6,309 matches
-
Sf. Neculai domnesc, ca și ale bisericii de la Cetățuia, au devenit elemente așa de caracteristice în fizionomia Iașului, încât, când acum câțiva ani fericitul întru Domnul, Pimen al Moldovei, a dispus refacerea turlelor de la Cetățuia, redân-du-le vechea rotunzime, Iașul a regretat sincer siluetele ascuțite, cu care ochiul se deprinsese și care se profilau așa de armonios pe cerul albastru. * Preocupat de ținută, și cu drept cuvânt, căci primul său gând, odată reîntors din prodigioasa-i călătorie, e de a-și îndrepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu mă pot îndoi. Nu mă gândesc nici un moment să fac vre-o comparație. Și actuala capitală are meritele și drepturile sale; și ea are, ca oraș, farmecul său. Ieșenii și Moldovenii, pe de altă parte, n-au dreptul să regrete ceea ce a fost, pentru că își dau seama că așa a trebuit să fie. Dar am emis o ipoteză și am făcut un calcul de probabilitate. Astăzi se visează puțin; eu am adesea fantezia să mă las pe aripa visului... Așadar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
tras de păr ca vai de el și cititorul se întreabă: "Ce-au pățit băieții". Văd că se sfârșește coala și ar fi păcat să mai lungesc vorba și pe altă coală. Atât voi mai spune, că d-nii autori și regret aceasta au luat fărimituri din Moftul Român, Zeflemeaua, Din fuga condeiului, etc., și au alcătuit propriul aluat... Și prefer o țigară de mahorcă proastă, uneia combinată din capete de specialitate culese la Tufli". Și-o mai fi aducând aminte solitarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o carte despre arta naivă, pe care am primit-o și eu cu autograf, din păcate această carte nu o mai am, am senzația că mi-a furat-o cineva, fără însă ca să am bănuieli pe o persoană anume. Oricum regret enorm lipsa cestei cărți din biblioteca mea. Costică, auzind ce spuneam eu, mi-a zis: - Ce? Tu nu știi? - Ce să știu? - Păi e de mult oale și ulcele ! Auzind aceasta am fost efectiv șocat timp de câteva minute, neputând
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
citesc cărți din colecția BPT, adică biblioteca pentru toți, colecție care a început să apară în librării. Pe la mijlocul lui august a plecat și Puiu la Uricani căci acolo locuia cu mama sa și tatăl vitreg. N-aș putea spune că regret plecarea lui, mai ales că eu eram iarăși la pat și nu puteam pleca la joacă împreună, iar el era să îl înece din imprudență pe Siegfried. Ce se întâmplase de fapt: fiind o zi călduroasă, toți copii din colonie
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
prize ce se efectuau la nesfârșit pe saltea, deplasările în țară la diferitele competiții, clipele când refuzam bunătățile pe care mi le făcea mama în favoarea cântarului, o perioadă a vieții în care totul era controlat și pe care nu o regret nici azi, dovadă că și în prezent am păstrat același obicei de a sta departe de alcool, țigară și cafea, într-un cuvânt fără vicii. După absolvirea celor zece clase, am reușit să prind doi iepuri: m-am înscris și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
într- un sfârșit „Compartimentul veseliei”. După ce am trecut de Pașcani, una dintre cele două surori ne-a mărturisit că, la urcarea în tren, în momentul în care s-a lovit de privirile noastre așezându- se pe locurile indicate pe bilet, regreta faptul că va fi nevoită să călătorească atâtea ore, mai ales noaptea având ca vecini de compartiment asemenea fețe acre, nestoarse și pline de draci, pe care le aveam eu și Boancă la plecarea din Oradea. Acum în schimb regreta
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
regreta faptul că va fi nevoită să călătorească atâtea ore, mai ales noaptea având ca vecini de compartiment asemenea fețe acre, nestoarse și pline de draci, pe care le aveam eu și Boancă la plecarea din Oradea. Acum în schimb regreta că drumul se apropia de sfârșit, iar noaptea petrecută împreună a fost ceva de neuitat și a râs cu multă poftă. Abia atunci le- am povestit și noi pățania noastră arătându-le dicționarul. Mirarea a fost enormă, peste un sfert
