6,798 matches
-
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Ițcanii Vechi este o biserică ortodoxă din municipiul Suceava, construită în secolul al XVII-lea în Ițcanii Vechi (astăzi Hărbărie). Edificiul religios a fost ridicat pe ruinele unei biserici mai vechi, iar în prezent se află pe Strada Nicolae Labiș nr. 17, în stânga șoselei ce urcă din valea Sucevei spre vechea reședință voievodală a Moldovei. a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, elaborată în
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
modurile. Balista, o arbaleta imensă, își aruncă proiectilele cu o asemenea forță încât niciun zid sau scut nu le poate respinge. Atunci cand inginerii le dezmembrează pentru a le muta în alt câmp de război, de obicei nu rămâne nimic decât ruine acolo unde proiectilele au lovit. O combinație de frica pură, admirație și ovațiune îi mișcă pe săteni atunci cand împăratul natar le vorbește. Acest bun comandant este complet conștient de efectul sau și știe cum să subjuge un sat întreg cu
Travian () [Corola-website/Science/308393_a_309722]
-
Dar macheta bisericii pictate în cadrul tabloului votiv și ținută de voievod și de soția sa este reprezentată fără pridvor. Mănăstirea a fost renovată de către Barbu Știrbei între anii 1852-1856, când o parte a chiliilor au fost dărâmate datorită stării de ruină la care se aflau. În locul lor a construit clădiri noi pe baza unor proiecte făcute de diversi arhitecți, printre care Carol Benesch. Reparații ale lăcașului au fost făcute și în anul 1934, cand s-au construit noi chilii, dar și
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Matei Basarab, fiind urmărit de turci, se refugiază pe un platou al muntelui unde se afla un lac montan cu mult stufăriș, datorat și faptului că locul se afla pe versantul de sud beneficiind de mult soare. În preajma lacului existau ruine ale unor biserici, iar Matei Basarab a hotărât că dacă va scăpa, va ctitori o mănăstire. Pentru a determina perioadele în care biserica a fost întemeiată, refăcută, pictată și mărită, a trebuit în primul rând să ne fie dată pictura
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Brâncoveanu; aceștia au adăugat chilii, un turn clopotnița la intrarea în incintă, iar mai târziu biserica a fost mărită cu pridvor. Constantin Brâncoveanu, descendent colateral, s-a ocupat de mănăstirea Arnota, ajunsă într-o stare gravă de părăsire și de ruină, chiar în timpul în care era mare spătar (1682-1686) înainte de a domni. În proteză s-a descifrat inscripția: “Ianache fiul lui Preda”, indentificat de Teodora Voinescu ca fiind unul dintre pictorii școlii de la Hurezi, însărcinat de Constantin Brâncoveanu să restaureze pictura
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Ca urmare a acestei legi, monahii greci au fost obligați să părăsească mănăstirea. Complexul monahal a rămas în părăsire timp de peste 70 ani. În primul deceniu al secolului al XX-lea, istoricul N.A. Bogdan găsea aici ""o biserică veche în ruină, cu ziduri mari încunjurătoare, străpunse de metereze, și cu o clopotniță grosolană, dar care'ți impune respect; (...) azi este totul într'o stare din cele mai de plâns; și doar mangalagiii de prinprejur, când pornesc cu carul încărcat spre târg
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
medievală românească”", reputatul istoric de artă Vasile Drăguț a găsit aici un complex fortificat, reprezentativ pentru arhitectura moldovenească din secolul al XVII-lea, cu o biserică de mici dimensiuni, turnul porții servind și de clopotniță, plus construcții anexe aflate în ruină. Aflată pentru a doua oară în părăsire, Mănăstirea Hadâmbu a fost redeschisă în anul 1990, când, din încredințarea mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, a fost numit ca stareț protosinghelul Nicodim Gheorghiță. Mănăstirea și-a mărit de cel puțin
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
Din 1991 este pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO. Nicolae Iorga a numit biserica "fără pereche în toată românimea". Biserica este trecută pe lista monumentelor istorice din județul Hunedoara cu codul . a fost ridicată pe ruinele unei construcții din antichitate (sec. al IV-lea). De plan pătrat (cca. 6 x 6 m), naosul este străpuns de un turn în jurul căruia se află un spațiu îngust acoperit cu o boltă de sprijin. Spre est se afla o
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
interior cât și la exterior, având pe latura sudică un diaconicon de mari dimensiuni. Acoperișul întregii construcții este din plăci de piatră. Încăperi anexe au fost adăugate pe latura sudica în sec. XIV-XV. Construita din pietre romane fasonate aduse din ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa din apropiere, biserica are o înfățișare ciudată, care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanicului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murală, datând din 1443, opera unei echipe de maeștri în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
