6,018 matches
-
am cum Îmi venise În minte numele lui Adam Adam, deși, dacă stau și mă gândesc bine, În spatele aparenței de hazard pur, o oarecare logică fâlfâia, totuși. Cam inconsistentă, cam anemică, dar nu cu totul absentă. Știam din experiența de reporter că puține lucruri fac mai multă plăcere intelectualilor din afara Capitalei ca dialogurile despre personalități ilustre ale istoriei ori ale culturii naționale care se născuseră, activaseră sau numai poposiseră Întâmplător pe meleagurile respective. La auzul unui astfel de nume, localnicii tresar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e un sentimental. Stau tolănit pe bancheta din spate și mă simt bine. E cald, e plăcut, e liniștitor, În aer plutesc subtile arome florale. Mi se Închid ochii... NOTĂ După cum distinsul și inteligentul nostru cititor a Înțeles deja, Între reporterul de televiziune, naratorul acestei povești mai mult sau mai puțin fantastice, și autorul romanului Codul lui Alexandru nu există nici o legătură, În afara unei simple coincidențe onomastice. Așijderea, doar o Întâmplătoare și regretabilă potrivire de nume Îl leagă pe autorul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu Dmitri Nikolaevici Nabokov (1827-1904), un prieten al familiei, aflat și el la Paris În acea perioadă. Doamna a comandat pentru Maria și Olga, În vederea balului, costume de florărese, la două sute douăzeci de franci bucata. Prețul lor reprezenta, conform volubilului reporter de la Illustration, șase sute patruzeci și trei de zile „de nourriture, de loyer et d’entretien du père Crépin“ (mâncare, chirie și Încălțăminte), ceea ce pare ciudat. După ce costumele au fost gata, Madame de Korff le-a găsit „trop décolletés“ și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a inspirat-o vreodată un cutremur. În luna aprilie a aceluiași an, Peary ajunsese la Polul Nord. În mai, Șaliapin cântase la Paris. În iunie, enervat de zvonurile despre niște Zeppeline noi și mai bune, Departamentul de Război al Statelor Unite dezvăluise reporterilor planurile pentru o Forță Navală aeriană. În iulie, Blériot a zburat de la Calais la Dover (făcând și o buclă suplimentară când și-a pierdut direcția). Era sfârșit de august. Brazii și mlaștinile din nord-vestul Rusiei au gonit prin fața ochilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
frumoasă. A fost, într-adevăr, o zi frumoasă. Dimineața devreme, cum cerul care ne acoperă și ne protejează se afla în toată splendoarea lui, cu un soare de aur arzând pe fondul de cristal albastru, conform cuvintelor inspirate ale unui reporter de la televiziune, alegătorii începură să iasă din casele lor pornind spre respectivele secții de votare, nu în masă oarbă cum s-a spus că se întâmplase cu o săptămână înainte, dar totuși mergând, fiecare pe cont propriu, cu atâta corectitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
puteau continua să aterizeze și să decoleze, dar călătoriile cetățenilor țării, deși nu total interzise, erau în mod ferm nerecomandate, cu excepția unor situații speciale, analizate caz cu caz. Imaginile operațiunilor militare, cu forța inegalabilă a transmisiunii în direct, cum spunea reporterul, invadară casele locuitorilor dezorientați ai capitalei. Ele însemnau ofițeri care dădeau ordine, însemnau sergenți care răcneau ca să determine îndeplinirea lor, însemnau soldați care instalau bariere și însemnau ambulanțe, unități de transmisiuni, reflectoare luminând șoseaua până la prima curbă, valuri de soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
erau mai mult de cincizeci de mii de persoane, când numărul exact, numărul autentic, pentru că i-am numărat pe toți, unul câte unul, era de zece ori mai mare. Exact acum, în timp ce manifestația era oprită și în tăcere absolută, un reporter de televiziune ager descoperi în acea mare de capete un bărbat pe care, deși avea un pansament care-i acoperea aproape jumătate din față, chiar și așa l-a putut recunoaște, și cu atât mai ușor cu cât e sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aruncare a privirii avusese norocul de a capta, fugară, o imagine a obrazului sănătos, care, așa cum se va înțelege fără greutate, în același timp confirmă partea rănită și e confirmată de aceasta. Trăgându-l după el pe operatorul de imagine, reporterul începu să-și croiască drum prin mulțime, spunând într-o parte și-n alta, Dați-mi voie, dați-mi voie, lăsați-mă să trec, faceți loc, e foarte important, și apoi, când deja se apropia, Domnule primar, domnule primar, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dați-mi voie, lăsați-mă să trec, faceți loc, e foarte important, și