6,281 matches
-
Mitropolit al Moldovei și Bucovinei și a Înalt Prea Sfințitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Sfintele Moaște ale Sfântului Ierarh Varlaam au fost trimise de la Mănăstirea Secu la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Fălticeni, unde au fost primite în mod solemn. Însă darul lui Dumnezeu și iubirea Sfântului Varlaam m-au binecuvântat din nou, căci, cu nevrednicie, am fost rânduit să însoțesc racla și să veghez la picioarele sfântului pe parcursul acestor zile, vrednice de consemnat în paginile cronicarului. ( 7 august-10 august
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
data de 18 Aprilie 2009 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel clerului și credincioșilor prezenți la Catedrala Patriarhală. Așadar Bucuria Învierii a avut o semnficație aparte și o prezență sfântă în multe zone ale țării noastre în acest an. După momentul solemn și înălțător în care Sfânta Lumină a ajuns pe pământ moldovenesc, Înaltpreasfințitul Pimen a împărțit-o personal fiecărui reprezentant al mănăstirilor și parohiilor spre a o duce de unde este fiecare. Bucurii sfinte și mulțime de emoții curate ne-au cuprins
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
să destindă atmosfera. Dar nimeni nu i-a ținut isonul, nici Ionel Manea, nici Spiridon, nici Lorena B., care citea absorbită, nici Ionela, ghemuită pe un scaun, cu privirile În pământ, nici Cristian, care stătea sobru, ai fi zis că solemn, lângă un personaj pe care Vasile nu Îl cunoștea, un tip Între două vârste, cu fălcile atârnându-i, prea grele parcă de tristețe, și cu un aer de etern dezamăgit. Tronaru fluiera În surdină, cum fac pensionarii adesea, poate că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
celor două corăbii părăsite pe un lac Visul frânt al unui împărat Roman Prologus A douăzeci și patra zi a lunii ianuarie Tânărul Împărat ieși din sala isiacă și intră în cryptoporticus. Candelabrele de bronz răspândeau o lumină blândă; galeria solemnă era pustie. Cu o uimire care curând se transformă în neliniște, Împăratul descoperi că era singur; ochii lui îl căutară pe Callistus, grecul născut la Alexandria care până cu o clipă înainte îi stătuse servil alături. Se uită în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împotriva chattilor, cheruscilor, angrivari și a altor populații din ținuturile de dincolo de Rhenus. După dura izolare din castrum, Gajus Caesar văzu metamorfoza neașteptată a tânărului său tată în veșmântul strălucitor pe care Roma îl inventase pentru cuceritorii săi: o învestire solemnă, rituală, în care se manifesta întreaga putere a imperiului. Triumfalis vir, triumfătorul, purta tunica palmata, cu marginile de aur de forma frunzelor de palmier, iar peste ea, toga picta, având o pictura textilis din broderii grele; pe cap purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se terminase curând, iar între cei doi nu rămăsese decât lupta. Și micii orfani. Sus, pe Capitolium, prietenii lui Germanicus au avut timp să-și arate unii altora un bărbat masiv și încruntat, la vreo șaizeci de ani, care purta solemn laticlavus-ul senatorial, fâșia de purpură, și care, înconjurat de prieteni și clientes, îi observa la rândul lui de la distanță, fără simpatie. Îi explicară lui Gajus că se numea Gneus Calpurnius Piso și - din felul cum rosteau numele acela - copilul avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
templul de pe deal, cine știe de ce, îl ajutase să învingă. Și a ridicat în cinstea lui un altar. De fapt, era un monument închinat lui însuși. La acele cuvinte, vântul risipi ceața și dădu la iveală, pe deal, un edificiu solemn, terasat, din marmură albă. Pe prima terasă se aflau greoaiele rostra - pintenii de metal cu trei vârfuri folosiți pentru a sparge chila corăbiilor dușmane - de pe cele treizeci și șase de navae rostratae pierdute de Marcus Antonius. Erau zdrobite, făcute așchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puterea ta o adaugi pe cea a unui zeu, spaima dușmanilor va fi de două ori mai mare, comentă căpitanul. Pe celălalt mal al golfului se întindea un podiș deschis, plin de pietre. Căpitanul arătă spre el cu un gest solemn: — Înainte de bătălie, Marcus Antonius și-a instalat tabăra acolo. Între timp aruncaseră ancorele în port, iar căpitanul spuse că toate corăbiile trebuiau puse la punct. — Vreau să ajung pe podișul acela, spuse Germanicus, și porni imediat, deși se lăsa amurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întrebă pe Gajus: — Ai vrea să vezi chipul lui Socrates? Băiatul încuviință entuziasmat, strigând. Coborâră pe coasta colinei, ajungând la o vilă frumoasă care cunoscuse, cu siguranță, vremuri mai