6,596 matches
-
lui Culianu către Mircea Eliade din 14 ian. 1986) pe post de conferențiar (Associate Professor) la catedra de limbi romanice a lui Noomen. Perioada aceasta a fost deosebit de prolifică: douăzeci și șase de studii, șaizeci și patru de articole și recenzii, patru cărți de specialitate despre religii. A plecat în SUA în 1986, chemat întâi ca "visiting professor", apoi ca profesor titular la Divinity School, Universitatea din Chicago. Se logodește cu Hillary Wiesner. A fost asasinat la 21 mai 1991, la
Ioan Petru Culianu () [Corola-website/Science/298281_a_299610]
-
religiilor "Sewell L. Avery" din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de "Distinguished Service Professor". Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990). Născut în București, a
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
lingvistice, etc. Iar în 1993 am efectuat un turneu paradoxist în Brazilia pe la universități și asociații literare.<br> În decursul a 20 de ani de existență a paradoxismului, s-au publicat 25 de cărți și peste 200 comentarii (articole, recenzii, note), plus 3 antologii internaționale cuprinzând circa 300 scriitori de pe glob, cu texte în diverse limbi.» (Florentin Smarandache) Florentin Smarandache a definit următoarele trăsături caracteristice ale Mișcării: «*1) Teza fundamentală a Paradoxismului: orice are în același timp un înțeles și
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
the shutter” (în )<ref name="Staford Cremains / Ravens"></ref> Corbul lui Dickens putea rosti mai multe cuvinte, având și alte capacități precum scoaterea capacului de la o sticlă de șampanie, dar Poe accentuează calitățile dramatice ale păsării. Poe a scris o recenzie pentru "Barnaby Rudge" în revista "Graham's Magazine", fiind de părere, printre altele, că pasărea ar fi trebuit să aibă un rol mai simbolic, profetic. Similaritățile nu au trecut neobservate: James Russell Lowell a scris în "A Fable for Critics
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
artificiale, cu toate că datorită calității superioare a operei, acest lucru poate fi trecut cu vederea. Poe și-a bazat structura „Corbul”-ui pe ritmul și rima complicată a poemului „Lady Geraldine's Courtship” a poetei engleze Elizabeth Barrett Browning. Poe făcuse recenzia operelor lui Barrett în ianuarie 1845 pentru "Broadway Journal", spunând că „inspirația ei poetică este mai mult decât putem concepe noi - cu nimic mai puțin decât impresionant. Simțul ei artistic este însuși pur”. Tipic pentru Poe, în recenzia sa i-
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
Poe făcuse recenzia operelor lui Barrett în ianuarie 1845 pentru "Broadway Journal", spunând că „inspirația ei poetică este mai mult decât putem concepe noi - cu nimic mai puțin decât impresionant. Simțul ei artistic este însuși pur”. Tipic pentru Poe, în recenzia sa i-a criticat lipsa de originalitate și ceea ce el considera ca fiind natura repetitivă a unor poezii. Despre „Lady Geraldine's Courtship” a scris că „niciodată nu am citit un poem care combină atât de mult din cea mai
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
majoritatea copiilor crescuți de cupluri homosexuale se identifică drept heterosexuali. De asemenea, în comparație cu tinerii cu părinți heterosexuali, tinerii cu părinți gay sunt mai deschiși către persoanele de altă rasă și către persoanele care provin din alte medii decât ei. O recenzie din 2005 a lui Charlotte J. Patterson pentru Asociația Psihologilor Americani a constatat că datele disponibile nu au sugerat rate mai mari de homosexualitate printre copiii părinților homosexuali. Alt studiu din 2010 sugerează faptul că copiii părinților homosexuali au mai
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
menționat că scrisese un manuscris, "The Carpet People". Bander van Duren și partenerul său de afaceri, Colin Smythe (de la Colin Smythe Ltd Publishers), au publicat cartea în 1971, ilustrațiile fiind realizate chiar de Pratchett. Cartea a avut parte de puține recenzii, dar pozitive și a fost urmată de romanele science fiction "The Dark Side of the Sun" (1976) și "Strata" (1981). După ce a trecut prin diverse funcții în activitatea sa jurnalistică, Pratchett a devenit în 1980 ofițer de presă la Central
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
dar se îmbolnăvește și demisionează. În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul "Plumb". În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista "Orizonturi noi". Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relațiile de prietenie cu Alexandru Macedonski. În 1916 devine copist la "Direcția învățământului secundar și superior" din Ministerul Instrucțiunii. În iulie apare în librării volumul "Plumb". În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcției
