naștere prenumele Florentina Valentina. Face școala elementară la Turnu Severin și Sibiu, unde urmează și liceul, intrând apoi la Facultatea de Istorie-Geografie a
FLORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287030_a_288359]
-
, Maria (1838, București - 14.VIII.1888, București), poetă și autoare dramatică. Orfană, cu patru clase primare, Maria Mavrodin urmează, la Craiova, școala de actorie a lui Costache Mihăileanu și, în 1853, intră într-o trupă de teatru. Se căsătorește cu compozitorul Al. Flechtenmacher și vine în București, unde
FLECHTENMACHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287018_a_288347]
-
lui V. Alecsandri. Cu versuri colaborează Lucreția Suciu-Rudow, I. Popovici-Bănățeanul (care semna și Ioan Popovici), I. T. Mera, T. Daul, George Murnu. Nuvele publică Virgil Onițiu, I. Pop-Reteganul și I. T. Mera, subiectele fiind alese din realitatea satului ardelean, iar poeta Maria Cunțan amintiri din viața de elevă. Se colectează, de asemenea, literatură populară de pe întregul teritoriu al Transilvaniei (doine, povești, anecdote ș.a.), trimisă de N. Sinulescu, Antoniu Papp, F. Roșca, D. Micu, T. Daul și R. Vraciu. Revista are o
FOAIA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287042_a_288371]
-
MARIN, Mariana (10.II.1956, București - 31.III.2003, București), poetă. Este fiica Ioanei (n. Iscru) și a lui Anghel Marin, tehnician. Urmează la București Liceul „Ion Neculce” (1971-1975) și Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză (1976-1980). În timpul facultății frecventează Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu. Este profesoară
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
lipsesc din poezia sa, numai că acestea sunt mai degrabă indicii ale unei angoase duse până la autocombustie decât desene din covorul pestriț al unui discurs optzecist. În plus, visceralitatea, vizionarismul, dominanta parabolică și convertirea jovialității în sarcasm o detașează pe poetă de plutonul postmodern, apropiind-o de neoexpresionismul lui Ion Mureșan. Ce o individualizează față de congenerul clujean este proiecția panoramică a viziunii pe scara istoriei - o istorie văzută nu ca un carnaval obscen, ci mai curând ca un sabat în care
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
cu miros dulce de măr,/ - pentru care (în extaz) ficțiuni suave am fost inventați” (Bruta). Referentul imediat este parțial camuflat în Aripa secretă (1986), unde virulența se îmblânzește printr-o retorică superficial pacifistă, iar sensul e deturnat către atrocitățile nazismului. Poeta glosează acum pe marginea jurnalului Annei Frank, fetița care s-a adăpostit timp de doi ani în „aripa secretă” a unei clădiri din Amsterdam pentru a sfârși în lagărul de la Bergen-Belsen. Procedeul a fost în bună măsură rezultatul unui compromis
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
a volumului Atelierele (1980-1984), apărut abia în 1990. Dar, deși configurația cărții este oarecum circumstanțială (o dovedesc poeme ca Ramură de măslin, Definiție sau Anul acesta cireșele), Aripa secretă nu e o scriere oarecare de vreme ce situația micii diariste constituie pentru poetă prilejul unei identificări explicite. Toate temele definitorii pentru M. - condiția poetului, tumultul istoriei, moartea, cruzimea și violența, solitudinea insurmontabilă etc. - se întâlnesc în aceste versuri sub forma notației organice, a reveriei funebre și a confesiunii jugulate: „Tenebroasele afaceri ale istoriei
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
din frunte/ însingurat și zdrobit.// Se aud atunci cântări și blesteme/ într-o limbă în care altădată visam” (Elegie IX). Contrastul de atitudine e cu atât mai vizibil, cu cât, în ultima secțiune, eul liric își supraveghează cu atenție răbufnirile, poeta alternând asumarea perspectivei colective („noi”) cu ipostazierea unui „tu” generic, cobai al experimentelor sadice în care se lansează păpușarii demenți ai regimului. În fond, ambele procedee trădează o depersonalizare programată, ce poate fi citită deopotrivă ca încercare de obiectivare și
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
transcendente. Versurile albe nu recurg nici măcar la o ritmică a semnelor de punctuație, conținând nu o dată ecouri din discursul teoretico-literar: „punctul central”, de pildă. Dar și un crez deliberat, acela că prin vers se poate pătrunde înlăuntrul marelui tot, căruia poeta i se integrează, căutând să îi deslușească rosturile întocmirii. O lirică plină de sensuri și interogații, la care răspunsul nu se lasă descoperit. Cea dintâi culegere de contribuții istorico-literare, Spațiul continuu (1972), se plasează în sfera metodologiei avansate de noua
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
, Angela (pseudonim al Basarabei-Angela Marcovici; 8.VII.1941, Arad), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Mariei Marcovici (n. Martiș), profesoară și sportivă, și a lui Marius Marcovici, funcționar. Învață la Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1955-1962) și se înscrie la Institutul de Medicină și Farmacie din Cluj (1963-1968). Își întrerupe
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
altă parte, „puritatea spirituală a actului poetic” (Nicolae Manolescu), pentru care asumarea realului devine „o simplă problemă textuală” (I. Negoițescu). Ambele direcții de lectură își găsesc un suport textual, cu condiția să fie proiectate în diacronie. Astfel, primele volume ale poetei - Sânge albastru, Ceară (1970), Poezii (1974) - se mențin în matca neomodernismului, lirica avansând pe un culoar deja străbătut de congeneri, ceea ce explică validarea sa tardivă în cadrul promoției ’70. Tentativele de fisurare a acestei formule, vizibile în Poeme albe (1978) și
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]