6,018 matches
-
speteaza pupitrului. Băia tul nu stătu pe gînduri și începu să cînte - învăță toarea îl privi cu aprobare și îi zîmbi. Nemaiputînd de ciudă că văru-său i-o luase înainte, Dănuț se ridică și el și prinse de la jumătate prima strofă. Era cîntecul pe care îl cunoaștea foarte bine, acela cu cîrciuma-n rai. și el știa un cîntec, ce ? numai Cristi ?... La refren, cei doi veri își uniră victorioși vocile : „Hei, hei, vinu-i dulce/ Cine-l bea nu se mai duce
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu parfum, bucăți de etamină cu modele diferite, hipazin și extraveral sau rețete vechi și rupte - un caiețel de amintiri legat în piele, pe care-l arăta uneori nepotului și în care erau copiate versuri de amor. Daniel citea transpus strofe întregi : „îți trimit prin nori Un buchet cu flori. și într-o mică stea și gurița mea. Puia“ sau „Dacă poate în cer e ascunsă Fericirea ce am dorit Vino moarte, vino și curmă, Viața-mi de nesuferit. Tanțy“. Semnăturile
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ocrotitori și de educatori. De la ei a preluat modele de joacă, de muncă, de purtare în lume - în lumea îngustă a localității -, împreună cu ei s a apropiat de știința de carte furând câte o literă, un cuvânt, un vers, o strofă dintr-o poezie, elemente de calcul elementar cu bețișoare sau, în lipsa acestora, cu degetele. Începutul clasei întâi primară nu l-a găsit pe Dumitru Dascălu complet nepregătit pentru învățătura ce avea să continue pentru el aproape două decenii. Cu obidă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
evaziune, lua uneori o așa acuitate, încât îmi provoca o stare vecină cu suferința fizică. Lucrurile aceste mi-au rămas atât de clare în amintire, încât după mulți ani, târziu, foarte târziu, când am citit, cunoscându-le geneza și sensul, strofele pe care Verlaine le-a scris în închisoarea de la Bruxelles: Le ciel est par-dessus le toit Si bleu, si calme! și mai departe Mon Dieu, mon Dieu, la vie est là, Simple et tranquille. Cette paisible rumeur-là Vient de la ville
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
el să fi fost scris de d. Cuza. În acest caz, cine știe dacă, mai târziu, în serile când zâmbea sub musteață și sub ochelari la manifestația galeriei de la Sidoli, acesta n-avea în gând articolul din "Era nouă" și strofa care, parodiind pe "Peneș Curcanul", îi servea de încheiere: Ne dase nume de porumbi Un hâtru bun de glume, Noi am schimbat în Parlament Porecla în renume. Imagini de altădată. Aspecte de totdeauna Ce puțin seamănă Iașul copilăriei mele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
El rătăcea prin împrejurimile unde vechile mănăstiri cu frescele cojite sau cu pereții înnegriți de lepra vremilor își plângeau între hoți, nebuni și bolnavi singurătatea clopotelor amuțite. El făcea versuri pe ritmurile iscodite de geniul poetului, până la cea din urmă strofă a căruia nu se ridică tot nomolul de insanități pretențioase ale galeriei poetice de astăzi. El privea cu un respect religios la mânile, care nu amenințaseră și nu binecuvântaseră sângele vărsat, ale profesorilor cari în rânduri scrise pentru toate timpurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din el a apărut la acel timp într-o revistă "Lumea" de sub conducerea d-lui C. Sateanu. (Și încă, fragmentul acesta, redând scena în care Hyperion cere divinului Stăpân al lumilor deslegarea de "greul negrei vecinicii", utilizează de a dreptul strofele în care Eminescu a fixat definitiv dialogul celebru). A mai văzut lumina zilei și o "Doină", cu muzica de Mezetti, firește, și versurile de autorii textului, doină, pe care o cântă Făt-Frumos, unul din eroii piesei, în nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sărbătoare ce sclipește pe marea scenă a artei din România. În încheierea vernisajului, discursul de neegalat al renumitului scriitor Ion Mărginean a lăsat fără suflare pe toți cei prezenți la manifestare, vorbind mai mult în versuri, transformând totul într-o strofă a unei poezii în primă audiție a Artei Românești. Surpriza serii a venit din partea organizatorului, ce a invitat un virtuos instrumentist al Ardealului, interpret la clarinet, pe solistul Gheorghe Albu, membru fondator și dirijor totodată al orchestrei „Crăișorul Munților