apoi, când deja se apropia, Domnule primar, domnule primar, vă rog, dar ceea ce gândea nu era atât de politicos, Ce naiba a venit să facă aici tipul ăsta. Reporterii sunt, în general, dotați cu o memorie bună și acesta nu uitase afrontul public venit de la primar, căruia îi fusese victimă în mod nemeritat breasla informativă în noaptea cu bomba. Acum avea să afle el cât durea. Îi puse microfonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pantă abruptă spre un bulevard lung și larg la capătul căruia urma să vireze la dreapta, primind în față, începând de acolo, mângâierea brizei răcoroase a râului. Palatul prezidențial se afla la vreo doi kilometri distanță, totul pe drum drept. Reporterii primiseră ordin să nu mai însoțească manifestația și alergară să-și ocupe pozițiile în fața palatului, dar ideea generală, fie printre specialiștii care lucrau pe teren, fie în cartierele generale ale redacțiilor, era aceea că, din punctul de vedere al interesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să facă imposibilă trecerea camioanelor mari care transportau în fiecare zi alimentele spre oraș. Nu știau încă acești comentatori că respectivele camioane erau reținute, printr-o decizie militară severă, la trei kilometri de frontieră. Folosind ca mijloace de transport motociclete, reporterii de la radio puneau întrebări de-a lungul coloanelor de automobile și furgonete și confirmau că era vorba, efectiv, de o acțiune colectivă organizată din cap până-n picioare, reunind familii întregi, pentru a fugi de tiranie, de atmosfera irespirabilă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o recunoască, totuși, mai rămânea de văzut ce avea să rezulte din asta. Imaginea trecuse din nou asupra elicopterului, apăru din nou orașul, din nou apărură interminabilele coloane de mașini. Timp de vreo zece minute bune nu se mișcă nimic. Reporterul se străduia să umple timpul, imagina consiliile de familie din automobile, lăuda comunicarea ministrului, îi condamna pe atacatorii caselor, cerea să fie pedepsiți după toate rigorile legii, dar era evident că neliniștea punea stăpânire pe el încet încet, era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o victorioasă cavalcadă a valkiriilor, punându-l pe wagner în locul lui xenofonte, convertind în aromitoare și înălțătoare sacrificii aduse zeilor din olimp și din walhala fumul urât mirositor vomitat de țevile de eșapament. Pe străzi se aflau deja brigăzi de reporteri, atât de la ziare, cât și de la radiouri, și toți încercau să oprească pentru o clipă mașinile cu scopul de a culege de la pasageri, pe viu, din sursă directă, expresia sentimentelor care-i anima pe cei întorși în revenirea lor forțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
geană pe geană, ia de acolo aparatul de fotografiat, nu vrem fotografii, acord și dezacord în privința rațiunilor prezentate de guvern, un oarecare scepticism relativ la ziua de mâine, teamă de represalii, critică la adresa rușinoasei apatii a autorităților, Nu există autorități, amintea reporterul, Păi, aici e problema, nu există autorități, dar ceea ce se observa mai ales era o imensă îngrijorare pentru soarta bunurilor lăsate în casele la care ocupanții mașinilor se gândiseră să se întoarcă numai când rebeliunea albicioșilor ar fi fost zdrobită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
faptul că-i era antipatic nu era un motiv să nu admită că, de data asta, s-a aflat la înălțimea problemei pe care o avea de rezolvat. Mâna i se îndrepta spre telefon când o bruscă schimbare în glasul reporterului televiziunii îl făcu să se uite spre ecran. Elicopterul coborâse mai mai să atingă acoperișurile, se vedeau clar oameni ieșind din câteva dintre clădiri, bărbați și femei care se opriseră pe trotuar, ca și cum așteptau pe cineva, Am fost informați adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îl făcu să se uite spre ecran. Elicopterul coborâse mai mai să atingă acoperișurile, se vedeau clar oameni ieșind din câteva dintre clădiri, bărbați și femei care se opriseră pe trotuar, ca și cum așteptau pe cineva, Am fost informați adineauri, spunea reporterul alarmat, că imaginile pe care le văd acum telespectatorii noștri, oameni care ies din clădiri și așteaptă pe trotuare, se repetă în acest moment prin tot orașul, nu vrem să ne gândim la ce e mai rău, dar totul indică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
