6,492 matches
-
pajiști și terenuri agricole. La poalele Munților Berzunți se găsesc multe izvoare cu apă rece, șipote, foarte bună de băut, pe care locuitorii le-au amenajat ("Șipotul Lupului, Apa Rece, Șipotul Fundăturii" etc.). Tot în această zonă sunt și izvoare sărate (slatini) folosite de populație pentru conservarea unor alimente. Existența acestor izvoare sărate explică prelungirea stratului de clorură de sodiu de la salina din Târgu Ocna, pe sub culmea Berzunți. Se găsesc și izvoare cu apă sulfuroasă, în locul numit ""La Putoare"", fiind în legătură cu
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
din spatele muntelui „Măgura Cașinului”, din coastele dealului „Chioșuri” și adună până la vărsarea în Cașin afluenți de dreapta, pâraiele: Bulziș, Sârbul, Sihastru, Brăduleasa, Corbu, Lărguța și pârâul Stânii. Din partea stângă, pârâul Curița adună afluenți pâraiele: pârâul Popii, pârâul Barbului și pârâul Sărat. Comuna Cașin, fiind situată la ieșirea din munți pe o vale larg deschisă către E, N-E, și la 260 metri altitudine, totuși, aceasta iarna este ferită de crivățul aspru iar vara nu simte foarte intens arșița soarelui datorită dealurilor
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
munților, pe dealuri și toate meleagurile unde au fost lupte. S-au adunat os cu os, trupurile celor căzuți în luptă, s-a făcut identificarea războinicilor pe cât s-a putut. S-a format un cimitir militar la locul numit „Pârâul Sărat” între satele Cașin și Curița. Eroii identificați au fost îngropați fiecare în mormânt separat, având fiecare la cap o cruce de lemn pe care era scris numele și unitatea din care făcea parte. Cei neidentificați au fost îngropați într-un
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
a crucilor, întrebându-mă cine plânge oare, sau e chinuit de dor după aceste tinere ființe care n-aveau să se mai întoarcă la vetrele lor niciodată”." ”Societatea mormintelor Eroilor” a dezgropat pe toți scumpii noștri morți din cimitirul „Pârâul Sărat”, i-a transportat și reînhumat la Cimitirul din Onești, departe de locul unde luptaseră ei. Cimitirul din Cașin era o vie mărturie a luptelor grele din 1917, de pe valea Curiței, stropită cu sângele și albită cu oasele celor peste trei
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Chiojdeanca (reședința), Nucet și Trenu. Comuna Chiojdeanca este situată în nord-estul județului, la limita cu județul Buzău, în Subcarpații de Curbură, pe ambele maluri ale râului Chiojdeanca, ce se varsă în râul Cricovul Sărat, învecinându-se la nord cu comuna Calvini (județul Buzău), la est cu comuna Salcia, la sud-est cu comuna Sângeru, la vest cu comunele Șoimari și Podenii Noi, iar la sud cu comuna Apostolache, Prahova. Comuna este deservită de șoseaua județeană
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
flux și reflux puternic, capabile să transporte în larg aluviunile cărate de fluviu. Fluxul înaintează uneori adânc în interiorul continentelor (1700 km la Amazon, 500 km la Sf. Laurențiu, 200 km la Rio de la Plata, 144 km la Sena). Pătrunderea apelor sărate marine determină ridicarea nivelului apelor fluviului, curentul fluviatil este diminuat și se produce o decantare a sedimentelor în suspensie. La reflux acțiunea mării și a râului se însumează, formând un puternic curent de descărcare, care înlătură materialele depuse în timpul fluxului
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
mare. Depărtându-se de munte brutalitatea viiturii scade, uedurile transportă materialele în suspensie (nisipuri, mâluri) și pe cele dizolvate până în cuvetele cele mai joase. Mâlurile și produsele dizolvate sunt depuse în partea centrală unde temporar se mențin lacuri, în general sărate. Nisipurile se depun pe marginea cuvetelor creând condiții de formare a dunelor. Asemenea depresiuni endoreice sunt numite "sebkha" sau "șot" în țările arabe, "playa", "bolson", "salina" sau "salar" în America Latină, "kewir" în Iran, "takâr" în Asia Mică. Ele au dimensiuni
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,34%). Pentru 4,35% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era formată dintr-un singur sat și era reședința plășii Râmnicul de Jos din județul Râmnicu Sărat, având o populație de 1361 de locuitori. În comună funcționa o școală mixtă deschisă în 1892 și în care învățau 154 de elevi (din care 61 de fete) și o biserică fondată de locuitori în 1861. În 1925, comuna era
Bălăceanu, Buzău () [Corola-website/Science/300793_a_302122]
-
154 de elevi (din care 61 de fete) și o biserică fondată de locuitori în 1861. În 1925, comuna era inclusă în plasa Orașul a aceluiași județ, având 1674 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Râmnicu Sărat al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, după reforma administrativă, a trecut la județul Buzău.
