11,293 matches
-
din Cress-Village pentru aeroportul Nolendia. Și îmi mai reamintesc cu perfectă claritate că m-am urcat în avion. ― Ai luat masa la bord? Gosseyn își scormoni memoria, negrăbindu-se să răspundă. Era un univers intensiv cel în care el se străduia să pătrundă și la fel de fictiv ca toate celelalte de acest gen. Amintirea nu este niciodată un lucru anume care îți revine în minte, ci este vorba ― cel puțin pentru marea majoritate a oamenilor ― despre existența reală a unui fapt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lui bănuitoare inspectă întreaga cameră. Deodată Gosseyn îl văzu într-o altă lumină. Venit din stele, acesta ajunsese într-un sistem solar străin. Aici, pe Pământ, înconjurat numai de necunoscuți și acționând pe baza directivelor unei autorități îndepărtate, el se străduia să urmeze strict instrucțiunile primite. Tensiunea în care trăia era în mod clar teribilă, el neputând fi niciodată sigur de lealitatea celor cu care era nevoit să colaboreze. Thorson adulmecă aerul, ― Interesant, parfumul dumitale, remarcă el. ― N-am băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se afla lângă ușă când îi parveni acest ordin mintal. Firida era la trei pași de el... la un pas... din spate tună ca un muget vocea lui Thorson: ― Ieși afară din firidă! Ce naiba încerci să faci?!... Anulează vibratorul". Se strădui s-o facă. Trupul său pulsa de energie silențioasă în timp ce se sincroniza cu vibratorul. O clipă vederea i se voală, apoi deveni din nou clară în timp ce scânteia incandescentă a unui fulger artificial săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
celei a vibrațiilor omenești. Pulsațiile violente ale pilei atomice din sala motoarelor îi zguduiră sistemul nervos. Generatoarele îi murmurară imnul energiei lor pure. Corl simți fluxul care trecea prin cablurile din pereți și prin încuietoarea ușii. Încordându-și trupul, se strădui din răsputeri să domine această furtună de energie. Deodată, perii de pe urechi îi vibrară în ritmul ei. Auzi atunci un zăngănit metalic. Atingând ușor ușa cu unul din tentaculele sale, Corl o deschise și ieși pe coridor. O clipă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în așa fel încât să se poată întoarce după fiecare atac în cușca lui, pentru ca paznicii să-l vadă când treceau pe- acolo. Acum, însă, nu mai putea spera să pună stăpânire pe nava într-o singură noapte. Corl se strădui să-și adune gândurile. Fără să-i mai pese de zgomotul pe care-l făcea, ieși în fugă pe coridor, deși se aștepta să fie întâmpinat cu jeturi de radiații prea puternice pentru a le putea neutraliza. Cei doi paznici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
biroul căpitanului, care era situat chiar lângă puntea de comandă. Căpitanul se așeză, iar Morton începu, fără nici o introducere: - După cum știți, dintre toate sistemele din sala motoarelor, generatorul electric este cel mai important pentru felină. Cuprinsă de panică, s-a străduit din răsputeri să-l pună în funcțiune, în timp ce noi forțam ușile. Dorește careva să formuleze vreo observație? Pennons ceru cuvântul: - Aș dori să mi se explice cum de-a fost în stare monstrul să facă din ușile acelea niște porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
rămânea decât să se ducă pe puntea de comandă și să activeze scutul energetic al navei. Oricare ar fi fost sursa atacului - fie o altă navă, fie vreo planetă - acestea ar fi neutralizat efectiv undele trimise de inamic. Grosvenor se strădui din răsputeri să pună în funcțiune câteva proiectoare mobile, capabile să intercepteze imaginile, în drumul lui spre postul de control. Tocmai fixa ultimul contact când simți o ușoară amețeală, care se risipi însă numaidecât. Era senzația pe care o încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și impresiile pe care le primea. La ce se gândise, oare, înainte de a întrezări imaginea interiorului acelei clădiri? Își aminti că văzuse un ochi pe dinăuntru. Legătura era atât de evidentă, încât se înfiora. Mai era ceva. Până în prezent, se străduise să vadă și să simtă prin intermediul sistemului nervos al acelei ființe-pasăre. Dar reușita acestor încercări depindea de stabilirea unui contact cu grupul care dezlănțuise atacul împotriva navei. Înțelese deodată că pentru a putea controla grupul, trebuia mai întâi să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pierduți! Bâigui unul dintre ei. Dacă-i în stare să ne modifice