6,083 matches
-
nesfârșita întindere de apă a oceanului. Fără cârmă, fără busolă, vaporul nostru își pierduse coordonatele biologice și plutea în derivă pe apele unei existențe profund tulburate. Nu mai știam când să ne culcăm, nu mai știam nici când să ne sculăm. Organismul nostru era supus unor teste dificile și se confrunta cu grave probleme de orientare temporală. Ne aflam în anticamera morții. Ea putea veni de nicăieri și în orice clipă. Nu realizam când se va întâmpla și cum. Ceea ce știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
transcendental în casele noastre amărâte; noi, cei mulți și umiliți, nu suntem fiii Tăi? Nu suntem copiii Tăi? Numai noi să suferim? Muncim de dimineața până seara, încât la sfârșitul zilei picăm ca boul pe brazdă; ne culcăm flămânzi, ne sculăm flămânzi; ne culcăm în frig, ne sculăm în frig; n-avem lemne, n-avem bani să plătim întreținerea, gazul, curentul. Pe noi nu ne vezi? Copiii tăi preferați sunt politicienii demagogi, baronii din toate partidele și fariseii care înalță zilnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mulți și umiliți, nu suntem fiii Tăi? Nu suntem copiii Tăi? Numai noi să suferim? Muncim de dimineața până seara, încât la sfârșitul zilei picăm ca boul pe brazdă; ne culcăm flămânzi, ne sculăm flămânzi; ne culcăm în frig, ne sculăm în frig; n-avem lemne, n-avem bani să plătim întreținerea, gazul, curentul. Pe noi nu ne vezi? Copiii tăi preferați sunt politicienii demagogi, baronii din toate partidele și fariseii care înalță zilnic liturghii luciferice banului? Ochiului dracului? N-avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în găurile lor și presate, înghesuite, bătute zdravăn cu un par, nu rezistau în fața lor, fiind dislocate fără probleme. Noaptea își făceau apariția cu o impertinență incredibilă dupăind pe dușumeaua proaspăt muruită, trecând cu nesimțire peste picioarele noastre, încât ne sculam în toiul nopții în strigăte de groază. Orice rest alimentar: fie o coajă de mămăligă, o felie de pâine, mâncare gătită, tot ce însemna sursă pentru hrana familiei era batjocorit, murdărit, risipit. Își lăsau fecalele mărunte și negre pretutindeni: pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spunând rugăciuni în poloneză, limba ei maternă, și implorându-l pe copil să aibă răbdare și să-și amâne venirea pe lume mai încolo, spre dimineață. Fii cuminte, dragul meu, ai răbdare! Ai răbdare până dimineață. Ai răbdare să se scoale moașa. Nu ieși încă în lume. Cine vrei să te ajute să vezi lumina și să scoți primele sunete omenești? Ești fetiță ori băiețel? Indiferent ce ești, fii binevenit! Te voi iubi la fel de mult ca pe ceilalți copii, ai înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să i se acorde o sumedenie de atenții și îngrijiri: să-i dai de mâncare, să-i schimbi scutecele, să-i cânți legănând-o pe picioare, iar dacă nu faci imediat ceea ce dorește ea plânge de mama focului de te scoală din morți. O păpușă frumoasă, dar grozav de pretențioasă și foarte nervoasă în momentul în care cerințele nu-i erau imediat îndeplinite. Pot spune că surioara mea Țuki și-a dăruit o parte din copilărie fratelui nostru Bebi. De ce neapărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
m-am căsătorit, am născut trei copii... Dar, fiind unica profesoară de matematică la secția germană, de fiecare dată am stat acasă doar cele 112 zile de concediu preși postnatal. Din acea vreme mi-am păstrat ușurința de a mă scula de dimineață. Deseori, mă sculam la ora patru pentru a corecta lucrările, pentru care nu aveam timp ziua. Dimineața duceam copiii la grădiniță. Fiind grăbită, îi luam de mână, să meargă mai repede. De multe ori, ajungeam să arăt ca
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
trei copii... Dar, fiind unica profesoară de matematică la secția germană, de fiecare dată am stat acasă doar cele 112 zile de concediu preși postnatal. Din acea vreme mi-am păstrat ușurința de a mă scula de dimineață. Deseori, mă sculam la ora patru pentru a corecta lucrările, pentru care nu aveam timp ziua. Dimineața duceam copiii la grădiniță. Fiind grăbită, îi luam de mână, să meargă mai repede. De multe ori, ajungeam să arăt ca o locomotivă, trăgând după mine
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