școală culturală. După 1944 a fost reclădită numai o parte a zidăriei în perioada 1975-1976, iar capela Kornis a fost preluată de biserica ortodoxă. Nu au existat însă lucrări serioase de refacere a castelului și domeniului, castelul ajungând astăzi în ruine. Castelul a rămas cunoscut și pentru statuile celor doi inorogi care îi păzeau intrarea, până recent, când aceștia au fost demontați datorită unei tentative eșuate de furt. Intrarea în castel avea și o punte suspendată,veche, care era ridicată în timpul
Castelul Kornis () [Corola-website/Science/307401_a_308730]
-
o nouă piatră de hotar în istoria galeriei naționale de la Londra: george Salting a omagiat galeria cu 192 de tablouri prooveniente din școlile engleze și olandeze 8în această donație se regaseau nenumărate picturi ale lui Constable și uluitorul Peisaj cu ruine a lui Ruisdael. Mandatul de director al lui Șir Hugh Lane (1917) a marcat un nou capitol în clocțiile muzeului, întrucât au fost achiziționate operele Ottocento-lui francez cu lucrări destinate Galeriei Țațe (din motive cronologice). În timpul Primului Război Mondial, întreaga colecție a
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
21 ani în caz că aceasta se făcea bienal). Djedefra a fost primul ce a folosit titlul de "Fiu al lui Ra", ceea ce dovedește creșterea influenței cultului Zeului Soare Ra. El a continuat deplasarea spre nord prin construirea piramidei sale (acum în ruină) la Abu Rawash (aproximativ 8 km la nord de Giza-fiind cea mai nordică parte a complexului de la Memphis). În 2004, dovezi ale ipotezei că Djedefra ar fi construit Sfinxul în chipul tatălui său, au fost prezentate de egiptologul francez Vassil
Djedefra () [Corola-website/Science/303039_a_304368]
-
și cel cultural și educațional. Numele "„Podgorica”" are sensul de „sub Gorica”, ceea ce înseamnă în muntenegreană „deal mic” sau „colină”) este numele pădurii de chiparos ce acoperea un deal din apropierea centrului orașului. La trei kilometri nord-vest de Podgorica, se găsesc ruinele orașului antic Diocleea, un oraș cunoscut în Grecia Antică, timpurile dinaintea și din timpul Imperiului Roman. Împăratul roman Dioclețian își are rădăcinile în aceste regiuni. „Duklja” este varianta slavă a vechii denumiri. Când a fost fondat (înaintea secolului al XI
Podgorica () [Corola-website/Science/303034_a_304363]
-
Samboshi, este numit moștenitor sub protecția a patru generali. Autoritatea asupra Kyoto este dată lui Toyotomi Hideyoshi, Niwa Nagahide, Ikeda Tsuneoki și Shibata Katsuie, dar Toyotomi Hideyoshi a guvernat de fapt singur. 1583 - Toyotomi Hideyoshi începte construcția castelul Osaka pe ruinele templului Ikkou-ikki din cadrul complexului monastic Ishi-Yama Hongan-Ji, demolat de Oda Nobunaga în 1580. 1584 - Toyotomi Hideyoshi îl înfrânge pe Shibata Katsuie și ajunge la un armistițiu cu Tokugawa Ieyasu astfel asumându-și toată puterea și conducerea țării. 1585 - Lui Toyotomi
Cronologia Perioadei Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/303065_a_304394]
-
, cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Alunișul, este o mănăstire de călugări cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, important monument arhitectonic din Țara Românească a epocii lui Matei Basarab, astăzi aflat în fază de reconstrucție. Ruinele mănăstirii sunt situate în lunca inundabilă a Oltului pe raza satului Dudu aparținând administrativ comunei Plopii-Slăvitești din județul Teleorman, la aproximativ 33 de km NV de Turnu Măgurele și 30 de km sud de localitatea Drăgănești-Olt. Aflată astăzi într-o
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
în lunca inundabilă a Oltului pe raza satului Dudu aparținând administrativ comunei Plopii-Slăvitești din județul Teleorman, la aproximativ 33 de km NV de Turnu Măgurele și 30 de km sud de localitatea Drăgănești-Olt. Aflată astăzi într-o avansată stare de ruină, arhitectura inițială se relevă numai din resturile bisericii, ale zidurilor de incintă și turnului clopotniță, precum și din datele obținute în urma săpăturilor arheologice efectuate între anii 1995-2000. Este construită pe un plan treflat, specific arhitecturii mănăstirești a epocii când a fost
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
Accesul în complex se făcea printr-un impozant turn-clopotniță, situat pe mijlocul laturii scurte de sud-vest a incintei. Construcția, pe plan pătrat, avea trei nivele, ultimul fiind probabil destinat clopotelor. Pe latura de vest a incintei, în exterior, se localizează ruinele stăreției. Forma construcției este trapezoidală, având, pe fațada estică, ce da înspre curtea interioară a mănăstirii un volum care adăpostea gârliciul pivniței și posibil un foișor căruia îi era alipită scara de acces la nivelul de locuit. Pivnița era compartimentată