bune. Proprietarul, un neguțător de stofe necioplit, surprins și măgulit de solemnul cortegiu roman, deschise larg ușile unei biblioteci vechi, iar ei văzură că rafturile erau pline nu cu cărți, ci cu bucăți de in colorat, inul de Butous, extrem de scump. Rușinat, neguțătorul dădu la o parte marfa, descoperind un perete: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Îl vom lua cu noi și pe Zaleucos. El e grec de-adevăratelea. Astfel, Gajus descoperi cât erau de ușoare, comode și elegante veșmintele acelea: renunță la calceus și în picioare se ivi comodul crepis, dezinvoltul pallium luă locul togii solemne. — Uită latina, îi porunci tatăl său. Vom vorbi numai grecește. Tu nu știi latină. Ajungând pe mare în imensa deltă a Nilus-ului - care, cu apele sale pline de nămol, schimba pe multe mile culoarea Mediteranei - și mergând apoi de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nu se compune doar din sunete, ca greaca. Avem douăzeci și patru de litere, ca și voi. Dar ele nu erau de-ajuns pentru limba sacră; de-a lungul a mii și mii de ani, am adăugat alte șapte. Și, după tonul solemn cu care vorbea, părea să știe că acele șapte litere, născute din alfabetul demotic, aveau să se perpetueze, după multe secole, în alfabetul pe care astăzi îl numim copt. — Dar, pe lângă toate acestea, fiecare obiect pe care îl vezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
doua este energia minții tale, kha; aceasta ajunge pretutindeni, asemenea razelor soarelui. Iar a treia este ankh, spiritul pe care nimeni nu-l poate prinde sau răni. Germanicus și fiul său se obișnuiseră de-acum cu greaca lui arhaică și solemnă, învățată din cărți, plină de cuvinte rare, care venea din secole îndepărtate. Și, în timp ce mișcările vâslelor secondau curentul care îi purta spre gura fluviului, preotul spuse: — M-ai întrebat cum se desfășoară marele Rit. Iar eu îți răspund că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
altul acel joc crud: Gneus Calpurnius Piso. Un mesaj imperial fu trimis de la Roma la Antiohia, către care Germanicus se îndrepta după ce se îmbarcase la Pelusium. Împărații din dinastia Julia Claudia, precauți, au scris doar documente și orații oficiale, autobiografii solemne, opere cu caracter literar. Olimpicul Octavianus Augustus, de pildă, pe lângă operele politice, făcuse câteva încercări literare și scrisese niște poezioare pornografice, pe care severii săi urmași s-au grăbit să le distrugă. Însă porunca de a-l ucide pe Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
roman să ne pierdem în lamentații. În liniștea mormântală păstrată de colegi, un singur senator reacționă disprețuitor: — Roma nu mai știe să facă deosebire între bocetele lașilor și celebrarea eroilor. Însă oamenii nu se lăsară înspăimântați. Printre strigăte și invocații, solemna alcătuire a cortegiului enorm, desele opriri sub presiunea mulțimii, următoarea pornire, cu greutate, ocupară întreaga după-amiază. Apusul timpuriu de ianuarie îi surprinse, și marile porți de bronz ale mausoleului încă nu se zăreau. Ajunseră la el când se făcuse noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mari, întețite de vânt, care înroșiră cerul în jurul mausoleului. Gândindu-se la el însuși în termeni eterni cu patruzeci și doi de ani înainte de a muri, Augustus ridicase mausoleul întru gloria sa. Le sugerase arhitecților să construiască un tumul circular solemn, acoperit de marmură, împrejmuit de copaci și plante veșnic verzi, în vârful căruia, la o înălțime de patruzeci de metri, strălucea statuia lui divinizată. Din familia lui, mulți ajunseseră în mausoleu, mare parte dintre ie despărțiți în urma unei morți violente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Iar fraza pe care o a strigat-o Tiberius a făcut înconjurul Romei: „Ar trebui să divorțez de fiica lui Agrippa ca să mă căsătoresc cu văduva lui?“ Dar, în timp ce capitala imperiului urmărea amuzată acea insolită dispută familială, Augustus a declarat solemn: „Eu mă gândesc la Roma de-a lungul secolelor, nu la puținii ani ai vieților voastre“ - și la o asemenea declarație nu exista replică. Cu siguranță, puține ceremonii nupțiale au fost atât de funebre ca aceea. Agrippina, care, mică fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de stat nu o reprezentau jocurile de la circ, petrecerile care i-au făcut celebri pe alți împărați, iubirile mereu noi și exotice, spectacolele cu gladiatori sau cursele de cai. Se cufunda în lectura vreunui codex sau volumen, singur cu glasurile solemne, cunoscătoare din vechime. Mintea lui era stearpă; în timpul exilului din Rhodos nu găsise altceva mai bun de făcut decât să aprofundeze misterele artei magice chaldeene. Îi plăceau miturile vechi de secole și ținuturile îndepărtate. În particular însă iubea, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se arate în pubilc la Roma. Agrippina nu spuse nimic. Întinse mâna, luă foaia. Degetele ei albe nu tremurau. Ofițerul se retrase cu un salut brusc. O sentinelă înarmată fu postată la intrarea casei. S-a început instruirea procesului, încet, solemn, niște pregătiri pe măsura victimelor. În seara dinaintea procesului, casa devenise dintr-odată prea mare. Gajus și mama sa nu aveau vești de la Drusus. Dacă vor să-l aresteze, spuse Agrippina disperată, îl vor găsi. Glasul i se frânse, neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
