6,870 matches
-
română, de la Negruzzi și Sadoveanu la Bănulescu și Preda - unul din primele semne de „insolență, de megalomanie” ale lui Breban, nu-i așa?! -, eram lucid că trebuia să propun „formulă nouă”, o formulă „a mea”, cea în care spiritul, habitudinile, reflexele mele de gândire, ca și cele culturale, iubirea față de un Stendhal, Proust sau Dostoievski - să se poată exprima într-o formă vie, echilibrată, organică. Voiam, de fapt, după aproape o jumătate de secol, să ascult „sfatul” „modernistului” Eugen Lovinescu: să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și chiar în cea europeană?! Noi, generația așa-zisă „’60”, am luptat, ajutați de unii dinaintea noastră, ca și de unii care veneau după noi, atât de strâns încât păreau a se confunda nu numai cu idealurile, dar și cu reflexele noastre literare, așa cum ne-am priceput, fiecare după curajul sau „ambiția” sau talentul sau forța sa, după „credința” sa în literatură și în „victoria meritului real și al valorii”. Și cel mai frumos omagiu mi s-a adus de către unii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de Kant și apoi de Goethe: „munca (sau datoria la Kantă ca singura compensație a existenței!”. Care „muncă”?! Întoarcerea repetată și obstinată pe solul „unde ți-ai petrecut tinerețea”, tu „și ai tăi”, și încăpățânata revenire la aceleași „unelte, forme, reflexe și ticuri ideatice”, recăderea în același cerc infernal al obsesiilor tinereții tale literare, nevindecat defel de atâtea sarcasme și groase ironii ale celor care ți-au însoțit primele urcușuri pe panta unei arte ingrate și originale, nevindecat și neînțelepțit de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dintre cei mai bătrâni și mediocri, bine înscăunați și bine plătiți în epoca lui Dej și care, nu puțini dintre ei, cârteau chiar și contra noului șef de stat ce părea a neglija comandamentele leniniste în artă și literatură! Un reflex târziu și teribil de elocvent sunt unele mărturii ale unor foști ideologi staliniști și, chiar dacă, cu timpul și cu vârsta, și-au atenuat „vigilența și ura contra burgheziei reacționare”, unele sechele trădează încă vechi reflexe de gândire și de atitudine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în artă și literatură! Un reflex târziu și teribil de elocvent sunt unele mărturii ale unor foști ideologi staliniști și, chiar dacă, cu timpul și cu vârsta, și-au atenuat „vigilența și ura contra burgheziei reacționare”, unele sechele trădează încă vechi reflexe de gândire și de atitudine. Astfel, în ultima carte publicată de Ov.S. Crohmălniceanu înainte de a muri, scrisă în Germania, unde ceruse azil politic după revoluție, există un pasagiu unde povestește un incident petrecut la sfârșitul anilor ’60 între mine și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ascultam ceva muzică clasică la radio și mă culcam în jur de zece, iar la orele „două fix” mă trezeam, ca să mă apuc de lucru. În primele seri avusesem nevoie de un ceas deșteptător (un Wecker!Ă, apoi propriile mele reflexe s-au instalat perfect și mă trezeam la orele două de dimineață, „ca-cu vecărul!”, voiam ori nu voiam. De la două până spre cinci, șase, uneori șapte dimineață lucram; nu rareori, la sfârșitul scrisului, sub fereastra amplei sufragerii unde scriam
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
era nemulțumit profund de întreaga stare a literelor și sinuos cum era cel al unor colegi și chiar prieteni, care se infiltrau răbdător și insistent în „magna socială”, preluând și acceptând în primii timpi, cel puțin, ai afirmării, ai carierei, reflexele și clișeele de gândire ale altora, mai „sus-puși”, mai „afirmați”. Unora care știu - și doar din auzite! - de cariera „fulminantă” social pe care am făcut-o la sfârșitul anilor ’60, o să le vină greu să creadă, probabil, această „insistentă”, „întârziată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau de ideile sale, atunci un pic „prea originale”, este pentru că eu însumi, instalat în loja suspect de confortabilă a șapte decenii de existență (în „interiorul propriului meu trup și adesea, din vina mea, în marginea comunităților umane și a reflexelor ideatice, în singurătate, cum se spune!, vreau „să aflu” nu numai cum „am fost de fapt”, dar și partea mea „de vină”, ca și partea de comoditate și automatisme ale altora. Pe care nu rareori îi admiram, capabil cum eram
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unele obiecte ce intră iute în istorie, murind înaintea noastră, provocându-ne când și când un surâs ironic, abia nostalgic. Nu, cu riscul să par încă o dată un „demodat”, cum trec poate în ochii unor tineri ce adoptă iute ultimele reflexe de gândire și mode culturale nord-americane - parcă întorcând spatele bietei Europe ce gâfâie azi sub presiunea marilor „plăci economice” extrem orientale Japonia și China sau sud-est asiatice și nord-americane! -, nu am să renunț la acest cuvânt, noțiune - de ideal! Acest