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la Pelișor sau în vilele de protocol de la Neptun, iar când erau deranjați de vreun funcționar, agent de circulație sau chelner neștiutor, puteau să dea oricând un telefon acolo unde trebuia, astfel încât nefericiții funcționari, agenți de circulație sau chelneri să regrete toată viața că nu știuseră cu cine stăteau de vorbă. Mașina de propagandă avea nevoie de artiști și îi gâdila cum știa ea mai bine (iar gâdilarea orgoliului era cea mai eficientă). Desigur, nu prea aveau loc în cele douătrei
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
rol bun în care lam văzut a fost cel din 1995, în filmul O vară de neuitat de Lucian Pintilie. Apoi, în opinia mea, Bleonț a încetat să fie actor. Am mai fost la câteva piese cu el și am regretat din tot sufletul: era mai degrabă o caricatură, nimic nu mai amintea de talentul și de inteligența scenică pe care le avea altădată. Acum, Bleonț a ajuns să interpreteze excesiv orice rol: indiferent dacă trebuie să joace o scenă tandră
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
e sfinxul care mă va ucide. Din aceeași pricină pentru care nu vor ști niciodată ce e nefericirea, zeii nu vor ști nici ce e fericirea. Prin toate cîte mi s-au Întîmplat, ei au vrut să mă facă să regret răspunsul dat sfinxului. Au vrut să mă vadă tîrÎndu-mă și strivit și apoi să rîdă batjocoritor: Iată, Oedip, omul de care erai tu atît de mîndru! Îți dai seama că numai trufia a omorît sfinxul! Privește acum adevărul, omorîtorul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lor. E vinovat, adică e singur. Orgoliu suprem și dureros. Tragedia ascunde o apologie. Aș spune că Oedip se transformă pe sine Însuși În zeu, un zeu care suferă, totuși nu mai puțin zeu cîtă vreme e liber și nu regretă răspunsul dat sfinxului. Dar În mijlocul suferințelor sale triumfă umanitatea noastră. În zadar corul Îl deplînge. Orbirea sa nu e atît o sentință, cît asceză. În momentul acela a văzut clar Înlăuntrul său. Singura sa revoltă rămîne acceptarea. Altfel ar Însemna
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Început de dovadă. În fiecare dintre noi trăiește, probabil, mai mult sau mai puțin vag, ceva din sufletul lui Tezeu, gata să uite În schimbul unei corăbii cu pînzele umflate de vînt. Elada nu e chiar atît de departe cum o regretă nostalgiile neoclasice. Dar ce ar rezolva Întîrzierea pe coridoarele labirintului? Trăim Într-o lume În care totdeauna a trebuit să intervină o alegere. Îmi amintesc un roman În care personajul rătăcește printr-un oraș uniform și ambiguu, cu toate casele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ura voastră, teama voastră, dezgustul vostru. Nu mi-e frică decît de aceste vorbe: eroare judiciară... Ascultîndu-l pe Socrate, unul dintre judecătorii-acuzați surîde cinic. Așadar, iată mijlocul de a răpune ceea ce n-a izbutit otrava... Nu, Socrate, noi chiar am regretat moartea ta. Acum a venit momentul să ispășim. Pedepsește-ne fără cruțare, pentru că am ucis un nevinovat, care era În același timp o glorie a cetății... Și pe măsură ce acuzatul Îi face apologia, Socrate se prăbușește cu capul În pămînt. În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
era În același timp o glorie a cetății... Și pe măsură ce acuzatul Îi face apologia, Socrate se prăbușește cu capul În pămînt. În sală e o tăcere desăvîrșită. Nu se aud decît frazele, unele după altele, care-l laudă și-l regreta, luîndu-i orice speranță. În acest timp, Sisif se Întoarce spre vîrful muntelui. Căci, ajuns În vale a sperat iarăși. La el nici un fir al Ariadnei nu duce În afara acestui munte și a acestei speranțe. Mi-e greu să mi-l
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să-mi imaginez ce i-ar fi putut spune lotofagii lui Ulise... (...Noi ne-am pierdut trecutul, Ulise, Am renunțat la el. SÎntem goi și liberi În fața mării și a celor care vin pe țărmul nostru. N-avem nimic de regretat. Și dacă știm toate aceste vorbe, este pentru că sîntem Întrebați mereu. Chiar și tu, Ulise, adineauri. De ce-am ține minte o clipă care trece fără Întoarcere? La ce bun să ascultăm ecoul unui val care s-a risipit demult
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vorbiți mereu despre ea, nu este de a trăi din plin fiecare clipă și de a nu o trăda? Ia-tă-ne aici. Adulmecam vîntul, privim În largul mării, ne bucurăm la venirea fiecărei corăbii, nu aceasta e fericirea? De ce-am regreta corăbiile care au plecat cînd, iată, ați venit voi, iar după voi vor veni alții? Și pe tine, Ulise, te vom uita. Fii prietenul nostru acum. După ce corabia ta va pieri În zare, vei fi murit pentru noi. Mai mult
