725,910 matches
-
cît scrie altul într-un an.[...] De altfel, critica e una din formele exacerbate ale orgoliului. Scriind critică, am o înțelegere mai exactă asupra literaturii, cu toate înălțările și prăbușirile ei. Mă simt ca un contabil-șef căruia îi parvin situațiile trimise de inspectorii de teren. Eu centralizez datele și închei procesul-verbal. Nu bat cărările să cunosc oamenii și necazurile lor. Eu fac muncă de birou." Dar principalul motiv pentru care Radu G. Țeposu a scris Viața și opiniile personajelor, Istoria
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
de azi, care am trecut prin ce-am trecut, înduioșător.) în mod judicios, autorul face o distincție între cenzura din Muntenia și Moldova și cenzura din Transilvania, unde autoritățile se străduiau înainte de toate să reprime afirmarea cauzei naționale a românilor (situație prelungită până în 1918). în secolul douăzeci, prima manifestare brutală a dorinței de a controla presa se manifestă în contextul instaurării dictaturii lui Carol al II-lea și, în continuare, în acela al ascensiunii extremei drepte. Adrian Marino menționează, pe bună
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
fie atît de apreciat de Maniu încît nu numai că devenise membru al Biroului PNȚ dar, după asasinarea lui Virgil Madgearu, i-a propus lui Hudiță să-i ia locul în demnitatea de secretar general al partidului, el - motivînd cu situația sa în învățămînt - neacceptînd decît funcția de secretar general adjunct. Ca profesiune, Hudiță era istoric. Concurase, prin 1933-1934, la Iași, pentru postul de profesor universitar de istorie, împreună ca Andrei Oțetea. Firește că, finalmente, a cîștigat catedra Oțetea. Dar Hudiță
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
doi dintre aceștia (Ralea și Andrei) au fost miniștri în perioada dictaturii regale îi judeca cu asprime intransigentă, alăturîndu-se opiniei lui Maniu că toți acești colaboraționiști trebuiesc judecați și condamnați. Și nu uit să adaug că Hudiță și-a rezolvat situația sa precară în învățămînt cu ajutorul legionarilor (conferențiar titularizat la Școala de Arhivistică) pe care, altminteri, îi detesta. Acest al doilea volum al ediției consemnează evenimentele perioadei 7 septembrie 1940 pînă la 8 februarie 1942, adică de la instalarea în calitate de conducător al
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
și că odată căzută puterea militară franceză, nu mai există în toată lumea o armată care să se poată compara cu cea germană, sub raportul instrucției, disciplinei, comandamentului și înzestrării cu armament modern. Această armată funcționează ca un ceasornic... Aceasta fiind situația, eu sunt convins că țara noastră nu poate supraviețui decît mergînd alături de Hitler și Mussolini, stăpîni definitivi ai Europei". Firește că Hudiță i-a răspuns că PNȚ consideră politica generalului profund eronată, stăruind în ideea că, de fapt, Germania va
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
că nu se teme și nici nu se gîndește să-și ia concediu de la catedră" iar "Lupu și Mihalache se angajează să semnaleze lui Antonescu toată anarhia provocată în țară de legionari". Antonescu o știa prea bine, fiind depășit de situație, exponenții S.S. în București sprijinindu-i pe legionari pe față, ațîțîndu-i. Știindu-se de inimiciția dintre cei doi parteneri la guvernare, Mihalache propune o atitudine mai binevoitoare față de Antonescu care voiește să scape țara de legionari. Maniu nu e de
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
rebeliunea legionară, surprinsă atent în jurnalul pe care îl comentez, sfîrșită în condițiile cunoscute. Desigur, PNȚ a redactat un nou memoriu trimis lui Antonescu prin care i se cerea, pur și simplu, demisia ("Greșelile se plătesc de toți, în orice situație s-ar găsi ei: în interesul țării, noi vă rugăm să binevoiți a demisiona pentru a înlesni M.S. Regelui posibilitatea formării unui guvern de largă concentrare națională"). Un memoriu asemănător i-a fost trimis generalului Antonescu de către PNL. Jurnalul lui
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
Dan Berindei, e amănunțit și poate fi utilizat ca document de referință. Hazlie e aici doar colaborarea amiabilă a autorului jurnalului cu fruntași legionari ca P.P. Panaitescu, Eugen Chirnoagă și Găzdaru (ce pregăteau o restructurare a învățămîntului universitar) pentru rezolvarea situației sale în învățămînt. Ioan Hudiță devine, în această ipostază, un Gonzalv Ionescu al lui G. Călinescu, care, pentru a căpăta o catedră, ar fi fost în stare să reintroducă iobăgia în țară. Istoria, se vede bine, din nou, e vicleană
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