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
refacere, însă este desființată ca manăstire căci, într-un act din 15 ianuarie 1820, apare ca biserică de mir metoh al bisericii Kretzulescu din București. În anul 1926, vizitând zona, istoricul I.C. Filitti menționa că a găsit "[...]în stare de ruină zidurile înconjurătoare al mănăstirii de altă dată și biserica, frumos exemplar de biserică mare din vremea lui Matei vodă, rămasă fără geamuri, complet golită de mobilier, dar plină de moloz în urma recentei prăbușiri a turlei principale și gata a primi
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
mai păstrează decât în spirit pe cea originală. Astfel, tabloul votiv și pisania îi prezintă pe presupușii ctitori din relatările celor ce văzuseră vechea frescă. În partea de nord a bisericii, spre șosea, în 1964, încă mai puteau fi zărite ruinele unor construcții aprținând fostelor chilii. Anul presupus al construirii lăcașului este 1647, însă această dată apare numai în „Marele dicționar geografic al României” editat de Alexandru Lahovari, apărul la sfârșitul secolului XIX precizând ca sursă o altă lucrare contemporană. Pisania
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]
-
era cel mai important punct al orașului unde aveau loc multe evenimente, întruniri și uneori chiar spectacole. În anul 1453, când sultanul Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul, acesta a constatat că Marele Palat al împăraților bizantini devenise o ruină așa că s-a stabilit la Vechiul Palat ("Eski Saray"), pe locul actualei Universități din Istanbul. În anul 1459 a ordonat începerea construcției unui nou palat pe locul vechii acropole. Noul palat a fost finalizat în anul 1465, primind numele de
Palatul Topkapî () [Corola-website/Science/303097_a_304426]
-
Anei, își păstrează stăpânirea până la moartea sa survenită în anul 1422, fiind sprijinit de Mircea cel Bătrân. L-a ajutat pe vărul său Frujin (fiul lui Ivan Șișman) în răscoala împotriva Imperiului Otoman. La câțiva kilometri de Vidin se află ruinele unei mănăstiri săpate în stâncă de pe vremea lui Srațimir și a țarinei Ana. La poiana Albotina, aflată la poalele stâncilor, se întâlnesc românii din satele din preajma Vidinului în fiecare an, a doua zi de Paște, la sărbătoarea "frăsânelului", venind unii
Vidin () [Corola-website/Science/303172_a_304501]
-
nou). Acum, partea turistică a orașului Limassol se întinde pe de-a lungul coastei de est până la Amathus. La vestul orașului se află Baza Militară Akrotiri a Marii Britanii. Lemesos (Limassol) a fost construit probabil după ce orașul Amathus a ajuns la ruine. În orice caz, orașul Lemesos(Limassol) a fost locuit încă din timpurile antichității. Sunt date că întemeierea orașului a avut loc înaintea anului 2.000 î.Hr., alte date spun că a avut loc înaintea secolelor al VIII-lea și al
Limassol () [Corola-website/Science/303211_a_304540]
-
d.Hr. Construcția este situată în regiunea podișului Negru Vodă, lângă comuna Adamclisi, la 60 km sud-vest de Constanța, pe drumul național Călărași - Constanța. Monumentul a fost reconstituit în 1977, după unul dintre modelele ipotetice ale vechiului monument aflat în ruine, fiind declarat în prezent monument istoric, cu codul . Inaugurarea monumentului a avut loc în cadrul festivităților prilejuite de aniversarea unui secol de la cucerirea independenței Principatelor Române. Ansamblul este format din următoarele monumente: este unul dintre cel mai importante monumente antice de pe
Tropaeum Traiani () [Corola-website/Science/302238_a_303567]
-
a capitalei țării în București, zidurie încep a se deteriora. Războiul ruso-turc din 1736-1739, purtat și pe teritoriu românesc, afectează grav construcțiile, Curtea domnească fiind incendiată, pentru ca mai apoi, un cutremur de pământ să afecteze decisiv ce mai rămăsese din ruinele incintei fortificate. Unele reparații au mai fost făcute de către domnitorul Grigore al II-lea Ghica între anii 1748-1752 însă de proastă calitate căci boltnițele palatului se surpă în 1785. Un nou incendiu și cutremur în anul 1803 duc ansamblul arhitectonic
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
XIX fiind studiate și descrise de Cezar Bolliac. Odată cu trecerea timpului și cu dezvoltarea urbană șanțurile, ca și zidurile incintei, sunt astupate, fiind construite peste aceste vestigii clădiri aducând pagube ireparabile sitului. Ultimele lucrări importante de restaurare și conservare a ruinelor se fac în anul 1961, când, rămășițele vechilor fortificații, sunt date circuitului turistic cu actualul aspect. După această dată nu au mai avut loc decâ acțiuni de sondaje arheologice și minore lucrări de conservare și amenajare. Prima construcție ce ar
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]