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spulbere sub copitele cailor praful Orientului... Ulise, coborînd În Infern, l-a Întîlnit pe Ahile bîntuit de păreri de rău. Avusese alegerea Între o viață scurtă și răsunătoare și o viață lungă și obscură, o preferase pe prima, iar acum regreta de a nu fi fost un simplu văcar. Dar e ciudat să acuzi setea de glorie Într-o natură lipsită și ea acum de modestie; e un incendiu amar și secret În aer, arzînd În el, treptat, ezitările de a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fi egalul zeilor decît după ce-a disprețuit frica și și-a contemplat mîinile, toate acestea cer, firește, un Înțeles mai adînc ca să aibă dreptul la glorie. Prometeu se crispează pentru a nu urla, dar mai ales pentru a nu regreta pricina suferinței sale. Îl doare carnea sfîșiată de vultur, iar aceasta e cea mai vie dovadă a focului furat de la zei. Vorbele lui sînt din ce În ce mai limpezi, pe măsură ce ghearele vulturului Îl fac sa strivească de durere cuvintele... (...Acest vultur e dovada
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
La ce mi-au folosit toate Întîmplările prin care am trecut dacă acum mă biruie nisipul f Se vede că fiecare moarte Închide un cerc... O, dacă aș mai fi o dată tînăr ca pe vremea Himerei! Dar de ce trebuie să regretăm totdeauna prea tîrziu ? Și doar l-am văzut pe Dionysos strîngînd În pumn un bulgăre de țărînă În care sîngele era amestecat cu lumina. Dar atunci n-am Înțeles gestul lui. Iar acum, soarele acesta În amurg Îmi umple parcă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se aplecau cu violență sa epuizeze prezentul de toate voluptățile posibile. Și de ce m-aș justifica pentrul faptul că iubesc viața? De ce-aș spune „nu” unor zile cu care nu mă voi mai Întîlni? Vreau să fiu liber să regret fiecare despărțire. Nu uit totuși că Troia avea să fie distrusă de scepticismul celor care o considerau pe Cassandra nebună. Scepticismul surîzător, grăbit să nege, o Închide pe Cassandra În turn și, apoi, va deschide singur porțile Înaintea calului de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Amintindu-și oracolul, l-a Întrebat pe tînăr: - Ce-ai face dacă ți s-ar fi prezis că vei muri de mîna unuia ca tine? — L-aș trimite să caute LÎna de aur, a venit prompt răspunsul. Bătrîn, Iason va regreta aceste vorbe? (...SÎnt lucruri pe care nu poți să le uiți, chiar dacă ai vrea. CÎnd m-am Îmbarcat cu ceilalți argonauți să plecăm În căutarea LÎnii de aur, nu știam că zeii au amestecat sînge În cupa de vin pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
totdeauna pe neîncrederea că ar mai putea fi cucerit altul și nici o altă eroare n-ar descuraja mai mult mîna Întinsă spre fructele acestei veri. Fericirea nu e decît o amintire tulbure, tot ce mai putem face e s-o regretăm, iată ce spune În realitate Hesiod luptîndu-se cu duritatea pămîntului pe care-l cultiva singur sub Înălțimile Parnasului și Eliconului. Însă a accepta un paradis pierdut Înseamnă pe jumătate o renunțare la efortul pentru fericirea proprie; un prim pas spre
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cîmpia, marea, țărmul, lumina, nisipul, adevărul, dragostea, speranța, memoria, credința. Iar drumul ne pune să le repetăm. E nevoie de orgoliu pentru aceasta. Dar și de modestia de a zîmbi cînd orgoliul imită natura, care nu ridică piramide pentru că nu regretă nimic, se mulțumește să existe. Acum știu că surîsul sfinxului culcat pe nisipuri nu este un surîs al indiferenței... Ploaia măruntă de-afară cade peste toate ceasurile În care m-am gîndit la zeii antici. Olimpul trebuie să fie pustiu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de specialitate din țară și din străinătate: „Journal of the American Chemical Society“, „International Journal of Quantum Chemistry“, „European Journal of Organic Chemistry“, „Journal of Physical Organic Chemistry“, „Tetrahedron“ etc. Trecerea prematură în neființă, la 16 februarie 2010, a fost regretată de toți cei care l-au cunoscut și apreciat. A fost înmormântat în Cimitirul „Sf. Apostoli Petru și Pavel“ din Iași. COSOVANU, ADRIAN (1937-2008) MEDIC și PROFESOR Distins cadru didactic universitar, renumit cardiolog, prof. univ. dr. Adrian Cosovanu a fost
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]