7,229 matches
-
ale lui Ion D. Sîrbu, omul care își ascunde propria durere, care ironizează și se ironizează, spre amuzamentul adresantului. Scrisorile sale excelează (cum constată și cei ce le primesc) și din punct de vedere literar, așezându-l într-o tovărășie stilistică ilustră, între G. Călinescu și Alexandru Paleologu. Ca și jurnalul, scrisorile lui Ion D. Sîrbu, cel puțin în parte, sunt un autentic "atelier" al operei literare propriu-zise. Dar acest "atelier" constituie el însuși o operă în sine, de o valoare
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
reproșat, mai ales, o anumită inconsistență în "citirea" figurilor și semnelor, precum și faptul că n-a raportat riturile efectuate în grote la sistemul simbolic pe care 1-a stabilit 31. Oricum, contribuția lui Leroi-Gourhan este importantă: el a demonstrat unitatea stilistică și ideologică a artei paleolitice și a pus în evidență complementaritatea valorilor religioase camuflate sub semnul "masculinului" și "femininului". Un simbolism analog caracteriza "satul" din Mal'ta, cu cele două jumătăți ale sale distincte, destinate celor două sexe. Sistemele implicând
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu se explică prin grandoarea și eficacitatea sintezelor puse la punct în timpul Imperiului Nou55. Căci, dintr-un anumit punct de vedere, aceste sinteze reprezintă vârful gândirii religioase egiptene: ele constituie un sistem perfect articulat care nu mai încurajează decât inovații stilistice. Pentru a aprecia mai exact importanța acestor sinteze teologice, să revenim o clipă asupra "monoteismului atonian". Trebuie să precizăm de la început că expresia utilizată de Akhenaton în imnul său - "singurul Zeu, în afara căruia nu există altul" - era aplicată, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
târziu, Moise a avut o nouă întrevedere cu Iahve, și a primit "cele două table ale Legii, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu" (31: 18; cf. o altă versiune, 34: l, 28). Mendenhall a remarcat 31 că forma stilistică a Legii alianței amintește tratatele suveranilor hittiți din mileniul al II-lea cu vasalii lor din Asia Mică. Dar analogiile între acestea, deși reale, nu par decisive. Nu se știe nimic precis asupra cultului celebrat de către israeliți în timpul celor patruzeci
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Vasile SPIRIDON INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: Generația Albatros/albatrosistă, ironie, cotidian, intertext, social, anticalofilism, prozaism, banal, avangardă, literatura-reportaj, autenticitate, demitizare, demetaforizare, autoreferențialitatea/metatextul, poetica certitudinilor și a incertitudinilor, poezie contemporană, dialogism, limbajul sincopat, paratext, viziune deformatoare, poezie ludică, frondă, inovație stilistică, eros, obsesia morții, real, imaginar. Domnului prof. univ. dr. Nicolae Ioana (Andrei Grigor), cel care a inspirat și a îndrumat realizarea acestui studiu. Cuprins GENERAȚIA RECUPERATĂ (Prefață de Vasile Spiridon) / 9 INTRODUCERE / 13 GENERAȚIE, PROMOȚIE - CONTROVERSE / 25 CALEIDOSCOP 39 (DECENIUL
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pune în evidență structuri poetice și combinații lexicale datorate puseurilor de frondă literară care să poată contura tabloul unei generații considerate ori pierdute, ori de tranziție, dar care, prin inventivitatea sa, este recuperată în poezia română contemporană măcar la nivel stilistic. Coordonatele pe care se structurează prezentul demers sunt legate de contextul istoric și cultural (fără a fi vorba despre o abordare sociologică sau de una care ar ține cont de petele din biografia poeților), de funcționalitatea conceptului de generație în cadrul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se bazează pe un număr relativ redus de texte (colecția revistei "Albatros" numără doar șapte numere), dar relevante ca structură pentru modalitățile de creație folosite și pentru noua viziune propusă. Perspectiva în care se plasează Cristina Ciobanu este una tematică, stilistică, dar și textuală, aleasă de pe poziții echilibrate, făcându-se apel și la elemente specifice psihocriticii, foarte utile în a sesiza rețelele de simboluri, de motive care revin obsedant în scrierile unuia sau altuia dintre acești poeți sau în opera tuturor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
literatura română. Direcțiile pe care acești poeți le deschid, într-o perioadă tulbure din punct de vedere politic, social și literar, vor fi continuate de generațiile următoare, dovadă fiind faptul că literatura română contemporană pare să îi recupereze, la nivel stilistic, pe acești scriitori. Nu credem în nicio formă de protocronism, de aceea nu dorim să demonstrăm că tot ceea ce s-a scris după deceniul al V-lea al secolului trecut își are, neapărat, sursa în literatura acestor scriitori. Se știe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
