97,040 matches
-
și uite rezultatul!" Radul Popianu a cântărit din ochi teancul, nu era cine știe ce, dacă mergea tot așa n-apucau colonelul Stoicescu și maiorul Stavri să vadă rezultatul. "Și n-ați întâmpinat nici o dificultate, vreau să spun, nici un organ de ordine, poliție, jandarmerie, nimeni n-a intervenit?" Maiorul Artur Stavri bătu cu degetul în foile albe de hîrtie, erau așezate cu fața în jos, așa că Radul Popianu nu putea citi nici un nume. "Nu e oricine aici, domnule, nu oricine. Avem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar zice". Stavri clipi ștrengărește, totuși nu putea fi un om rău, viclean da, însă rău nu era, "adevărata ordine este aceea în care toată lumea este implicată, în care toți sînt băgați pînă în gît, ceea ce faci dumneata se cheamă poliție, nu ordine, tocmai de aceea lucrurile merg mult mai bine acum". Ar fi vrut să-i răspundă că "lucrurile nu merg nicicum, au înghețat, de aceea e ordine, ordinea cimitirului", i-ar fi plăcut să-i spună asta drept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cuvine. Numele prea mari, prea sonore, prea importante pe care le găsise risipite în rapoartele lui Leonard Bîlbîie, ușurința cu care se juca opereta aceasta, cu uniforme, întruniri, tipărituri, insigne, fără ca să nu existe nici o sesizare din partea celorlalte organe ale Poliției ori Siguranței, și nu putea spune că acolo sînt niște nătărăi, anarhiștii nu făceau o mișcare, nici măcar nu respirau fără să se știe, fără să nu se fi scris un raport serios, nu trecea zi ca să nu fie vreo arestare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
afla nimic. Absolut nimic. S-ar putea să mă trezesc cu un înalt ordin de sus că sînt mutat într-o altă afacere, la Balș ori la Sighetu-Marmației. Ei nu se tem de marină, de Șerban Pangratty ori de șeful Poliției, ori de miniștri, ori de generali. Ei se tem de unul mărunt ca mine, care poate să pună în mișcare un mecanism birocratic, pas cu pas, înțelegeți, ceva care scapă atenției mărimilor la început și care pînă la urmă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dată a acțiunii ziua de mîine, înțelegeți, mîine dimineață la ora șase, înainte de a veni lumea la slujbă. Funcționarii vor veni la șapte și jumătate și atunci totul va fi deja în mîna organizatorilor, Poșta, Telegraful, Radioul, Primăria, cazărmile, sediul Poliției și Comenduirea garnizoanei. Am fost acolo, domnule Mihail, și am văzut cu ochii mei planul. Prezentarea a făcut-o locotenentul Georgescu, vorbește scurt, aproape lătrat și se pare că este un geniu al organizării. Totul este planificat, pe minute, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vor primi dispoziții ca toate aerodroamele și unitățile de aviație să fie închise și consemnate pînă la noi dispoziții, jandarmeria și armata de uscat luînd sub supraveghere strictă orice teren susceptibil de a primi un avion la aterizare. Grănicerii și poliția fuseseră deja alertați, înterzicîndu-se încă o dată accesul pe teritoriul național al domnului Caraiman, precum și al persoanelor ce se află în preajma sa. Toată această activitate febrilă Mihai Mihail o urmărea cu discreție, înregistrînd de fiecare dată ezitările, reacțiile prompte la ordinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scâlciați tot ce era vegetală mai pripășită, nedemnă de custurile lor. În noaptea aceea parcurile și scuarurile fuseseră bătucite “ În mod barbar“, nefiind cruțată nici Primăria, „la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele, „fusese pricinuit de niște spirite dedate la anarhism, dacă nu de niște precupeți de flori“. La mormântul Marietei vor fi depuse jerbe de flori albe și roșii, ramuri de cetină proaspăt retezate, lalele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. Când va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