structurile atomice și să ne treacă printr-un perete solid, ne luptăm cu el fără sorți de izbândă! Remarca asta îl scoase din sărite pe Morton, care se străduia să-și păstreze sângele rece în împrejurările cele mai grele. - Nu-i adevărat, cât suntem încă în viață, avem toate șansele să-l învingem! exclamă el, furios. Apoi strigă prin videocomunicator: - Căpitane Leeth, care-i situația? Pe ecran apărură capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la o adică. Își scutură zăpada de pe surtuc, privi cu ciudă spre ghețușul pe care alunecase și ajunse, tropăind, lângă ceasul cu dorobanț, plasat peste ușa ziarului L’Indépendance Roumaine. La ora 12 fix, carillonul începea să cânte. Nicu se străduia să prindă întâlnirea cu dorobanțul. Nu era ușor, pentru că se orienta numai după soare și umbră. De data asta atenția băiatului se îndreptă spre altceva. Pe jos, chiar în fața lui, era un țurțure splendid, de vreo doi coți lungime, numai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avea speranțe de noutăți. Redactorul așteptă tramvaiul și se duse acasă, să recupereze orele de somn pierdute cu o noapte înainte. Conu Costache o porni pe jos. Îi dăduse liber lui Budacu, să se ducă să-și taie porcul. Se străduia să nu ofere oamenilor lui prilej de ură îndelungată. Ninsoarea se oprise și zăpada proaspăt așternută sclipea ici-colo, în lumina felinarelor. Tălpile lui Costache lăsau urme mari în albul trotuarului. Lângă ele, pe dreapta, bastonul făcea un șir de puncte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sau electroterapie, la clasa I, bineînțeles. O noutate era și rabatul făcut tuturor membrilor societăților farmaceutice și medicale din oraș. Oricum, baia avea succes mai mult decât crezuse domnul Vasiliu, iar băieșului îi crescuse leafa fără ca el să se fi străduit cu ceva pentru asta și fără vreo urmare în privința amabilității lui. Trecu destul până să găsească cei 30 de bănuți rest, apoi îi întinse prosopul și săpunul. Între timp moldoveanul îi scrutase chipul, cântărindu-l din ochi. Târa după el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
parte din ei sunt greci). Azi i-am avut la dejun pe Nicu, pe conu Costache și pe Dan Crețu și era să-l uit pe signor Giuseppe. Am început cu Nicu, invitatul oficial al fratelui meu, fiindcă m-am străduit tot timpul să-i prind privirea și să înțeleg de la el dacă plicul meu a ajuns unde trebuie și dacă mi-a adus un răspuns, dar, ca un făcut, băiatul avea mereu ochii îndreptați spre altcineva. Abia la plecare l-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
liniștită, cumpărată din banii proprii. Prietenul lui o să înțeleagă, s-a gândit Nicu, când îl va lămuri că Pestrița n-a mai vrut să plece de la el, că n-a putut s-o convingă cu nici un chip, deși s-a străduit, și, într-adevăr, Jacques a spus: — Drragul meu, nu e nevoie de cadourri întrre noi. Mie, știi tu, nu-mi plac cine-știe-ce porrumbeii, îmi plac mai mult pescărrușii! Din păcate nimeni din Bucurrești nu crrește pescărruși, ce-arr fi să-ncep
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
noastre. Și ce vină ai tu? Agata începu să plângă de-a binelea. După ce se mai potoli îi spuse cu glasul ei cel mai necăjit că e adevărat, că fetele, Ana și Lenuța, sunt disperate și că ea s-a străduit să le ajute. Numai că ziaristul, care nici măcar nu semnează - „așa-i obiceiul“, interveni doctorul - prezintă totul ca și cum asta ar fi regula, și nu este. Multe din fetele pe care le-au ajutat au izbutit, altele s-au măritat, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și, în cele din urmă, tremurând, se gândi: " Probabil mi-a smuls cineva pistolul din mână. Asta înseamnă că e cineva în spatele meu. Deci glasul nu era ceva mecanic". Încercă să se întoarcă, dar nu putu s-o facă. Se strădui, forțându-și mușchii. Camera se întuneca într-un chip ciudat. Abia dacă-l mai vedea pe bătrân. Dacă ar fi putut, ar fi țipat, pur și simplu, pentru că magazinul de armament dispăruse. Se afla deasupra unui oraș imens. Parcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
al vântului aceluia neîmblânzit. Apoi, încordându-se, se luptă să-și regăsească liniștea mintală și fizică. Atmosfera citadină a nopții strălucitoare, de basm, dispăruse. Dispăruse chiar și drumul frumos luminat. Toate se prefăcuseră într-o lume pustie, a morții. Se strădui să străpungă vârtejul viscolului. Se făcuse ziuă și totuși abia distingea umbrele nedeslușite ale copacilor care se înălțau prin ceața aceea a viscolului la mai puțin de douăzeci de metri depărtare. Instinctiv căută un refugiu în umbra lor și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