da-o afară din tabără). La un chioșc se vând din când în când niște cârnați horor. Mai sunt niște biscuiți. Creveți uscați, dar trebuie prăjiți în ulei. Niște conserve cu mazăre sau fasole care ar trebui fierte. Dacă te scoli cu noaptea în cap, poți face coadă la lapte. Suntem totuși în 1985. Horor. Mă hrănesc, de ce nu, cu Ness. Avem o cutie întreagă. Nessul pe pâine seamănă puțin cu untul de arahide. Adică e foarte sărat. Unt de arahide
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
noapte să-i aducem apă sau să vorbim. Dar apoi nu mai râdem. Mirela a împărțit cu noi o vreme camera. Era mai mare cu câțiva ani și foarte bolnavă. Din cauza asta, nimeni nu vroia să stea cu ea. Se scula noaptea, îi era rău și, dacă se enerva pe viață (și se enerva, că nu avea nici de mâncare, nici bani, nici haine ca lumea), nu pregeta să arunce cu toate de pereți. De fapt, așa am și cunoscut-o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu privire la punctele slabe ale unui ,,obiectiv”. Și probabil era singurul aspect pe care puteau pedala în intențiile lor dușmănoase. În 2005 am început să nu mă simt bine, seara după ce veneam acasă mă culcam în condiții normale, iar dimineața mă sculam în condiții suspecte, slăbit, într-o stare generală proastă, nu puteam mânca pe fondul unei senzații de greață. În dormitor nu țineam nici un fel de substanță, nici un obiect potențial nociv, și am început să mă întreb ce poate fi, de ce
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
consecință am hotărât să-l vând. În perioada de grație de 3 luni pe care am avut-o, s-au petrecut alte anomalii. Aici trebuie să mă întorc și să spun că în toată această perioadă, când în dormitor mă sculam dimineața în condiții jalnice, am încercat să mă apăr într-un fel, și în condiții artizanale mi-am montat un fel de ecran din plăcuțe de plumb pe tavan. N-a avut nici un efect. Apoi îmi schimbam locul și dormeam
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de-a lungul vieții, când te-ai prezentat celorlalți ca un prunc nevinovat, în cazul acesta...pentru ce să fii iertat ? - Nu tataie, tu nu trebuie să fii iertat pentru nimic din ce-ai făcut! Pentru că dacă mâine te-ai scula, ai începe cu fărădelegile de la capăt! Tu nu ai nici o treabă cu cel ce s-a numit Isus Christos și care la un moment dat a zis: ,, Adevărat vă spun că veți plăti până la ultima centimă!” Sistemul comunist condus de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Oprea, apoi Nicolae Tarcea și Ion Stoica din Streza. Primul învățător atestat la nivelul cerut atunci, a fost Pavel Monea, instalat în funcție la 3 octombrie de însuși Arhiepiscopul și Mitropolitul Românilor greco-răsăriteni, Andrei Șaguna. Transcriem din actul original Nr. scol. 101, de punere în funcție, semnat în original de însuși Mitropolitul, document aflat în posesia autorilor prezentei monografii: Decretu de Denumire pentru Postulu dascălescu. În potera acestui Decretu se denumesce cu Statornicie de Dascălu la Obscea nostra bisericesca din Oprea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în posesia unui material de arhivă ce merită a fi cunoscut de cititori, îl reproducem așa cum îl deținem. Este vorba de o copie din anul 1898 de pe diploma de învățător a acestui fiu al satului, iată-l: No. prot 3728 Scol. Seria 23 Testemoniu de cualificațiune (Diploma de invețiatoriu) Consistoriul archidiacesei greco-orientali române din Transilvania ca autoritatea supremă a scolelor confesionali din acesta archidiacesa, face cunoscut tuturor carora se cuvine: că după ce Ioan Budac născut la anul 1861 luna Septembre dioa
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
scurt, Daniel Abagiu nu mai avea s-o vadă nici odată. La un moment dat, cînd a venit într-o vacanță (în vara dintre a treia spre a patra), nenea Dode i-a spus că schija a apărut (s-a sculat într-o bună dimi neață cu ea acolo unde o știa dintotdeauna, de parcă nimic nu se-ntîmplase), dar apoi a dispărut iarăși, după cîteva zile. De atunci nu a mai auzit nimic de ea. După cum e de așteptat, acest fapt l-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