lui Miller, deși confirmă prin informație și prin nuanțe oportune pregătirea și experiența clinică a autorului, cedează încă din proiect tentației de a împărți în stânga și-n dreapta sfaturi despre cum ar fi mai bine să se procedeze în varii situații de viață. Autorul uită cu competență și narcisism că nu o soluție sau alta - clamată și generalizată, ci dinamica însăși a situației terapeutice îl va conduce pe pacient către rezolvări autentice. Dacă psihanaliza, de pildă, reprezintă într-adevăr o cale
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
a împărți în stânga și-n dreapta sfaturi despre cum ar fi mai bine să se procedeze în varii situații de viață. Autorul uită cu competență și narcisism că nu o soluție sau alta - clamată și generalizată, ci dinamica însăși a situației terapeutice îl va conduce pe pacient către rezolvări autentice. Dacă psihanaliza, de pildă, reprezintă într-adevăr o cale de transformare complexă a personalității și de instalare a unui relativ confort psihic, atunci cu siguranță sunt contraindicate sau inutile propuneri, precum
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
o mare bucurie, pentru că am văzut pădurea, însă pe masura ce ne afundam în ea putem alege diferite drumuri, diferite cărări, stări, diferite sentimente, de la frică, teama, perplexitate de la mirare, beatitudine și vis. Alergând prin aceste locuri străine suntem puși mereu în situația de a ne construi propriul drum și de a face alegeri proprii, am putea ajunge astfel în locuri noi pe care urmează să le descoperim, călătorim în acele vai și luminișuri în care nu s-a desfătat decât autorul însuși
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
Iulia Popovici Amestec haotic de clișee de serial hollywoodian de duzină și situații gen Comisarul Moldovan..., ultima apariție editorială semnată Petre Sălcudeanu pare mai curând o ciornă la prima mână decât o producție destinată tiparului. Și, chiar așa, se mai putea salva ceva dacă ar fi vorba numai de faptul că autorul însuși
Misterele literaturii de trei parale by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16782_a_18107]
-
miliarde de lei unor așa-zise Congrese ale spiritualității de la Herculane, "reuniuni mamut, de o valoare nulă", în dauna unor proiecte sau instituții cu adevărat viabile și eficiente. Odată trecută granița peste Prut, intelectualii basarabeni s-au văzut puși în situația de a depăși imprecisul sentimentalism, de a-și exprima opțiunea față de diversele oferte politice. Astfel traiectoriile lor s-au diferențiat, adesea radical. Unii au ales România literară, alții Literatorul, Totuși iubirea, România Mare. Succesul de racolare pe care l-au
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
explică uneori etimologic, alteori doar prin uz. în cel de-al doilea caz, vorbitorul de azi poate avea surpriza de a găsi, în textele mai vechi, combinații neașteptate. Expresiile la toartă sau la cataramă sînt un bun exemplu pentru această situație. Uzul actual le-a transformat în determinanți tipici pentru noțiunea de prietenie; totuși, în textele mai vechi nu lipsesc combinațiile cu noțiuni diferite: "să se apuce de politică la toartă" (Cezar Petrescu, Calea Victoriei). Chiar și în unele exemple contemporane sfera
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
li se pregătește un examen "la sînge"" (EZ 2313, 2000, 4); "ne-a dat pe mîna unor subalterni, pe care, înainte de discuții, i-a prelucrat la... sînge" (RL 1270, 1994, 4); "lichidăm zece întreprinderi păguboase fără să analizăm, la sînge, situația lor reală" (RL 2151, 1997, 1) etc. Admirația pentru severitate e normală în discursul public autohton, adresat cetățeanului exasperat de aranjamente, învîrteli, balcanisme etc. Nu mă pot însă împiedica să observ cum - ironie a limbii - această admirație ia o formă
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
autorul prefeței, lăsînd publicul să creadă că volumul în sine ar aparține filosofului în viață, personaj continuînd de fapt tradiția lui Moses Herzog. Idee nuanțată cu ocazia apariției romanului Ravelstein: "Fiindcă o persoană care construiește o teorie erudită, pentru orice situație, cu o singură variabilă și profund fantastică, despre motivul pentru care lumea se descompune este exact genul de personaj căruia Bellow i-a dedicat întreaga sa carieră". (Louis Menand, Bloom's Gift, "The New York Review of Books", 25 mai 2000
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
aur Mont Blanc, trabucuri de Havana aproape imposibil de găsit sau cristale de Bacarat, așa cum nimeni nu îi pune la îndoială atașamentul față de Nikki, iubitul asiatic, mai bine îmbrăcat decît prințul de Wales. Cu păreri ferme despre orice persoană sau situație din jurul lui, Ravelstein dezvoltă o antipatie față de Vela și prietenii acesteia, familia Grielescu, despre care presupune că s-ar folosi de Chick pentru a-și șterge cu buretele trecutul nazist. În final, Vela îl părăsește pe narator care, în ciuda noii
