5,752 matches
-
del Sublime", în "Studi Urbinati", anul XXIX, Serie nouă B, N. 2-1955, p. 266-333; IDEM, L'anonimato del "Saggio del Sublime", în "Annali della Facoltà di Lettere di Bari", Bari, 1954, I, p. 9-14. 57 Vers. A. ROSTAGNI, Anonimo Del Sublime, IEI, Milano, 1947, cap. XLIV, p. 6-7; a se vedea și lucrarea noastră cit. L'opposiz., p. 174-175. 58 G. KAIBEL, în "Hermes", XXXIV (1899), p. 125. 59 Pe care Augustus ar fi refuzat-o! După cum a arătat DE FRANCISCI
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
La Bibbia nella Roma augustea?, în "Orbis, Bulletin International de Documentation Linguistique", Louvain, Tome V, No. 2. 1956, p. 468-477, mai ales paginile 475-476. 64 Cf. H. LEBÈGUE, RÉG, 1928, p. LI; IDEM, Mélanges Desrousseaux, 1937, p. 273; IDEM, Du Sublime, Paris "Les Belles Lettres", 1939, p. VIII, nota 3; a se vedea și lucrarea noastră La Bibbia..., p. 470-471. 65 Cf. A.D. NOCK, în The Cambridge Ancient History, X, p. 470. 66 Într-adevăr, Augustus se referă în mod expres
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
71 Poetul se recunoaște vinovat de a fi dat lecții de indecență și de adulter: ... turpi carmine factus Arguor obsceni doctor adulterii. (Tr., II, 211-212; cfr. și Tr., II, 498 și urm.; Ex Ponto, III, 57-58). 72 Cfr. Eseul despre sublim, XLIV, 10: "De aceea poate, pentru oamenii de felul nostru, e mai bine să fim supuși decât liberi: căci altfel, dacă poftele noastre insațiabile, s-ar dezlănțui împotriva aproapelui, asemenea fiarelor ieșite din cușcă, ar arde cu răul lor întreaga
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
op. cit., p. 129. 329 Cf. supra, pp. 47, 48. 330 Despre Q. Aelius Tubero, a se vedea lucrarea nostră L'opposiz., p. 183, unde se evidențiază prietenia sa cu Dionis din Halicarnas, care, la fel ca și autorul Eseului despre sublim, conform expresiei citate și repetate de Kaibel, consideră "imperiul nu ca un bine absolut, ci ca un bine necesar". 331 Ex Ponto, II, III, 25-32. 332 Ex Ponto, I, II, 131-2. 333 Citez din Tutto Orazio, text latin, traducere, comentariu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
R. MARACHE, La révolte d'Ovide exilé contre Auguste, în "Ovidiana" cit., p. 412-419. 396 TACITUS, Ann., III, 54. Cfr. BOISSIER, op. cit., p. 69-70. Despre domnia lui Nero, v. TACITUS, Ann., XIV, 48. 397 Vers citat de A. ROSTAGNI, Del Sublime, XLIV, 1-3. Vezi și considerațiile făcute de noi în lucrarea Opoziția, p. 160-168, unde am arătat că acestea erau opiniile lui Dionis din Halicarnas cu privire la democrație și dictatură. 398 Cât de bine se potrivesc ultimele cuvinte cazului specific al lui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
SVETONIUS TRANQUILLUS, Aug., 65 (p. 157 vers. cit.) 443 Amores, II, I (început), vers. cit. de MUNARI. 444 Amores, II, IV, 6 și urm. Dar în acest caz de ce nu se lăsa guvernat de legi? așa cum susținea virulent autorul operei Sublime, XLIV, 10: "De aceea poate, pentru oameni ca noi, este mai bine să fim supuși (lit.= guvernați) decât liberi... 445 Amores, III, I. 446 Probabil și banchetele (vinosa convivia) lui Paulus Fabius Maximus. 447 Amores, III, XII, 13-14. Poetul va
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a toate, Dumnezeu, este primul și atotpotentul poet. Creația sau poezia sa este universul Întreg (...). Bietul om copiază numai cît poate faptele marelui poet, Dumnezeu, și cu cît prin fapte se apropie de Dumnezeu, cu atît poezia lui este mai sublimă” (Versificație). Ienăchiță se plînge de nesiguranța limbii, grija lui Ion Heliade Rădulescu se Întinde pînă la facerea lumii. Poezia Începe de la punctul zero al existenței (În Anatolida) dînd o viziune grandioasă a nașterii și, apoi, a „desmădulării” universului. Poezia poate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ion Heliade Rădulescu nu se mulțumește, aproape niciodată, să ia obiectul În forma și la temperatura lui reală: volumele trebuie să se Înmulțească, Însușirile normal prozaice să se