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și cu replici tăioase; erau amuzanți prostește, trăgându și cu picioarele în spate, când unul din ei se înclina să salute. Sunt vecinii mei de palier. La un moment dat, unul din ei mă întrebă: Cunoașteți cântecul cămilelor? Și începe strofa cu „dollarul“, după care adaogă o strofă nouă, cu omul cel mai deștept acum din blajina noastră Românie. Figura Miței!!... care, iar extrem de amabilă, mi-a oferit o cafea turcească. Ne-am întors în grup, ei să se culce, eu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trăgându și cu picioarele în spate, când unul din ei se înclina să salute. Sunt vecinii mei de palier. La un moment dat, unul din ei mă întrebă: Cunoașteți cântecul cămilelor? Și începe strofa cu „dollarul“, după care adaogă o strofă nouă, cu omul cel mai deștept acum din blajina noastră Românie. Figura Miței!!... care, iar extrem de amabilă, mi-a oferit o cafea turcească. Ne-am întors în grup, ei să se culce, eu să-ți scriu ție... Mi-aduc acum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-o probabil des cu Lev Șestov, a cărui primă carte a fost despre Shakespeare <endnote id="(761)"/>. „Să omori un evreu nu e un păcat” Pentru modul diferit În care erau receptați și tratați creștinii și străinii necreștini, vezi această strofă dintr-un cântec haiducesc din Moldova, publicat În 1888 : Pe creștin când Îl prindeam, Din zece lei cinci luam ; Iar pe turc și pe jidan, De departe când zăream, Ardea inima În mine, Să le pun mâna pe căpățâne ; Mâna
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
năpârci cu colți tociți de ură”, „bestii hâde” etc.) sau hemofage : „balaur sau șarpe băutor de sânge românesc”, „păianjen”, „ploșnițe” și „lipitori umflate de sânge românesc” (dr. N. Paulescu, 1923 ; cf. 188, p. 181 ; vezi și 718), ca În această strofă din Imnul Legiunii Arhanghelului Mihail : „La luptă frați creștini ne cheamă țara,/ S-o curățim de-atâtea lipitori,/ Abuzul se Întinde În palate,/ Jidanii ne despoaie de comori” (67, p. 187). „Vipere cu cap de jidovi - Îi descria C.Z
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
apară În numărul 6 al periodicului, nu intrase În vederile cenzorului el preferând, cel mai probabil, ritmurile vioaie de genul „hei rup, hei rup” ale Însăilărilor avântate spre veșnica stea În cinci colțuri ale unor scribi de curte. Iată o strofă care nu i-a plăcut deloc viitorului co-autor al „Cronicii Vasluiului”: „În noaptea tristă care ne desparte,/ străjeri ai viselor pierdute,/ mai dăinuie și astăzi teii/ boltind aleile știute./ Și peste-al amintirilor covor,/ eu singură plîng În palmele-mi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
asupra întregii adunări, dar mai ales a acelora care au ales să se întoarcă acasă, cât nu a fost prea târziu. A urmat un cântec frumos și pe măsura momentului: “Merg spre casă, m-așteaptă Tatăl” în care primele două strofe au fost intonate de corul celor reveniți acasă (aproximativ treizeci de suflete). Iar la următoarele două strofe s-a alăturat și corul comunității (aproape 50 de coriști), iar la ultima strofă, sala s-a ridicat în picioare și cu toată
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a fost prea târziu. A urmat un cântec frumos și pe măsura momentului: “Merg spre casă, m-așteaptă Tatăl” în care primele două strofe au fost intonate de corul celor reveniți acasă (aproximativ treizeci de suflete). Iar la următoarele două strofe s-a alăturat și corul comunității (aproape 50 de coriști), iar la ultima strofă, sala s-a ridicat în picioare și cu toată suflarea au cântat împreună. Mă gândeam deja la “Ziua Zilelor”, când pe plaiurile Împărăției lui Dumnezeu, vom
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
spre casă, m-așteaptă Tatăl” în care primele două strofe au fost intonate de corul celor reveniți acasă (aproximativ treizeci de suflete). Iar la următoarele două strofe s-a alăturat și corul comunității (aproape 50 de coriști), iar la ultima strofă, sala s-a ridicat în picioare și cu toată suflarea au cântat împreună. Mă gândeam deja la “Ziua Zilelor”, când pe plaiurile Împărăției lui Dumnezeu, vom cânta cu toții cântarea Mielului, din piepturi binecuvântate și fericite că în sfârșit păcatul s-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a fost vreo doi ani revizor școlar în județul Vaslui; au mai fost și alți poeți da’ mie îmi place îndeosebi Eminescu, cu câtă simțire patriotică a scris poezia «Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie». Vreți s-ascultați prima strofă? întrebă el iar toți cei de față au fost de acord. Gheorghiță își drese glasul și începu: «Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie/ țara mea de glorii, țara mea de dor?/ Brațele nervoase, armă de tărie/ La trecutu-ți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
