60,135 matches
-
comandantului, nu puteau face acest lucru. Văzând că armata inamică nu răspunde la provocare, comandantul armatei statului Qi a dat ordin să se bată pentru a treia oară toba. Crezând că armata statului Lu era speriată, oștenii statului Qi au pornit atacul. În acest moment, Cao Gui i-a spus regelui statului Lu: "Acum este timpul să contraatacăm!" Apoi, armata statului Lu a început să bată toba și s-a năpustit ca un leu asupra inamicilor. Surprinsă de atacul adversarilor, oastea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
menținută timp de mai mulți ani, în urma încheierii unor mariaje la nivel înalt. Mai târziu însă, căpetenia hunilor, Chanyu, a dat crezare discordiei semănate de alții și a întrerupt relațiile cu imperiul Han. În anul 158 î.e.n., armata hunilor a pornit un război împotriva imperiului Han. De la graniță soseau mereu la Chang'an, capitala Chinei de atunci, vești despre invazia hunilor. Împăratul Wendi a trimis trupe la graniță sub comanda a trei generali, ca să opună rezistență invadatorilor. A mai dat apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
capitala la Chang'an (azi, Xi'an). Sub conducerea împăratului Fu Jian, Qianqin a cunoscut o puternică dezvoltare economică și militară. În anul 383 e.n., pentru reunificarea Chinei, o armată de 870.000 de militari, condusă de Fu Jian, a pornit spre sud pentru a elimina statul Jin de Est, care avea numai 100.000 de ostași. Fu Jian a declarat cu aroganță: "Cu bicele aruncate de cavalerii mei, poate fi blocat un curs de apă. Oare Jin de Est ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
orice așteptări. Trupele sale din spate, formate în majoritatea din ostași de diferite etnii recrutați cu forța, au crezut că avangarda a pierdut bătălia și au început să fugă. Armata statului Jin de Est a traversat râul Feishui și a pornit atacul. Unii ostași ai lui Fu Jian au strigat cu voce tare: "Suntem pierduți! Suntem pierduți!" Oastea lui Fu Jian a intrat în panică. Înspăimântați, ostașii au început să se calce în picioare. Fu Jian a fost rănit de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în țărână. Alaltăieri, România a semnat cu SUA un tratat prin care militarii americani aflați pe teritoriul românesc sunt scoși de sub jurisdicția Curții Penale Internaționale. Prin urmare, dacă un militar american din trupe deplasate în România își pierde controlul și pornește cu tancul prin Țăndărei, trăgând în stânga și în dreapta, România nu va face apel la CPI fără acordul SUA. Americanii au încercat să impună acest tratat Uniunii Europene și au fost refuzați, chiar și de aliații tradiționali. Nici măcar celelalte candidate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ațos. Nu mi-a mai rămas decât să comunic respectuos domniei sale că există totuși o diferență: de încasat, deocamdată o încasează doar jurnaliștii. Când oi vedea și primul politician cu ochiul cât sarmaua, nasul spart și măcar o coastă ruptă... Pornind din vârful dealului Cotrocenilor, valul de agresivitate al guvernanților față de presă se umflă cu fiecare zi. Ultimul răcnet, dl Iliescu a găsit vinovatul pentru starea sumbră a Justiției, care e, de lungă vreme, acuza principală adusă guvernului de către Bruxelles: presa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
CNN, un rău care nu-i de aici, rece și nepăsător ca ochiul de reptilă, zămislit de religia ce începe să le copleșească pe toate celelalte în acest sfârșit de mileniu: Religia Morții.” Scriam aceste rânduri pe 2 aprilie 1995, pornind de la o premisă greșită - un atentat terorist în cazul prăbușirii Airbusului Muntenia la Balotești. Însă ideea generală și imaginea le găsesc acum corecte. Religia creștină are la bază mitul Învierii - ceea ce înseamnă învingerea morții ca distrugere fără rost și definitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
un lucru n-a reușit să-l prindă cu de-afurisenie: să fie „popular” cu masele. Deși se sforțează în direcția asta de când a început campania: bine instruit probabil de „stafful” său, și-a tras o geacă obosită și a pornit să alerge cu mâna întinsă după muncitori și să pupe sute de femei. N-a pierdut nici o ocazie să repete că a umblat pe șantier la viața lui, în cizme de cauciuc murdare de noroi. A comis astfel o imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