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
piesele „D'Allemagne” și „Mon mec à moi” (cea din urmă primește un certificat de argint în Franța, fiind comercializată în peste 200,000 de exemplare). La finele anului 1998 apare pe piată albumul de debut, "Mademoiselle chante...", care primește recenzii favorabile. Fiind produs aproape în totalitate de Didier Barbelivien, discul cuprinde elemente de muzică pop, jazz și blues. De pe albumul sau de debut mai sunt lansate două piese, „Elle voulait jouer cabaret” și „Quand Jimmy dit”. Ambele compoziții obțin clasări
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
loc, primind ulterior un certificat de diamant pentru vânzări de peste un milion de exemplare. Deși are o abordare stilistica diferită, comparativ cu primul său disc, axându-se mai mult pe ritmuri de muzică jazz și blues, "Scène de vie" primește recenzii favorabile. În primăvara anului 1990, piesa „Leș hommes qui passent” este lansată pe disc single în Europa Centrală, fiind însoțită de un videoclip alb-negru. Deși se bucură de succes în Franța, cântecul nu primește niciun certificat, dar rămâne cel mai
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
lansează albumul "Je te dis vous", care va deveni cel mai bine vândut album al Patriciei din toate timpurile — 3 milioane de exemplare vândute. Acesta este considerat ca fiind unul dintre cele mai bune albume de șansonete din muzică modernă, recenziile pozitive neîntârziind să apară. "Je te dis vous" conține prima piesă înregistrată de Patricia Kaas în limba germană, „Ganz und gar”, produsă de Marius Müller-Westernhagen. De asemenea, albumul include trei cântece în engleză, printre acestea numărându-se o preluare a
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
desfășurare, interpreta decide să înregistreze un nou album. Dorindu-și un disc complet în limba engleză, Kaas preia și reînregistrează șansonete franceze tradiționale, produsul finit fiind totuși unul modern. Intitulat "Piano bar", discul a fost lansat în noiembrie 2002, primind recenzii mixte din partea criticilor. Albumul a obținut discul de platina în Franța și Elveția, fiind comercializat în peste 100,000 de exemplare. La scurt timp, Patricia Kaas a primit premiul Golden Europa, fiind numită „Cântăreața anului”. În septembrie 2002 Kaas pleacă
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
un album în concert, acest lucru nu s-a întâmplat. La finele anului 2003, Patricia Kaas revine cu un noul album de studio, "Sexe fort". Fiind înregistrat alături de colaboratorii săi, Jean-Jacques Goldman, Patrick Fiori și Louis Bertignac, discul a primit recenzii pozitive, dar nu s-a bucurat de succesul comercial scontat. Cu toate acestea "Sexe fort" a obținut clasări notabile în clasamentele de specialitate din regiunile francofone și a primit dublu disc de aur în Franța. La începutul anului 2004 Kaas
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
finele anului 2008 este un tribut adus marilor cântărețe de șansonete din anii 1930, Greta Garbo, Suzy Solidor și Martha Graham. Purtând numele "Kabaret" (cuvânt provenit din limba germană), discul revitalizează ritmurile jazz consacrate în perioada interbelică. Deși a primit recenzii favorabile din partea criticilor de specialitate, albumul a promovat modest în clasamente. La data de 30 ianuarie 2009, televiziunile din Hexagon anunțau că Patricia Kaas va reprezenta Franța la Concursul Muzical Eurovision 2009. La scurt timp interpreta confirmă într-un matinal
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
fost „Absolutely Fabulous” în anul 1994). Cu toate acestea, compoziția a devenit cel mai bine clasat single al grupului din era "Chasing Lights", fiind inclus pe o ediție specială a albumului. Ultimul cântec promovat de pe material a fost „Work”. În ciuda recenziilor pozitive, compoziția a obținut doar locul 22 în UK Singles Chart și poziția cu numarul 21 în Irlanda. „Work” a fost lansat pentru a coincide cu turneul The Work Tour. Pentru toate realizările din perioada în care a fost promovat
The Saturdays () [Corola-website/Science/317071_a_318400]
-
că tu te dedici într-u totul și nu te protejezi, astfel ai putea să fi rănit”. Compoziția se structurează pe trei strofe și un refren, primele două strofe fiind mai lungi decât ultima. „Broken-Hearted Girl” a primit în general recenzii pozitive din partea criticilor muzicali de specialitate. Publicația britanică "Female First" este de părere că „[Beyoncé] își reține puțin vocea de «divă» pe acest single, dar acest lucru chiar funcționează deoarece face versurile mult mai credibile. Cu toții ne putem regăsi în
Broken-Hearted Girl () [Corola-website/Science/317089_a_318418]