firește, îi ascund anumite informații și, în ciuda eforturilor de a fi la curent cu ceea ce se întâmplă, comunicațiile ei cu lumea reală nu mai sunt actuale și, asemenea unei plase uzate, sunt foarte întortocheate. Într-un fel sau altul, ne străduim să profităm de toate aceste slăbiciuni, încheie Hedrock. Cel care mai vorbise deja continuă: - Bine, dar asta e doar o formulă. - E o formulă bazată pe studiile pe care le-am făcut asupra caracterului împărătesei, replică Hedrock. - Nu crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
minusculă era mai greu de găsit. O văzu într-un târziu ca un mic punct negru pe curbura vastă a hărții. Părea să se afle la aproximativ un milion de milioane de ani în trecut. Hedrock închise ochii și se strădui să vizualizeze arcul peste timp, dar nu izbuti: energia încătușată în McAllister era acum prea mare pentru comparații planetare. Problema declanșării ei prin explozie devenise un coșmar logic. Când, în cele din urmă, închise teleecranul, simți o oboseală copleșitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de pe perete - deci așa se petreceau lucrurile! - și se ivi ușa. Dincolo de deschizătura ei vedea florile. Fără o vorbă, se îndreptă spre ele. Ajunse afară aproape fără să-și dea seama. CAPITOLUL XVII FARA RAMASE o clipă pe poteca curată, străduindu-se să înțeleagă pe deplin finalitatea propriei situații. Dar, în afară de senzația că e înconjurat de mulți oameni, nu apărea nimic altceva. Mintea îi era ca o plutire pe un șuvoi de apă în toiul nopții. Și, totuși, conștiința faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o combinație de... legături neautorizate și nebănuite cu... Camera imperială de statistică și... prin intermediul unor agenți... toate comunitățile... Fara crezu că-i scapă niște informații vitale și că... dacă ar izbuti măcar să se concentreze și să audă mai multe... Se strădui, dar degeaba. Era prea agitat ca să-și mai poată concentra atenția asupra lucrurilor pe care le auzea. Încercă să vorbească, dar, înainte de a-și sili buzele să formeze cuvinte, se auzi un zgomot și apoi, pe biroul femeii, alunecă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de nepătruns pe care o zugrăvea el. Deveni mai atentă și mai concentrată, înțelegând acest eveniment în cadrul său mai larg. - Dar ce e cu mașina pe care o ai? - Este o copie a mașinii cartografice a Arsenalelor. Nu se mai strădui să-i explice că a construit-o într-unui dintre laboratoarele lui secrete, li lipsește doar harta în sine, care a fost prea complicată pentru a fi fabricată așa repede. - Înțeleg, zise ea automat, fără a avea vreo reacție. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pace adâncă îi umpluse trupul. Nu făcu niciun gest, îmbăiat în seninătate, și în acea limpezime, coborâtă sub pleoape, auzi prima oară, după lung timp, vocea mult iubită a maică-sii. O emoție nouă îl arse în gâtlej când se strădui să-i răspundă. Îi țâșniră doar lacrimi din ochii închiși, dar nu și puterea să scoată vreun sunet. Omar nu mai plânsese de o sută de ani, nici la moartea bunicului, nici la a maică-sii, nici la a prietenului
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
voaluri care făceau din negrul de doliu o plasă de fluturi pentru bărbați. Era o femeie înfricoșată, care împlinea patruzeci de ani. Toți veniseră în mașini somptuoase, pe care Omar nu le recunoștea, fiindcă nu le reparase vreodată. Pablo se strădui ca întâia comemorare să fie un banchet funerar, cu avalanșe de carne și vin, încât amintirea dentistului avea să se odihnească pe o saltea de rulou de vânat, de fileuri și de jambon crud-uscat. Stăteau toți împrejurul mesei, mai puțin
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vaite ca și cum ea ar fi fost cea înjunghiată, și nu Laleh Saharkhizan, despre ai cărei asasini și violatori nu descoperise nimeni nimic timp de nouă ani. Cum să-i spună Shahlei povestea asta? îi stăruia întrebarea în cap, pe când se străduia să se-mbrace, ca să se ducă înspre birou și apoi până la închisoare. Când ieși cu mașina în bulevard, în ambuteiajul de nedescris al primelor ore de dimineață, hotărî să își schimbe prioritățile, așa că decise să o ia spre Evin, chiar dacă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]