Bălăceanu, Buzău () [Corola-website/Science/300793_a_302122]
-
sunt ortodocși (95,56%). Pentru 4,29% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe actualul teritoriu al comunei erau organizate comunele Amara, Grădiștea de Sus și Câineni, în plasa Gradiștea din județul Râmnicu Sărat. Comuna Amara era formată doar din satul omonim, având 612 locuitori; în comuna Amara funcționau o școală mixtă fondată în 1882 și o biserică datând din 1819. Comuna Grădiștea de Sus avea reședința în satul Balta Albă sau în satul
Comuna Balta Albă, Buzău () [Corola-website/Science/300792_a_302121]
-
sau Filipești), în care a și zidit o biserică la 1825. Satul mai vechi a luat numele de Cândeștii de Sus (sau Slobozia Ghicăi). La sfârșitul secolului al XIX-lea, cele două sate făceau parte din comuna Cândești (în plasa Sărata, județul Buzău), a cărei reședință era satul Cândeștii de Sus și din care mai făcea parte și satul Sătuc (actualmente în comuna Berca). În Cândeștii de Sus erau 216 case în care trăiau 1100 de locuitori, în vreme ce la Cândeștii de
Cândești, Buzău () [Corola-website/Science/300803_a_302132]
-
și spre vest de Poșta Câlnău (unde se intersectează cu DN2) și mai departe de Zărnești, Racovițeni și Murgești. Altitudinea variază între . Reședința comunei este satul Cochirleanca, aflat la o distanță de față de orașul Buzău și la față de orașul Râmnicu Sărat, având o suprafață de , din care reprezintă terenuri agricole. Comuna cuprinde 5 sate: Cochirleanca (satul de reședință), Boboc, Roșioru, Gara Bobocu și Târlele. Se învecinează la nord cu comunele Ziduri și Bălăceanu, la vest cu comuna Poșta Câlnău, la sud
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
și Roșiori, cu 2500 de locuitori, în plasa Câlnău a aceluiași județ Buzău. În 1931, comuna a fost divizată: satul Bobocu a format o comună de sine stătătoare în județul Buzău, în vreme ce restul satelor au fost transferate la județul Râmnicu Sărat și au format comuna Regele Carol al II-lea (formată doar din satul Găgeanu). Comuna Regele Carol al II-lea a revenit după sfârșitul dictaturii carliste la numele de "Cochirleanca". În 1950, comuna Cochirleanca a fost transferată la raionul Râmnicu
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
și au format comuna Regele Carol al II-lea (formată doar din satul Găgeanu). Comuna Regele Carol al II-lea a revenit după sfârșitul dictaturii carliste la numele de "Cochirleanca". În 1950, comuna Cochirleanca a fost transferată la raionul Râmnicu Sărat, iar comuna Bobocu la raionul Buzău; cele două raioane au fost arondate regiunii Buzău și apoi (după 1952) regiunii Ploiești. În 1968, comuna a revenit, în componența actuală, la județul Buzău, reînființat. Tot atunci, localitățile apărute între timp Satu Nou
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
Glodeanu Sărat este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Căldărușanca, Glodeanu Sărat (reședința), Ileana și Pitulicea. Comuna se află în extremitatea sud-vestică a acestui județ, la limita cu județele și , în Câmpia Română, în valea râului Sărata și
Comuna Glodeanu Sărat, Buzău () [Corola-website/Science/300817_a_302146]
-
Glodeanu Sărat este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Căldărușanca, Glodeanu Sărat (reședința), Ileana și Pitulicea. Comuna se află în extremitatea sud-vestică a acestui județ, la limita cu județele și , în Câmpia Română, în valea râului Sărata și este străbătută prin partea sa vestică de șoseaua națională DN2. Aici, în dreptul localității componente
Comuna Glodeanu Sărat, Buzău () [Corola-website/Science/300817_a_302146]
-
Glodeanu Sărat este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Căldărușanca, Glodeanu Sărat (reședința), Ileana și Pitulicea. Comuna se află în extremitatea sud-vestică a acestui județ, la limita cu județele și , în Câmpia Română, în valea râului Sărata și este străbătută prin partea sa vestică de șoseaua națională DN2. Aici, în dreptul localității componente Căldărușanca, drumul național se intersectează cu șoseaua județeană DJ102H, care leagă comuna de orașul prahovean Mizil către nord-vest, și de și comunele din nordul județului
Comuna Glodeanu Sărat, Buzău () [Corola-website/Science/300817_a_302146]
-