-
lor: „ei fac un spectacol privilegiat din aceste jocuri melismatice; o persoană cântând piesa altcuiva, prin intermediul unui dinte fals și a unei tone de machiaj, comunicând emoții neadevărate folosind urlete prelungite atent practicate.” Și cei de la "Australian Idol" au primit recenzii negative: „ei urlă și înfrumusețează [cântecul] cu o pseudo-pasiune, vocile lor fiind pline de un vibrato provenit din țipatul fălcilor. Ei produc sunete grandioase ce nu înseamnă nimic, în afara necesitații interpretului de grandoare. Notele sunt întinse și contorsionate fără a
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
care-l idolatriza, în careacesta îl felicita pentru publicarea primei sale povestiri și îi ura "bun venit în branșă". Williamson a rămas un colaborator regulat al revistelor pul, dar nu a avut parte de succes financiar decât după mulți ani. Recenzia nefavorabilă făcută uneia dintre cărțile sale, care compara scrierile sale cu benzile desenate, l-a adus pe Williamson în atenția celor de la "The New York Sunday News", careaveau nevoie de un scenarist SF pentru o nouă bandă desenată. Williamson a scris
Jack Williamson () [Corola-website/Science/317222_a_318551]
-
discografic de studio al artistei, "I Am... Sasha Fierce". „” se găsește pe cel de-al doilea disc al albumului, fiind lansat ca cel de-al optulea extras pe single al materialului în septembrie 2009. Compoziția a primit o serie de recenzii favorabile, dar și un număr semnificativ de critici, "Digital Spy" fiind de părere că „este lipsit de sclipirea predecesoarelor sale”. Pentru a crește notorietatea cântecului a fost realizat un remix oficial cu solista Lady GaGa. Piesa s-a bucurat de
Video Phone () [Corola-website/Science/317208_a_318537]
-
Knowles, interpretarea sa fiind una fiind una dinamică și dublată prin supraînregistrare. În remixul oficial, Lady GaGa o însoțește pe solistă la nivel vocal, ambele reușind să susțină atât vocea principală, cât și acompaniamentul. Compoziția „Video Phone” a primit atât recenzii pozitive, cât și critici. Leah Greenblatt de la "Entertainment Weekly" include cântecul în categoria celor mai interesante înregistrări ale materialului "I Am... Sasha Fierce", alături de compoziții precum „Diva” sau „Radio”. "The Boston Pheonix" aseamănă piesa cu cântecul „Diva”, ambele fiind descrise
Video Phone () [Corola-website/Science/317208_a_318537]
-
și interpretelor viscerale ale anilor '60, dar nu se poate nega faptul că este un cântec pop irezistibil”. "PopMatters" a remarcat schimbarea produsă de solistă, în sensul în care pentru acesată înregistrare nu a abordat preponderent genul R&B, editorul recenziei notând: „«Radio» poate fi considerat o noutate [...], dar el o aduce pe un drum mult mai diferit decât cele pe care le-am văzut vreodată. Sentimentul oferit de drum and bass/techno/house al cântecului este înviorător și poate sugera
Radio (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/317209_a_318538]
-
RnB, pop, soul și hip-hop. Odată cu lansarea discului, Fiona declară "„[Albumul] depășește barierele dintre etnii, genuri, vârste și sexe. Nu poate fi caracterizat în vreun fel. Are aerul a ceva vechi, dar totuși nou și contemporan.”" "The Bridge" a primit recenzii favorabile din partea criticilor de specialitate, iar vocea puternică a Fionei i-a adus compararea cu interpretele Macy Gray și Lauryn Hill. În primăvara anului 2009 piesă „Give It to Me Right” a fost lansată pe disc single în America de Nord, dar
Melanie Fiona () [Corola-website/Science/317266_a_318595]
-
discul precedent și care a colaborat și cu Jessica Simpson la realizarea albumului sau de muzică country "Do You Know". Interpreta s-a implicat și ea în compunerea versurilor, aceasta participând la realizarea primelor trei extrase pe single ale albumului. Recenzii generale Recenziile primite de cel de-al doilea material discografic de studio al lui Underwood au fost preponderent favorabile, website-ul Metacritic.com realizând o medie a aprecierilor critice, acestea fiind pozitive în proporție de 72%. Stephen Thomas Erlewine de la "Allmusic
Carnival Ride () [Corola-website/Science/317257_a_318586]
-
și care a colaborat și cu Jessica Simpson la realizarea albumului sau de muzică country "Do You Know". Interpreta s-a implicat și ea în compunerea versurilor, aceasta participând la realizarea primelor trei extrase pe single ale albumului. Recenzii generale Recenziile primite de cel de-al doilea material discografic de studio al lui Underwood au fost preponderent favorabile, website-ul Metacritic.com realizând o medie a aprecierilor critice, acestea fiind pozitive în proporție de 72%. Stephen Thomas Erlewine de la "Allmusic" oferă discului
Carnival Ride () [Corola-website/Science/317257_a_318586]