miasma putridă a liliacului veștejit. Când va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate‑ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într‑un acces de jelanie, căuta să‑și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din strada Stepojevac (numele proprietarului, planul casei), unde tata ne va adăposti În timpul războiului, tot acum sunt date prețul pâinii, cărnii, unturii, al cărnii de pasăre și al rachiului. În Cartea morților veți da și de discuția lui cu șeful poliției din Knjaževac, actul de concediere, În anul o mie nouă sute patruzeci și doi, și‑l puteți vedea, de veți citi cu atenție, cum aduna frunze din Grădina Botanică, ca apoi, În Palmotičeva, să se trudească să le preseze și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Aleksandrovici Nilus trăise ani de zile În plata Domnului, undeva În sudul Rusiei, Împreună cu soția sa, născută Ozerova. (În haosul revoluționar li se pierduse urma celor două femei, iar unele indicii trimiteau la faptul că fetița de altădată devenise informatoarea poliției.) Nilus Își Împărțea locuința cu un sihastru pe nume Serafim și ținea predici la o bisericuță din apropiere. Teroarea, foametea, vărsările de sânge erau mărturii incontestabile că stăpânirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ar fi fost un modest slujbaș de la poștă, „sindicalist activ“), auzind dialogul din Împărăția umbrelor, va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvârli cartea cât acolo, „cu groază și scârbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. Când agenții poliției vor deschide cutia cu cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat, va jura că acela care Îl trăsese pe sfoară va plăti scump. După părerea inspectorului de poliție nu lipsea nici o carte. Cum arderea era socotită o uzanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un modest slujbaș de la poștă, „sindicalist activ“), auzind dialogul din Împărăția umbrelor, va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvârli cartea cât acolo, „cu groază și scârbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. Când agenții poliției vor deschide cutia cu cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat, va jura că acela care Îl trăsese pe sfoară va plăti scump. După părerea inspectorului de poliție nu lipsea nici o carte. Cum arderea era socotită o uzanță barbară din pricina unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. Când agenții poliției vor deschide cutia cu cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat, va jura că acela care Îl trăsese pe sfoară va plăti scump. După părerea inspectorului de poliție nu lipsea nici o carte. Cum arderea era socotită o uzanță barbară din pricina unor asociații de gânduri cu Evul Mediu, așadar nepopulară, cărțile vor fi duse pe malul Senei, undeva, la marginea orașului, și stropite cu acid. Maurice Joly va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un rus. Așa cum toate drumurile duc la Roma, zicea Burcev, tot așa și mărturiile privind apariția primei versiuni a Conspirației (care În mod infam despuiase și depreciase cartea lui Joly) conduceau la un oarecare Racikovski - „talentatul și maleficul Racikovski“ - șeful poliției secrete țariste de la Paris. Acest Racikovski, afirma Nilus, luptase cu abnegație Împotriva tuturor sectelor satanice din lume și „făcuse enorm În a mai reteza din ghearele vrăjmașilor lui Christos“. Un oarecare Papus, care avusese prilejul să‑i fie În preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zece capitale europene“ (L’Echo de Paris, 21 noiembrie, 1901). Baronul Taube, care, la vreo zece ani de la revoluție, Încercase În cartea sa Politica rusă să explice, În primul rând sieși, cauzele destrămării Imperiului și să arate rolul major al poliției secrete În toate acele evenimente, avusese, de asemenea, ocazia să‑l cunoască. „Felul său ostentativ slugarnic, ca și exprimarea‑i obsecvioasă - care te făceau să te gândești la un uriaș motan care Își ascunde ghearele cu prudență - ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atentat, Întrucât „se Îndoia de oportunitatea punerii unei bombe sub biserica parohială“. Racikovski - care va destăinui că doar În urmă cu două nopți În culcușul său Înnoptase unul dintre atentatorii generalului Draintelle - va ajunge În mâinile Secției a treia de poliție țaristă. De la acest punct se va desfășura o scenă demnă de Dostoievski; evaluând personalitatea acuzatului, procurorul Îi va aține calea cu o propunere: ori domnul Racikovski va accepta colaborarea cu poliția („la urma urmei, porumbelul meu drag, poliția nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Draintelle - va ajunge În mâinile Secției a treia de poliție țaristă. De la acest punct se va desfășura o scenă demnă de Dostoievski; evaluând personalitatea acuzatului, procurorul Îi va aține calea cu o propunere: ori domnul Racikovski va accepta colaborarea cu poliția („la urma urmei, porumbelul meu drag, poliția nu este mai prejos decât cauza revoluționarilor, În chestiunea atașamentului față de Rusia“), ori... Racikovski nu va sta mult pe gânduri. Între surghiunul În Siberia („Siberia, castraveciorul meu, este romantică până și la Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