el, o bătaie de inimă eșuată, compensată imediat de un răpăit de rime: spun „răpăit“ intenționat, căci atunci când se stârnea Într-adevăr vântul, copacii Începeau repede să picure toți deodată, ca o imitație a recentei rafale, la fel de grosolană ca asemănarea strofei pe care o murmuram deja, cu șocul suferit, când preț de o clipă simțisem că inima și frunza erau la unison. 2 În zăpușeala lacomă a Începutului de după-amiază, bănci, poduri și trunchiuri de copaci (totul, de fapt, În afară de terenul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acel pavilion cu frumoasele lui ferestre pe jumătate camuflate de o rețea de crengi. Somov-ul și Benois-ul se află acum Într-un muzeu sovietic, dar pavilionul nu va fi niciodată naționalizat. În timp ce memoria mea ezita o clipă În pragul ultimei strofe, pentru care fuseseră Încercate atâtea cuvinte de deschidere Încât cel ales În cele din urmă era acum oarecum mascat de un păienjeniș de intrări false, am auzit-o pe mama pufnind. M-am oprit imediat din recitat și mi-am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
obține recunoașterea juridică a acestei minorități cerută de autoritatea participanților istorici lingviști, oameni politici, militanți pentru drepturile omului. Un succes al Asociației și un merit al președintelui D. Petru Rațiu este publicarea revistei trimestriale „Scrisoare către frații Rumer”. Dăm o strofă din poeziile a doi elevi, frate și soră, Gabriela și Gabriel Vretenar, o exemplificare a dialectului istro-român după câteva cuvinte În proză. „Cire fost-a Andrei Glavina. Elu s-a născut la 30 mărtișniacu 1881 la Sușniewitza. Când ie fost
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
m-am învrednicit să o iau spre cer. O frână interioară, sau cine știe ce motiv, din lumea tainelor sufletului, nu mi-a dat voie să mă duc într-acolo. Acum, privind, zilnic, la acest drumeag, mi se pare că este o strofă de poezie pe care nu o pot citi. Sunt, așadar, un locuitor clandestin al acestei așezări, un călugăr secret al meleagurilor din care, dintr-un viciu personal care, ca orice viciu, îmi produce și un strop de bucurie și unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rupt cu nerușinare pagina care menționa volumul, pe copertă am desenat un fel de tatuaj cu o inimă și o săgeată; am îndreptat deci situația. Și, pentru a înfrumuseța darul, după o chibzuință îndelungată (nu eram poet), am înjghebat o strofa, ceva atât de tâmpit încât mi-a rămas în minte: "într-o zi, departe, când vei fi bătrână, ia această carte, în frumoasa-ți mână". Am trimis darurile printr-un elev, un copil care era de încredere. Le-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ilustru prieten al meu care era filosof și paranoic (acest binom nu-i chiar o excepție, numai că la prietenul meu termenul al doilea, adică paranoia, era de intensitate "clinică"). Iată ce scrie acest măreț prieten al meu, într-o strofa cam șchioapă (el disprețuia versurile cadențate; era capriciul lui): Viitorul e un vis/ Cu o componentă tristă:/ Visul încă nu-i decis,/ Viitorul NU EXISTĂ". Deci o aventură în viitor este descurajantă prin absența obiectului. Totul se reduce la vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se pare că Isus personal îmi iese în întâmpinare“. O pauză și apoi: „Da, simt că Domnul îmi este foarte aproape și că mă iubește“. Abia a recitat Bucură-te Marie cu iaculatoria: „O, Isuse, aprins de iubire“ și o strofă din cântecelul Maicii Domnului „Când mă gândesc la soarta mea, că sunt fiul Mariei...“. Apoi a ațipit ca într-un somn liniștit. Doctorul Luigi Vantini, reîntors către orele 16,30 spuse: „Acest somn îmi pare suspect“, și a constatat hemiplegia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
avantajele imunității diplomatice, unei cohorte de agenți observatori și actori a căror activitate era foarte periculoasă pentru securitatea națiunii. Statele burgheze, punînd orchestrele să intoneze, la ocazii oficiale, marșul toreadorului din Carmen în locul imnului național sovietic, acea Internațională ale cărei strofe nu erau decît o chemare la dezordine și rezervau ofițerilor gloanțele soldaților pe care îi conduceau, se credeau ele oare puse la adăpost de acest camuflaj muzical? În timpul misiunii mele în Belgia una dintre problemele aflate pe ordinea de zi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]