produs exact în ziua în care-a împlinit un an, înainte să sosească musafirii. Eram de față cu toții, eu, mama și tata, în camera lui taică-miu, când și-a luat mâinile de pe-un raft al bibliotecii și a pornit temerar în traversarea încăperii cu palmele întinse în față, s-a descurcat binișor l-a-nceput, noi eram muți de emoție și de încântare (și de iubire, să fie limpede!), pe urmă s-a precipitat să ajungă mai iute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aruncat în calea gloanțelor inamice într-o misiune nobilă, și-a salvat camarazii și s-a stins și cine știe cum s-ar fi clădit istoria dacă smocul acela de iarbă (blestemat) n-ar fi schimbat traiectoria șutului când Oneață Augustin a pornit singur de la mijlocul terenului, a trecut ca un bolid pe lângă fundașii insulari, l-a păcălit pe Grobbelaar și mingea a mușcat bara și el, înainte de-a-și da duhul, a văzut o lumină blajină risipindu-se prin frunzișul mestecenilor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ițit cele două pene roșii ale unui indian cu arc, o mână sigură îi ține calul, o alta îl ajute să descalece, indianul se furișează (ca o pisică, ca un linx) pe după stânci, ochește, țintește, vâjj!, o săgeată imaginară a pornit spre Bil, cealaltă, reală, a rămas înțepenită în coarda nefiresc de întinsă a arcului, un răcnet, aaa, inuman aproape, și Bil se prăbușește secerat, l-a împins se pare aceeași mână, agonizează, cere: apă, Frenc, apă, m-a nimerit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-și dea seama. La fel, săgeata otrăvită care l-a doborât pe sălbaticul blond a existat înaintea ciupercilor otrăvitoare care i-au provocat visul despre moarte, iar ploaia care i-a spălat veninul din rană (vindecându-l miraculos) s-a pornit din cer, mai precis din niște nori suri, înainte ca el să fi mâncat bureții nebuni. Pentru cine nu crede, ferfenițata colecție a revistei Rahan stă mărturie prin biblioteci. chestia 7 - după ce Mateiul mare a lăsat larg deschisă ușa camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu o mină gravă și cu explicații docte, că nimic nu poate fi reparat. Despre priza de pe hol, de lângă ușa de la baie, a susținut trei-patru ani că nu primește curent, că trebuie să fie vreun fir întrerupt în perete. Ca să pornească mașina de spălat, mama se chinuia cu un prelungitor pe care-l întindea până-n bucătărie, unde anula ștecherul frigiderului. Pe urmă, într-o după-amiază, când a avut el nevoie, tata a înlocuit priza stricată în cinci minute. Faptele lui, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
după un vin fiert) și mi-a șoptit că l-a furat pentru mine. Amicul lui, Sandu, subinginerul ăla care avea un Fiat 800, o nevastă Sanda și o față unsă cu toate alifiile, mi-a făcut cu ochiul. Apoi, pornind din acel punct și din acea clipă, două linii curbe au început să se întindă încet, insesizabil, se lungeau cu fiecare săptămână scursă, cu fiecare lună, s-au întins până când, pe rând, au închis două cercuri. Primul cerc a cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cine are de-a face, simte, așa, o plăcere deosebită, să-i demonstreze ăluilalt că-i un papă-lapte. Nu-i mai dădeam chiar cu cubul în cap, dar până la urmă, cumva, cu o palmă sau un șut, el tot se pornea pe plâns. Nu, Florin n-a mai venit pe la noi, dar într-o bună zi a sosit cineva mult mai simpatic, mai frumos și mai iubit. Era, totodată, și mult mai plângăcios. Era un bebeluș. Îl chema Mircea. Și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ținea morțiș să ne arate asta. Cu o forță și o energie de speriat, se vedea de pe atunci că va fi un mare alpinist, se cățăra pe plasa metalică a pătuțului, se apuca cu mâinile de bara de sus și pornea să salte zdravăn cu picioarele, ore și ore în șir, pe saltea, până ce pătuțul devenea un fel de vehicul, un pătuț umblător, care se deplasa, încet, dar sigur, prin cameră. Să fi fost un om călare pe un bizon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