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
boieri, cu susținerea unor domni, la curțile lor, a unor scribi sau călători străini, bibliotecari sau „aventurieri”, spirite curioase deschise lumilor de la marginea imperiilor, și-apoi furtuna pașoptiștilor, care au schimbat moda vestimentară, dar au fost și „importatori” de alte reflexe și „mode” culturale străine! Pașoptiștii care s-au amestecat cu romanticii noștri, care, la rândul lor, s-au „lovit”, luptat și „ignorat” uneori cu „modernii” și... toate acestea eu le înșir aici, puțin cam în grabă, deoarece uităm că procesele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
descendent” al cuvântului carieră, chiar dacă în multe din capodoperele lor e vorba de cariera „descendentă”, de ruina unei familii, acele bildungsromane.Ă Acest cuvânt, în mare vogă la noi între războaie, și aproape numai cu sensul său pozitiv, e un reflex probabil al „succesului” de tip american ce începuse încă de pe atunci să invadeze Europa, mentalitățile și unele psihologii. Începând oarecum să întunece noțiunea de „valoare”, una tipic europeană, pe care o găsim afirmată, printre primii, la „tinerii” Marx și Nietzsche
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
posibilitatea, pentru ei, de a sparge barierele rigide, seculare, ale avansării sociale, putând ocupa în sfârșit pósturi înalte în stat și biserică, rezervate cu strictețe aristocrației. Să fi fost aceste „simpatii aprinse de lector” pentru „personajele ambițioase” din romane, un reflex al meu de tinerețe? O solidaritate „psihologică” cu cei de vârsta mea, din romane sau, mai „grav”, o pornire a unui eu profund care, între morală, convențiile sociale și carieră, alege... cariera?! Oare... tinerii de azi și de mâine, într-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
întregul dinamism și avansare tehnologică și civilizatorie formidabilă a burgheziei. Și, cu toate acestea, munca a devenit tot mai mult, pe măsură ce ea, burghezia, mică, mijlocie și mare, câștiga pozițiile dominante în societate, un termen depreciat. Iar noi, fiii și moștenitorii reflexelor ideatice burgheze, trebuie să facem un efort intelectual pentru a înțelege una din maximele „ciudate” ale lui Goethe: „munca este singura compensație a acestei existențe”! Am spus „ciudate” deoarece, în acest caz, trebuie dată imediat explicația că, în cazul autorului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în care se întrupează sensul istoriei”, ci un Cerc, o veșnică revenire în punctul inițial? Am folosit adineauri adjectivul „misterioasă” apropo de sentința, de ideea nietzscheniană, deoarece sugerarea, măcar, a acestei „rotiri în cerc”, pentru mințile de azi, obișnuite până la reflexul automatizat al „progresului”, al „înaintării” pe un vector sau pe o spirală ca o formă a evoluției a „perfecționării”, echivalează pur și simplu cu o stagnare. Și, orice om de bun-simț poate să-ți confirme, stagnarea e mai mult decât
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
critic important român, m-a „părăsit”. Lucian Raicu la fel, Matei Călinescu, expatriindu-se, nu s-a mai interesat de strădaniile noastre naționale, absorbit de mediul american și de explicabila „ambiție” de a se integra unei universități străine, cu alte reflexe și poate alte criterii decât una românească; Negoițescu nu a scris nici despre Îngerul de gips, deși acest roman mă afirma încă o dată ca un constructor valabil de universuri epice ample, după curajoasa mea întoarcere din „primul exil” - pe care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru noi, cei care gândim „pateticul” sau „eroul slab”, cum o spun postmodernii, și apoi fondat în toată amploarea sa, după ce a traversat culoarele umile ale „povestirii pentru bone”, de un Balzac și Tolstoi, urmați, fiecare în literatura lui, cu reflexele și orizonturile „ticurile” și obsesiile tipice, de o pleiadă uriașă de mari sriitori.Ă O dată cu exclamația lui Th. Mann care, se pare, după ce a citit Ulysse al lui Joyce, a afirmat că „nu se mai poate scrie roman după acesta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
însă, se pare, sunt mai puțin sensibili la o funcție sau alta în „aparat” (sau SUA, de exemplu!Ă și mai respectuoși față de valoarea „în sine” a unui individ. E oare o chestiune de vechime a civilizației sau țin aceste reflexe de psihologia socială, de temperament, de istorie, de... rasă?! Există oare „rase”?! Mai toți antropologii zilelor noastre le neagă existența; în tinerețea mea voiam, într-un studiu despre Psihologia succesului pe care l-am părăsit între timp, să cercetez conceptul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