clară și ordonată, cu rândurile perfect aliniate, caracterele de aceeași înălțime și înclinație. Părea munca unui copist priceput, dar era produsul final al unei minți care gândise lucid totul, cuvânt cu cuvânt. Erau patru documente. Primul dădea dispoziții spartane, dar solemne cu privire la funeraliile sale. Al doilea expunea controlul asupra situației militare, administrative și financiare; era intitulat Breviarium totius imperii - al întregului imperiu, pentru ca urmașul său să se poată orienta rapid, fără să depindă de ajutorul nesigur al altora. Al treilea document
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
interminabilă, o auzi pe Antonia chemându-l. Elius Sejanus intrase triumfător în Curie și constatase că toți senatorii ajunseseră înaintea lui. Însă nu vedea grupuri, discuții în grabă pe trepte, nici întârziați care să urzească intrigi pe coridoare. Liniștea era solemnă - în realitate, era încordată și, în cazul multora, poate chiar înspăimântată, fiindcă în spatele lui Sejanus își făcuseră apariția pretorienii, cărora Macro le dăduse primele ordine cu glasul lui aspru, pe când ieșea, și care înconjurau Curia printr-o manevră rapidă, disciplinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
duse acolo toate bogățiile posibile, o trimise pe doica miresei copile să stea cu ei în zilele acelea delicate. Tânăra mireasă era cam prostuță și fragilă, nici măcar foarte frumoasă. Doica ei îi făcuse nenumărate recomandări. Iar când ușile fură închise solemn, mulți făcură glume pe seama primei nopți de dragoste a fetei de paisprezece ani, speriată și lipsită de experiență, și a tânărului confuz, cu privirea pierdută în cărți. Însă în spatele ușilor închise, tânărul care se apropia de adolescenta necoaptă, conducând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ăsta ești tu. Gajus se ridică într-un cot, se aplecă deasupra sânului și-l sărută tandru; fu singurul gest spontan pe care-l făcu în zilele acelea. Pe buze îi rămase un gust acrișor. — Te felicit, îi spuse doica solemn, și te felicită întreaga Romă. Nu putea ști cu câtă ușurare erau primite vorbele ei. Gajus se ridică în picioare. Doica privi trupul lui tânăr, gol. Dintr-odată, Gajus sări jos, pe mal. Soția privea languros umerii lui puternici, șoldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plăcută decât o genealogie imperială și, în același timp, o puternică armă a urii, mai mulți scriitori faimoși din secolele următoare nu au găsit altceva mai bun decât cuvintele folosite în cartierele rău famate pentru a descrie în cărțile lor solemne scene pe care, în realitate, nu le văzuseră niciodată. Beția lui Herodes Într-una din zilele acelea, pe când Gajus stătea sub portic, iar Helikon răsfoia codexurile pentru el, trecu în grabă, pe neașteptate, prefectul cohortelor pretoriene, Sertorius Macro. Venise de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acum aștepta. Liniștit, își îndrumă calul spre locul respectiv, așa cum se așteptau cu toții. Avea în sânge demnitatea gesturilor și cadența lor, dar sentimentul de eliberare și de mândrie ce se dezlănțuia înlăuntrul lui era aproape de nesuportat. Cortegiul porni la pas, solemn, de-a lungul cheiului. Deodată, prefectul întinse mâna, cu un gest larg, pe care toți oamenii săi îl văzură bine, și-i spuse lui Gajus: — Privește, toate acestea le-a construit tatăl mamei tale, Marcus Agrippa, cel mai mare marinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cerul verii.“ Gajus Caesar Augustus Germanicus, din Epistulae (pierdute) Vila de la Misenum În cea de-a șaisprezecea zi a lunii martie, în penumbra tristă a vilei de la Misenum, un grup de oameni neliniștiți - împinși însă nu de dragoste - auzi glasul solemn al mai-marelui medicilor împăratului spunând că horcăiala aceea dindărătul ușii fusese ultima suflare a lui Tiberius, după douăzeci și trei de ani de domnie. Gajus stătea în picioare în anticameră, de când medicii îi șoptiseră lui Sertorius Macro că împăratul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]