facă iarăși scandal. Începu să înoate lejer spre țărm. Cînd ajunse aproape de dig, observă o siluetă cățărată pe o piatră care dădea înspre mare. Își recunoscu părin tele, harnic ca de obicei, și nu putu să-și stăpînească admirația - se scula în fiecare dimineață atît de de devreme !... Se apropie să-l vadă mai bine. Tatăl stătea nemișcat, iar fața îi era scăldată în lumina roșie a răsăritului. Mai înotă puțin încoace și-ncolo, apoi își luă seama. „Trebuie să mă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ajuns și eu să mă revolt împotriva sistemului. Dar era, de fapt, o revoltă adolescentină, care pînă la urmă viza ideea de sistem. Cred că, dacă aș fi trăit în capitalism, aș fi îmbrățișat ideile marxiste. P.S. : Bineînțeles că mă sculam și eu la patru dimi neața să mă duc la coadă la lapte. ...Dar lucrurile astea se uită. O excursie cu clasa Fuseserăm pînă atunci la Muzeul Antipa, unde trecu serăm prin mai multe săli plicticoase, cu fluturi puși în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
doar de trei zile îl avea. Poate că l-a fortificat gălbenușul de ou, da-da, gălbenușul de ou l-a fortificat !... Care pui mai are ocazia să mănînce gălbenuș de ou așa cum a mîncat el ? Dimineața, Dănuț s-a sculat cu noaptea în cap și s-a dus repede să vadă puiul. „Ehei, numai în vis se- ntîmplă ca un pui să învețe să zboare în trei zile“ - își spunea în timp ce deschidea ușa de la baie. Cu toate acestea, nu s-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vis. Și aici citează rândurile acestea datorite fostului șef al Uniunii republicei sovietice: "Chiar visul... Fac însă bine că vorbesc despre vis? Parcă mă văd la Congresul Partidului, în fața camarazilor mei... Și iată că, iritat și amenințător, camaradul "Cutare" se scoală și-mi spune: Permiteți-mi să vă-ntreb, dacă redacția autonomă a partidului are dreptul de a visa, fără să fi cerut în prealabil autorizația Comitetelor? Și îndată după el, pe un ton mai amenințător, camaradul "Altcineva": Eu merg mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fi de folos această Uniune a Artiștilor Plastici Naivi din România, cred că trebuie să o facem. A doua zi după colocviu, la ora 11.00 avea loc vernisajul expoziției, urmat de lansarea cărții „Aventuri în insula naivilor”. M-am sculat de dimineață și împreună cu Costel Iftinchi și cu Gustav Hlinka am fost la piață și am cumpărat tot ce trebuie pentru protocolul ce avea să urmeze lansării. Am luat sărățele, salatine, suc, apă minerală, farfurii și pahare de plastic, așa că
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aripile lor minunatul spectacol al naționalităților ce le traversau teritoriul. În barul ce se afla la nivelul unde ne aflam noi se aprinsese din senin o adevărată discotecă în care voia bună și muzica se împrieteniseră formând o echipă care sculase toată lumea în picioare, dintre cei care se aflau pe terasă afară, invitându-i la dans în noi ritmuri muzicale, să își manifeste bucuria. Astfel sus pe platforma vasului era o întrecere a formațiilor de muzică tradițională, mai jos muzica disco
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
i impulsionez pe ai mei să mâncăm. Bineînțeles, ideea era să fim gata cu masa la ora unu, când începea Albumul duminical. Masa în familie era „sfântă“, iar părinții nici nu concepeau să nu particip la ea sau să mă scol înainte să se fi terminat. Cu toată agitația mea, însă, nu reușeam niciodată săi fac să luăm prânzul înainte de ora unu și, prin urmare, pierdeam lucrurile cele mai interesante din Albumul duminical: Un zâmbet pe 16 mm, Gala desenului animat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Dar atitudinile cele mai firești nu sînt totdeauna și cele mai ușor de obținut. Mi s-a povestit despre un pescar din Împrejurimi care a murit În primăvara trecută. După ce a stat multă vreme bolnav În pat, bătrînul s-a sculat Într-o dimineață și s-a Îmbrăcat Încet, cu grijă, În hainele de duminică; apoi a deschis fereastra; era primăvară afară, o primăvară nerușinată și luminoasă cu arbori În care țipa setea de viață; ochii bătrînului s-au pironit În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Asclepios. De fapt, cel mai potrivit nume e Muntele. Primul lucru pe care-l Întîlnesc dimineața uitîndu-mă afară e marea. În fiecare zi alta și totuși, În Învățăminte, aceeași. Aceasta are o anumită importanță. E la fel cum atenienii se scoală În fiecare dimineață cu imaginea albă a Acropolei În față; și e timpul să recunosc acestui privilegiu tot ce i se cuvine. Pelasgii se rugau privind În jos, crezînd că zeii stau În viscerele pămîntului, În vreme ce aheii se rugau privind
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]