moarte, ci frica, mult mai trivială - mai omenească?! - de pierdere a pâinii, a slujbei. Dacă - și din acest punct de vedere! - România, sub stalinism, semăna cu o uriașă pușcărie, sub cel de-al doilea dictator comunist, ea prindea aerul și „reflexele” celor care populează un uriaș lagăr: cu paznici reali și „invizibili”, „locuit” de inși cu creiere „bine spălate”, reduși la necesități elementare, cu cota speranței aproape zero, adâncindu-se într-o apatie generalizată („boală psihologică” constatată, în mult mai mari
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dictatură” din ultimul deceniu ceaușist, și-a arătat „cealaltă față”: cea degradantă, infernală, o formă a „morții-vii”, deoarece era o ruptură de Tradiție și de Firea noastră, clădită în secole, cu sângele a zeci de generații care ne-au impregnat reflexele de suprafață și de profunzime și care au adus pe valul a două milenii „modul nostru de a fi”, Zestrea noastră specifică. De care unii se leapădă teatral și „isteric”, precum Cioran, paradoxal un reprezentant de esență tocmai al „vaerului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bântui și pe noi și e cumva explicabil știind amestecul de etnii și rase care stau la baza națiunii române actuale. Peste aceasta - sau prin aceasta! - noi suntem depozitarii și ai unui amestec sau, dacă vreți, ai unei bogății de reflexe istorice și temperamentale care, cu siguranță, contribuie esențialmente la bogăția și mai ales la vitalitatea noastră, sesizabilă în toate domeniile de activitate și creație și chiar și în exagerările, erorile și rătăcirile noastre. Orientali sau apuseni, latini, geto-daci sau slavi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de diferite structural precum cel rus, turc sau austriac, nu o putem constata nici azi, la aproape un secol după 1918. Înșelați de unitatea fenomenală a limbii, uităm de istoria, de istoriile diferite ale Moldovei, Țării Românești și Ardealului, de reflexele noastre uneori antagonice în ceea ce privește nu puține dintre situațiile și problemele esențiale ale prezentului sau trecutului imediat. De aceea, nu rareori eu mă definesc ca un „nordic”, în opoziție ironică, dar și gravă față de un român „sudic”, într-o separare deloc
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ale prezentului sau trecutului imediat. De aceea, nu rareori eu mă definesc ca un „nordic”, în opoziție ironică, dar și gravă față de un român „sudic”, într-o separare deloc morală sau valorică, ci una temperamentală și, uneori, de viziune, de reflexe. Și, pentru a schimba, cum fac de obicei în aceste scrieri - ori ilustrând un „fapt de viață” cu o digresiune teoretică sau, pe dos, întrerupând o dezbatere pur teoretică cu o anecdotă culturală sau biografică! -, îmi amintesc, acum, aici, la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dos, întrerupând o dezbatere pur teoretică cu o anecdotă culturală sau biografică! -, îmi amintesc, acum, aici, la această „chestiune” atât de dezbătută și încă atât de confuză (o confuzie care o face teribil de explozivă!Ă a „specificului” și a reflexelor noastre diferite, ascunse sau nu, de una din discuțiile pe care le-am purtat cu aprindere cu prietenii mei literari, înainte de debutul nostru editorial, apropo de balada Mioriței. Atât Matei, cât și Nichita erau admiratorii fervenți ai acestei bijuterii folclorice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lui Caragiale și de romanele scurte care se publică azi, la noi și în Europa, de altfel nu puține, nuvele multe dintre ele, că ceea ce numim „calitate” în proză nu se poate constitui în afara unei anumite „cantități”, „aglomerări” de situații, reflexe comportamentale sau psihologice, simetrii și redundanțe. Chiar și timpul de lectură, acel „timp” special pe care-l petreci cu același volum de hârtie tipărită în mână, în acel tip de intimitate specială, inconfundabilă, prețioasă, necesară multor, multor generații de europeni
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aici. Nimic uimitor, așadar, dacă autostrada Ierusalim-Tel-Aviv este atât de aglomerată în ajunul zilelor de shabbat. Faptul de a se relaxa, de a evada puțin spre coastă, de a coborî în loc de a urca, corespunde, fără îndoială, la neiluminați, cu un reflex respirator. Haideți, amatori de mese fastuoase și de cărniță bună, mergeți repejor spre plaje, voi Ramblas și voi, esteți, spre galeriile de artă contemporană de la Tel-Aviv, unde veți găsi clonele operelor cu marca depusă Guggenheim, pe care le treceați în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]