până am văzut o mulțime de steluțe verzi, nu câte trei pe-un epolet, aurii, cum purta tatăl noului-născut. Cam la o săptămână distanță, când, după consumarea formalităților vamale și medicale, noul Mircea a părăsit portul acela insipid și a pornit pe uscat, nu pe ape, către aleea Băiuț (ca să ia în stăpânire un pătuț metalic, o mulțime de scutece, o cădiță bleu și noțiunea de acasă), Uca l-a privit lung, cu palma la gură și a șoptit întrebător: „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sunt legate cu sfoară de clanța ușii (ca să zboare de pe suportul de fier forjat și să se facă țăndări), motocicleta lui Șchiopu Bărbosu nu mai are rezervorul de benzină burdușit cu frunze (ca să i se înfunde carburatorul și să nu pornească nici în ruptul capului), familia Ciocan nu mai calcă în căcățeii de pisică pe preș (renunțând să confiște mingi și să întrerupă meciuri memorabile pe aleea Băiuț), nea More își așteaptă liniștit corespondența (fiindcă nu-i mai e umplută cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
telefona, mă prefăceam că n-aud nimic sau, schimbându-mi vocea, ziceam că e greșeală, câteodată mă împiedicam tocmai când țineam de toartă o ceașcă cu cacao, care, evident, se vărsa pe pantalonii ori pe pantofii lui. Serile, când luna pornea la plimbare peste uriașele antene colective și peste puzderia de antene rotunde orientate către Ruse și Vidin, în bucătăria noastră începeau să se audă pârâieli, țiuituri, sâsâieli și bâzâituri. Știam precis că nu vin din pereți, fiindcă D 13 era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai întâi adevărul. Nu avea nici un sens să-i amintesc că în timpul în care căpcăunul de Șchiopu Bărbosu se distingea tulbure în desenul de pe scoarța copacului, el era preocupat (fascinat, vrăjit, acaparat) de aripile furnicilor. Era la fel de clar că, odată pornit pe panta enervantă a contrazicerii, Radu ar fi negat până în pânzele albe chiar și chestiunea, mai mult decât evidentă, că nu a rezistat căldării cu apă rece și a bufnit într-un plâns vecin cu isteria. La cât era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe panta enervantă a contrazicerii, Radu ar fi negat până în pânzele albe chiar și chestiunea, mai mult decât evidentă, că nu a rezistat căldării cu apă rece și a bufnit într-un plâns vecin cu isteria. La cât era de pornit, nu m-ar fi mirat să-l aud spunând că un războinic ca el nu cunoaște dezonoarea lacrimilor. În fine, chiar dacă nu avea nici un sens, eu totuși i-am amintit. Iar dacă m-a șocat într-adevăr ceva, acel lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nemaivăzute, boluri mari, fragile, cu forme ciudate, prelungite cu tuburi subțiri și spiralate prin care, credeam noi, puteau țâșni polimeri. Țăcănitu’ aranja vasele pe rafturi, ne înarma pe toți cu bolovani pregătiți într-o sacoșă cadrilată, urla ca un războinic pornit la atac, țintea și ne îndemna să țintim cu precizie, tirul era nimicitor, obiectele alea delicate se făceau țăndări, fără să geamă, fără să țipe, împroșcând cioburi, nu polimeri. Părinții Țăcănitului tocmai divorțaseră, iar taică-su plecase la mare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
I și la B. 5. marionetele sunt niște morți pictați, din lemn, care din când în când învie și-i fac pe copii fericiți. Multă vreme nu m-a crezut nimeni, mai ales că atunci când mergeam la teatru cu școala, pornind spre centrul orașului cu câte-un autobuz lung, pufăitor și fără stații, dădeam cu ochii pe scenă de ființe zvăpăiate, care numai ca ieșite din sicrie nu arătau. Degeaba spuneam că mama lucrează la „Țăndărică“, unii își imaginau că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
opus, acolo unde scria TOALETĂ. Pe acel perete nu existau rafturi, ci doar o ușă, care era mereu Închisă. Am băgat nasul În gaură și am amușinat-o. Mirosea a șobolan. Țeava intra În perete, după care o cotea și pornea drept În sus. Deși era o țeavă foarte groasă, nu umplea perfect gaura care fusese făcută pentru ea, iar zidăria din jurul ei era tencuită grosolan și peticită de mîntuială. Pe vremea aceea eram extrem de curios, iar mirosul era liniștitor, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îmi croiam drum În direcția străzii, explorînd fiecare cămăruță cît se poate de temeinic, cu nasul și picioarele, Înainte de a mă muta la următoarea, cînd am dat peste ceva atît de neașteptat că am căzut efectiv pe spate și am pornit de-a berbeleacul. După mai mult de o săptămînă de nopți petrecute bîjbîind Într-un Întuneric precum tușul, În fața mea au apărut brusc raze de lumină ce se strecurau prin podea, dinspre prăvălia de dedesubt. Cu multă vreme În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]