operei acestor poeți, studiul rămâne o pledoarie pentru ceea ce am considerat a fi valoros în creația acestora. Vom oferi o viziune asupra operelor scriitorilor prezentați apelând la diverse metode de investigație - am ales să le abordăm dintr-o perspectivă tematică, stilistică, dar și din una textuală - evitând excesele. Introducem și elemente specifice psihocriticii pentru că uneori se dovedesc a fi interesante rețelele de simboluri, de motive care revin obsedant în opera unuia dintre acești poeți sau în opera tuturor. De aceea ne
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
20), iar cele mediane sunt implosive, cu tendințe conservatoare ('70, '40, '10). Evident, așa cum notează și Ulici, orice model teoretic își are limitele sale, neputând să acopere integral o realitate. Se menționează, între criteriile de definire, cel tematic și cel stilistic, criterii respinse însă pentru că, deși sunt necesare în relevarea concisă a tabloului unei literaturi, nu spun nimic "despre ceea ce numim marca de personalitate a unui scriitor sau a altuia"21. De altminteri, tabloul literaturii așa cum încearcă Ulici să-l realizeze
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lubric obiect", Mâinile libere, "Știu să mă îmbrac mai frumos/ (...) Știu să mă îmbrac ca un picior de prostituată pe înserat", Litera obsedantă sau "Un albastru sexual e linia gâtului tău obosit de crepuscul", Un alt poem de beatitudine. Registrele stilistice, dar și planurile realului se amalgamează, nimic nu are consistența realului, se evită convenționalismul gândirii, în efortul de a conduce cititorul în această suprarealitate ("În cucutele rupte găsesc vocea ta ca o zăpadă liniștită", Ghimpii adoră). Exceptând însă gruparea suprarealistă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
far roșu,/ o inscripție cu cărbune pe albul imaculat al zăpezilor/ proclamă COMUNISMUL ESTE PRIMĂVARA LUMII/ și văpaia felinarelor de carbid profilează imens/ pe cerul înstelat/ pumnul strâns al piscurilor înălțat ca un steag". Primele volume surprind măcar prin inovațiile stilistice, prin retorismul adresării. Astfel în Anna-Mad se revalorifică vechi motive romantice, există o oarecare prospețime a limbajului poetic atât în exclamațiile retorice ("o, melancolia atlasului geografic!", "Ce echinocțiu nesperat/ între zi și noapte,/ Anna-Mad,/ Ce resemnată eternitate" - fie ele și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
rezumă la sărutarea fetei sau la împiedicarea sinuciderii acesteia prin cuvintele "Malec, dacă te sinucizi, nu mai vorbesc cu tine!...". Dacă în numărul anterior se conturase portretul scriitorului/publicistului "naționalist", Malec se vrea o replică, pe tărâmul literaturii, un exercițiu stilistic menit să evidențieze scăderile prozei "imperialiste". Numărul 7 oferă, la rubrica Insectar, un Răspuns D-lui de la "Chemarea Vremii". Tonul devine de data aceasta destul de violent renunțându-se la ironie, dar violența pomenită este în concordanță cu tonul articolului de la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-i de ajuns/ să ciocnești bila celuilalt". Eșecul e anunțat și el însă sub semnul probabilității "nu lovi tare, prea tare: bilele/ pot sări de pe masă și vei pierde doi timpi/ și poate o parte din puncte..." (s.n.). Schimbând registrul stilistic se menține căutarea centrului "bila-soare", dar într-un univers care pare să capete concretețe, eliberându-se de balastul abstractizărilor. Se creează însă o diferență față de tehnica argheziană a concretizării abstractului, în cazul lui Geo Dumitrescu lipsesc lanțurile metaforice și tendința
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
asemenea scenă a sfârșitului și uimirea inocent jucată integrează grotescul în normalitate. Totul transmite ideea de moarte, de încremenire. S-a observat întotdeauna în cazul lui Ion Caraion capacitatea deosebită a acestuia de a da concretețe limbajului, se inovează astfel stilistic forțând limbajul să exprime starea de dezgust universal care pare a caracteriza integral primele cicluri de poeme. Comparațiile, metaforele utilizate par desprinse din literatura avangardei, având aceeași putere de a șoca, iar uneori frizând absurdul. Topos central al poeziei lui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Certitudine și incertitudine - jocul probabilităților Discutarea și rediscutarea modalităților de scriitură este un procedeu care-i apropie pe acești poeți de literatura postmodernistă. La Tonegaru, Alegorie generală pune în discuție, încă din titlu, o modalitate de contrucție a textului. Procedeul stilistic al alegoriei a fost destul de des utilizat, indiferent de epoca literară, de generație. Termenul "generală" nu face decât să transpună textul din registrul serios în cel ironic, parodic. Distanțarea de literatura anterioară se face și în incipitul textului, prin adverbul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nerușinate ale unui băietan". Poezia se naște din impresia de sinceritate, din renunțarea la pudibonderie. Lirismul este generat în consecință tocmai de această renunțare la vocabularul consacrat poetic și de confesiunea directă, lipsită de ipocrizie, de vocabularul comun, fără artificii stilistice. Ușor ironic, explicit sau implicit, se conturează în restul textului și programul poetic: Mi-au plăcut mult versurile aspre, mustoase". Universul poetic ar trebui să se compună din lucruri simple, universul imediat, familiar ar trebui să-i furnizeze subiectele cele mai multe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