apropie în mod evident, domnule președinte, domnule prim-ministru, spuneți-ne unde se află polițiștii ca să-i apere pe oamenii nevinovați de tratamentele sălbatice cu care ceilalți se pregătesc să-i pedepsească, doamne, doamne, ce se va întâmpla, aproape suspina reporterul. Elicopterul rămânea imobil, se putea vedea tot ce se petrecea pe stradă. Două automobile se opriseră în fața clădirii. Se deschiseră ușile, ocupanții coborâră. Atunci oamenii care așteptau pe trotuar înaintară, Acum, acum, să ne pregătim pentru ce e mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
rămânea imobil, se putea vedea tot ce se petrecea pe stradă. Două automobile se opriseră în fața clădirii. Se deschiseră ușile, ocupanții coborâră. Atunci oamenii care așteptau pe trotuar înaintară, Acum, acum, să ne pregătim pentru ce e mai rău, urlă reporterul, răgușit de excitare, atunci oamenii aceia spuseră câteva cuvinte care n-au putut fi auzite și, fără alte gesturi sau comentarii, începură să descarce mașinile și să transporte înăuntrul clădirilor, la lumina zilei, ceea ce ieșise din ele la adăpostul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
puțin, nici măcar în sensul strict și dezinteresat academic, asupra a ceea ce li s-ar fi întâmplat fugarilor eșuați la întoarcerea la casele lor, dacă ar fi făcut-o, cel mai probabil era că ar fi ajuns la teribila profeție a reporterului din elicopter, pe care am uitat s-o consemnăm înainte, Sărmanii, spunea el aproape plângând, pariez că vor fi masacrați, pariez că vor fi masacrați. Până la urmă, și fapta minunată nu s-a produs numai pe strada aceea și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atâtea figuri posomorâte în jurul mesei mari a consiliului, atâtea sprâncene încruntate, atâtea priviri congestionate de iritare și de lipsa de somn, probabil aproape toți acei oameni ar fi preferat să curgă ceva sânge, nu chiar până la nivelul masacrului anunțat de reporterul televiziunii, dar ceva care să fi șocat sensibilitatea populației din afara capitalei, ceva de care să se fi putut vorbi în toată țara în următoarele săptămâni, un subiect, un pretext, un motiv în plus pentru a-i demoniza pe rebelii blestemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
rochia ei de cocktail. —Vreau să zic, uitați-vă și voi la mine. E două după-amiaza, iar aceasta este cea mai adecvată ținută pe care știu să o aleg. Singura carieră pe care aș putea-o avea este aceea de reporter la MTV, dar la așa ceva chiar nu aspir. E prea demodată. Adică, ce s-a ales de Serena Altschul? Celălalt lucru care chiar mă Împiedică să-mi fac o carieră este mama. Trebuie să fiu disponibilă În fiecare zi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cataramă, ea și cu mine, și, când s-a căsătorit, douăzeci și patru de ani mai târziu (la șase luni după moartea tatălui nostru), eu am fost acela care a însoțit-o la intrarea în biserică și i-a încredințat-o soțului, reporter la departamentul economic al ziarului New York Times, pe nume Christopher Wood. Împreună, au avut doi copii (nepotul meu Tom și nepoata mea Aurora), dar căsnicia s-a destrămat după cincisprezece ani. După alți doi ani, June s-a recăsătorit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Atât. Nici chiar așa - făcu Lara, profesoara de biologie - de exemplu... De exemplu - reluă Ghiță firul - vă place Teleenciclopedia? Da. Voi credeți că filmele pe care le vedeți acolo sunt așa de curate, încât nu poartă amprenta subiectului, adică a reporterului care vede realitatea dintrun anumit unghi de vedere și mai apoi o filmează? Adică, desigur, e vorba de unghiul lui subiectiv. Ei bine, dacă o sută de reporteri filmează aceeași realitate, noi, telespectatorii, vom urmări tot atâtea unghiuri deosebite de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acolo sunt așa de curate, încât nu poartă amprenta subiectului, adică a reporterului care vede realitatea dintrun anumit unghi de vedere și mai apoi o filmează? Adică, desigur, e vorba de unghiul lui subiectiv. Ei bine, dacă o sută de reporteri filmează aceeași realitate, noi, telespectatorii, vom urmări tot atâtea unghiuri deosebite de a observa acea realitate. Un rahat și doi pești - zise Covi? Fă cărțile și las-o baltă. Dar dacă tu ai fi fost în locul lor? La fel aș
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spuse omul. — Belgrad? — Da. A fost o pură Întâmplare faptul că ea spusese Belgrad și nu Constantinopol, dar sunetul propriei voci o lumină. Strigă spre Janet Pardoe: — Ia două locuri! Vin cu tine până la Viena. — Și bilet? — Am legitimația de reporter. Ea era acum cea plină de nerăbdare. — Repede! Peronul cinci! E și douăzeci și opt. Doar cinci minute. Încă Îl mai ținea pe hamal lângă ea, cu forța mușchilor săi. — Ascultă, Îi zise. Vreau să duci un mesaj pentru mine. Kaiser Wilhelmstrasse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]