treia de poliție țaristă. De la acest punct se va desfășura o scenă demnă de Dostoievski; evaluând personalitatea acuzatului, procurorul Îi va aține calea cu o propunere: ori domnul Racikovski va accepta colaborarea cu poliția („la urma urmei, porumbelul meu drag, poliția nu este mai prejos decât cauza revoluționarilor, În chestiunea atașamentului față de Rusia“), ori... Racikovski nu va sta mult pe gânduri. Între surghiunul În Siberia („Siberia, castraveciorul meu, este romantică până și la Dostoievski, sper că sunteți de acord cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
curgea În torente, iar oamenii sporovăiau ca niște coțofene“, Racikovski va descoperi, spre sfârșitul anului 1890, o organizație revoluționară secretă care confecționa bombe În atelierul unui lăcătuș dintr‑o suburbie pariziană. Bombe pentru teroriștii din Rusia. Secția a treia a poliției țariste va reuși astfel să trimită În Siberia șaizeci și trei de teroriști predați de Racikovski. Vor trece mai bine de douăzeci de ani (deținuții siberieni răposaseră În mare parte), când Burcev, cercetând acest caz, va descoperi mașinația, bombele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca și a exploziilor În lanț de la Liège) stătea, precum un Dumnezeu invizibil, „fermecătorul nostru Racikovski“. Obsesia lui fusese să arunce sămânța suspiciunii În Europa, iar prin asta să o apropie de Rusia. „Nemulțumit În postura sa de șef al poliției, perfidul rus va juca totul pe cartea politicii Înalte... Întrucât ambiția exagerată a lui Racikovski avea egal doar În lipsa sa de scrupule.“ 16 Cu indiscutabila sa agerime, Racikovski va pricepe curând că efectul bombelor era relativ; În fața crimelor gratuite, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
domn Victor Armand, avocat. Ca apoi, grație visului pe care domnul Berrard și‑l va Întipări În memorie, criminalul să fie descoperit. Această Întâmplare va fi pomenită În volumul al doilea al memoriilor sale și de domnul Garron, inspector de poliție pensionar, de a cărui obiectivitate și lipsă de imaginație nu ne Încumetăm să ne Îndoim. (I. Castelan, Spiritismul, p. 154.) „Povestea cu maestrul și discipolul“ va fi pentru prima oară publicată Într‑un număr estival din mensualul literar Književna reć
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
socoteală și mirosul unei cărți vechi, umede, pe jumătate mâncate de pești. Și mirosul de praf. Și, din întuneric, vocea doamnei Clark spune: — Hai, intrați repede. Sfântul Fără-Mațe ni se va alătura după ce va abandona autobuzul așa încât să-l găsească poliția. După ce scapă de probe. La mai multe străzi distanță, poate la mile întregi. Unde o să dea de el, însă n-o să-i conducă înapoi la ușa asta de oțel zidită în beton și întuneric. Noua noastră casă. Insula noastră pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ziarul. La știrile locale scrie despre răpirea moștenitoarei unui imperiu petrolier brazilian. Fotografia o arată pe fata despuiată și cu păr lung de aseară zâmbind și ținând un trofeu cu un mic jucător de tenis aurit în vârf. Conform articolului, poliția n-are nici un martor. Desigur, soții Keyes ar putea trimite un mesaj, dar n-au văzut fața bărbatului. N-au văzut numărul mașinii. Au văzut doar fata. Sângele. Packer și Evelyn n-au cum să dea o mână de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Desigur, soții Keyes ar putea trimite un mesaj, dar n-au văzut fața bărbatului. N-au văzut numărul mașinii. Au văzut doar fata. Sângele. Packer și Evelyn n-au cum să dea o mână de ajutor. Dacă se duc la poliție nu se aleg decât cu umilința. Îți poți imagina titlurile din ziare: „Un celebru cuplu din înalta societate se distrează în mizerie”. Sau: „Miliardarii se joacă de-a săracii”. Doamne ferește să amintească de Inky și „Cercetaș”, de „Slăbănoagă”, de „Pantof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]