efect din din cadrul acestei poezii este efectul de sinceritate. Limbajul, fetișizat în modernism tinde să devină transparent, fără tropi, prozaic. Recuzita este realistă (...), locul și timpul poeziei fiind aici și acum. Personajul sunt eu, fără mască, mizând nu pe vălurile stilistice, ci pe ce este cu adevărat interesant (dacă este ceva) în personalitatea mea. Pare ușor de scris o astfel de poezie. În realitate, dificultățile sunt deosebit de mari. Pentru că sinceritatea nu e totuna cu efectul de sinceritate, pentru obținerea căruia e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fără pretenția reporterului de a colabora cu opinii personale. Reflecțiile acestea ni le prilejuiesc regulat interviurile luate de d. Valerian la «Viața literară»: nici un respect pentru idee, neseriozitate, bagatelizare a problemelor prin spirite deplasate și neinteligibile, în plus totală incompetență stilistică. îl trecem la răboj (,,Răboj’’ era rubrica de polemică măruntă a revistei - n. m.) încă o dată!’’4) Bacovia fiind încet la vorbă și indiferent la stringența raționamentelor, cred că I. Valerian i-a completat, ici-colo, pauzele de tăceri cu păreri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sunătoare și deșerte”, lipsită de gravitate, comodă 3). Adesea, aceasta e o poezie „romantică”, în care există o mare diferență între realitatea sentimentelor și aspectul lor literar. E „vană” pentru că răspunde unei estetici depășite și se bazează pe dexterități, trouvaille-uri stilistice: un „exercițiu de limbaj”, formal. „Ei!... - avertiza Macedonski - S-a trecut cu moda de lacrimi și suspine/ Și cu acele crunte dureri imaginari/ Rubinele pe buze, mărgăritarii-n gură/ Și crinii de pe sînuri și ochii ca de mură/ Sunt niște
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
muncește” și pentru el, îi revelă poziția de privilegiat, pe care, deși n-o refuză, o suportă destul de greu, căci prin firea sa e un tip moral și autocritic, uneori pînă la autodenigrare. într-o expunere despre „triada culturală și stilistică romînească” (prezentată la Bacău, în ziua de 15 aprilie 1986), Laurențiu Ulici a făcut o afirmație despre care el însuși a zis că „ține de domeniul stuporii”: Bacovia, Blaga, Arghezi cîntă același „rău ontologic”, primul apasă pe sensul de jos
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s-au dedicat. însă - cum am spus și-n altă parte - absența din anumite locuri și reticențele îl caracterizează la fel de pregnant ca și prezențele și afirmările în altele. Cu excepția recenzenților primului volum, critica l-a cruțat pe Bacovia de observații stilistice și lingvistice severe de felul celor pe care René Doumic (Hommes et idées du XIX-e siècle, Paris, Librairie académique Didier, 1903) i le-a făcut lui Paul Verlaine: „Verlaine - susținea criticul francez - a toujours été un très médiocre écrivain”. (p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sau jurnalism literar narativ având în vedere că astfel de opere sunt în mare parte narative și nu discursive. Având în vedere că prima denumire nu este nicăieri implementată, că adăugarea a două adjective unul lângă altul dovedește o slăbiciune stilistică în a doua denumire, m-am decis să mă opresc la denumirea de jurnalism literar subînțelegând faptul că aceste condiții sunt în principal de factură narativă. Discuțiile viitoare dintre cercetători vor putea defini o nomenclatură finală pentru această structură culturală
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
numeroase referințe clasice și biblice. Problema fundamentală a eufuismului era una de exces retoric. Problema nu este utilitatea comparației, sau antiteza și aliterația, ci faptul că aceste figuri de stil erau folosite în exces iar rezultatul riscă să fie pur stilistic, aproape lipsit de conținut. Drept consecință, o realitate simbolică elaborată a pus în umbră încercările de a reflecta o realitate temporală, în ciuda dezvoltării prozei în vernacular. Am făcut doi pași înainte în vernacular, doar pentru a face un (cel puțin
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fără înflorituri și nuanțe, cu comentarii atunci când situația permite, în mod corect, adecvat, independent, fără frică și cu blândețe" (F. Hudson, 433). În "fapte" se poate detecta precizie, iar în înlăturarea "înfloriturilor și a nuanțelor" se observă concizie, două cerințe stilistice care încă sunt recomandate jurnaliștilor începători de către cel puțin un manual contemporan de jurnalism (Fedler, 143-44). Problema este că, deși concizia ar avantaja dezvoltarea unui stil de știri obiectiv, arhivarea faptelor ar continua să fie problematică: stilul simplu al unui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]