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
le-ar abate de la exprimarea lor directă și concretă? Lucrurile stau exact pe dos. Absența unei direcții teoretice atrage tendințele amintite în zona efemerului. Le privează de greutatea lor specifică. Conceptul în schimb gestionează, sistematizează, propulsează și relansează către noi situații energiile anarhice ale emancipării. Nu în ultimul rând, le arhivează pentru posteritate. Conceptul eliberează irezistibil instinctul - desigur, în măsura în care e sincer. Pentru a conceptualiza, e nevoie ca aceste energii să fie parțial sublimate. Nu mă deranjează strip-tease-ul verbal dintre blocuri pentru că
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
interesante, vizionînd filme recente și importante etc. Mă întristez apoi la gîndul că, în realitate, nimic din toate acestea nu mi-e accesibil, și reintru iar în micile mele ficțiuni și trăiesc în personajele-ipostaze care mă plasează, pentru moment, în situații de o salvatoare superioritate. La fel ca altădată, începînd din copilărie, viața mea se desfășoară mereu pe un dublu plan, unul real, celălalt imaginar. În spațiul imaginar mi-am luat întotdeauna revanșa față de eșecurile de pe tărîmul mediocru al realității cotidiene
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
unde rușii nu au nici un amestec. Același Ford se cramponează de scaunul de președinte într-atît încît a refuzat să îl primească la Casa Albă pe Soljenițîn, fapt mai mult decît grăitor pentru "curajul" său politic". Însă cele mai multe adnotări privesc, firește, situația din țară. Starea de spirit e decepția, care face uz frecvent de un verb vitriolant: Nimic îmbucurător nu se anunță sub semnul sumbru al "revoluției culturale". Maimuțărim acum maoismul. Ieri concesii degradante rușilor, azi concesii chinezilor, nu mai puțin degradante
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
de cîștig și implicit nivelul de trai al populației. Fabuloase bunuri agricole rămîn pe cîmpuri; diriguitorii economiei preferă să le piardă decît să-i stimuleze pe țărani prin prețuri de achiziție cît de cît rezonabile. Cît o să mai dureze oare situația asta?". Absurdul socialismului real e sesizat și transcris cu o temerară fidelitate. Asemenea lui I. D. Sărbu și în mai mare măsură decît Mircea Zaciu, "poetul leneș" se arată apt a fixa atmosfera de "mistificare și totalitarism", de impostură și
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
plăcea atât de mult lui Marin Preda, și până la cel eseistic, în care s-a împotmolit până la urmă, ca într-o imensă halviță, Nicolae Breban. Iar acest proteism n-a dus nici pe departe la o alienare a prozatorului. Diversitatea situațiilor literare în care el s-a instalat n-a făcut decât să-i evidențieze individualitatea. Ioan Groșan a scris o nuvelă și despre "obsedantul deceniu", Caravana cinematografică. Despre "obsedantul deceniu" (deceniul șase) au scris aproape toți prozatorii începând din a
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
sugerează putere, dar nu și certitudinea statorniciei". Sau următoarea "planetă" asupra evoluției lui Ion Gheorghe: "Întrevăd la Ion Gheorghe o crîncenă dorință de parvenire literară și nu se poate spune că n-a ajuns să-și facă deja o bună situație în actualul clasament. El a avut priceperea să impresioneze de la început (pe amatorii de originalități) printr-o aparentă vînjoșenie țărănească. Sub limbajul dur, crispat și fălos se ascunde multă confuzie intelectuală; I.G. nu are un orizont spiritual suficient de larg
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
în schimb multă ambiție și o dîrzenie de om întunecat. În epoca poemelor epice, a mers mai departe decît ceilalți tineri și ne-a fericit cu un roman în versuri, ilizibil; s-a apucat apoi să dea semnificații simbolice unor situații din viața muncitorilor, filosofînd penibil și scoțînd efecte artificoase din temele sale foarte la modă". Sau despre apucătura autoritaristă a lui Alexandru Piru: "Punctul său de pornire este cel al negării sau al contestărilor parțiale. E limpede că tînjește după
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
de ideolog literar". Despre "rezistența" foarte confortabilă a lui Eugen Jebeleanu: "Eugen Jebeleanu, lup cenușiu, tăios în aparență, vorbește dur despre "alții", însă în fond e lipsit de curajul confruntării directe cu cei pe care îi detestă. Se complace în situația de maestru și de personalitate oficială totodată, chiar dacă asta nu îi aduce prea multe avantaje. Din cînd în cînd spune "acolo unde trebuie" anumite lucruri "tari", își apără cu vehemență drepturile de autor, combate (în cerc restrîns!) "măgăriile" ideologilor, iar
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]