Căldărușanca, drumul național se intersectează cu șoseaua județeană DJ102H, care leagă comuna de orașul prahovean Mizil către nord-vest, și de și comunele din nordul județului vecin Ialomița, terminându-se la în DN2C. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Glodeanu Sărat se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,56%), cu o minoritate de romi (6,22%). Pentru 2,22% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută
Comuna Glodeanu Sărat, Buzău () [Corola-website/Science/300817_a_302146]
-
adventiști de ziua a șaptea (9,64%). Pentru 2,22% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era arondată plășii Tohani din județul Buzău și era formată din satele Cufuritu, Florica și Glodeanu Sărat, cu o populație de 2830 de locuitori ce trăiau în 636 de case. În comună funcționau 4 stâne, 3 biserici și o școală mixtă cu 125 de elevi. În 1925, după ce satul Florica a fost trecut la comuna Mihăilești, în
Comuna Glodeanu Sărat, Buzău () [Corola-website/Science/300817_a_302146]
-
populație de 2830 de locuitori ce trăiau în 636 de case. În comună funcționau 4 stâne, 3 biserici și o școală mixtă cu 125 de elevi. În 1925, după ce satul Florica a fost trecut la comuna Mihăilești, în comuna Glodeanu Sărat, aflată acum în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, trăiau 3340 de locuitori, în satele Glodeanu Sărat, Pitulicea, Căldărușanca, Cufuritu și în cătunul Ileana. În 1931, lege administrației locale marchează unirea satelor Pitulicea și Cufuritu, sub numele de "Pitulicea-Cafurita". În 1950
Comuna Glodeanu Sărat, Buzău () [Corola-website/Science/300817_a_302146]
-
3 biserici și o școală mixtă cu 125 de elevi. În 1925, după ce satul Florica a fost trecut la comuna Mihăilești, în comuna Glodeanu Sărat, aflată acum în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, trăiau 3340 de locuitori, în satele Glodeanu Sărat, Pitulicea, Căldărușanca, Cufuritu și în cătunul Ileana. În 1931, lege administrației locale marchează unirea satelor Pitulicea și Cufuritu, sub numele de "Pitulicea-Cafurita". În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Mizil al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii
Comuna Glodeanu Sărat, Buzău () [Corola-website/Science/300817_a_302146]
-
Livada (în trecut, Putreda Mare) este un sat în comuna Grebănu din județul Buzău, Muntenia, România. Se află în zona Subcarpaților de Curbură, în nordul județului, aproape de Râmnicu Sărat. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul purta denumirea de "Putreda Mare" și era reședința comunei Putreda, cu 1022 de locuitori, aflată în plasa Râmnicu de Sus a Județul Râmnicu Sărat. În comuna Putreda funcționau o școală mixtă cu 64
Livada, Buzău () [Corola-website/Science/300823_a_302152]
-
zona Subcarpaților de Curbură, în nordul județului, aproape de Râmnicu Sărat. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul purta denumirea de "Putreda Mare" și era reședința comunei Putreda, cu 1022 de locuitori, aflată în plasa Râmnicu de Sus a Județul Râmnicu Sărat. În comuna Putreda funcționau o școală mixtă cu 64 de elevi și două biserici, dintre care una de lemn datând din 1794, construită de Ioan Peticanu, și una datând din 1892. În 1925, comuna făcea parte din plasa Orașul a
Livada, Buzău () [Corola-website/Science/300823_a_302152]
-
plasa Orașul a aceluiași județ și era formată doar din satul Putreda, cu o populație de 910 locuitori. În 1931, s-a revenit la alcătuirea din satele Putreda Mică și Putreda Mare. În 1950, ea a trecut la raionul Râmnicu Sărat al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1964, numele satului și al comunei a cărei reședință era a fost schimbat în "Livada", iar cel al satului "Putreda Mică" în "Livada Mică". Comuna a fost trecută în
Livada, Buzău () [Corola-website/Science/300823_a_302152]
-
Grebănu este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Grebănu (reședința), Homești, Livada, Livada Mică, Plevna și Zăplazi. Comuna se află în nordul județului, în apropiere de Râmnicu Sărat, în zona primelor dealuri ale Subcarpaților Curburii și a unei câmpii piemontane dintre cursul Câlnăului și cel al Râmnicului Sărat. Comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ203A, care leagă municipiul Râmnicu Sărat (DN2) de Murgești, în valea Câlnăului. Conform recensământului
Comuna Grebănu, Buzău () [Corola-website/Science/300820_a_302149]