urce spre piscurile absolutului. Obiectul liric nu poate trăi decît sub regimul sublimului. Întristăciunea se manifestă sub forma ei maximă: „lunga Întristăciune”, ca și privirea și toate celelalte simțuri și stări: „nalta ta privire”, „Înmulțită ta vedere”, „lunga suspinare”, „groaznică vedere”, „taină-ngrozitoare”, „năpastea Îndrăcită”, „nalta Înfocare”, „screamăt infernal”, „lungă așteptare”, „noapte naltă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cunoaște sentimentul limitelor scrie: „cornet prea fioros”, „glas prea-cobitor”, „vifore prea-geroase”, „legi preadrepte”, preabunul tată” etc, marcînd pragul de sus al stărilor, condiția maximă de existență a obiectelor. Dar acest prea nu sugerează, oare, și o depășire a suportabilului, un sublim pe punctul de a deveni contrariul lui? Nu, Heliade nu presimte această primejdie. El n-are sațiu de superlative, Îi plac deschiderile mari, privirile sale au mereu bătaie lungă, tristețile lui sînt atît de puternice incit devin forțele unei aventuri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
are preferință pentru un domeniu al universului material și nici obsesii atît de puternice și statornice care să-i fixeze sentimentul liric Într-un spațiu anumit. El crede În recomandarea lui Boileau că: „orice sujet se scrie, fie simplu or sublim” și că: „ceea ce cunoaștem bine se enunță lămurit, / Vorbele prin care-o zicem vin pe loc și lămurit.” O variantă În proză a acestor sfaturi aflăm În studiul Pentru stil (1834), o compilalție după retoricile clasice. Vorbind despre stilul „sublim
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sublim” și că: „ceea ce cunoaștem bine se enunță lămurit, / Vorbele prin care-o zicem vin pe loc și lămurit.” O variantă În proză a acestor sfaturi aflăm În studiul Pentru stil (1834), o compilalție după retoricile clasice. Vorbind despre stilul „sublim În cele din afară” (sublimul, altfel zis, natural), poetul dă o listă de teme (subiecte) din geografia fizică și din istorie capabile să provoace imaginația lirică În direcția sublimului: „O Întindere nemărginită, precum nemărginirea tăriei, bolta cerului cea semănată de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bine se enunță lămurit, / Vorbele prin care-o zicem vin pe loc și lămurit.” O variantă În proză a acestor sfaturi aflăm În studiul Pentru stil (1834), o compilalție după retoricile clasice. Vorbind despre stilul „sublim În cele din afară” (sublimul, altfel zis, natural), poetul dă o listă de teme (subiecte) din geografia fizică și din istorie capabile să provoace imaginația lirică În direcția sublimului: „O Întindere nemărginită, precum nemărginirea tăriei, bolta cerului cea semănată de stele, o Înălțime sau adîncime
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pentru stil (1834), o compilalție după retoricile clasice. Vorbind despre stilul „sublim În cele din afară” (sublimul, altfel zis, natural), poetul dă o listă de teme (subiecte) din geografia fizică și din istorie capabile să provoace imaginația lirică În direcția sublimului: „O Întindere nemărginită, precum nemărginirea tăriei, bolta cerului cea semănată de stele, o Înălțime sau adîncime grozavă În care se rătăcește și se cufundă vederea, precum un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de arhitectură, ale căria colțuroase afundări pare c-ar cuprinde oricare comori sau curse tainice, o Înșiruire de munți fără căpătîi și oarecare fundături; toate aceste și asemenea acestora izbesc imaginația noastră și nasc În noi cugetări Înalte, care pricinuiesc sublimul ce Îl numim sublim În cele din afară.” Textul are valoarea unui program liric. Nu sînt singurele „objecte” pentru poezie, dar, nu mai Încape Îndoială, sînt objectele cele mai prețioase pentru un autor care vrea să cuprindă universul și să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
colțuroase afundări pare c-ar cuprinde oricare comori sau curse tainice, o Înșiruire de munți fără căpătîi și oarecare fundături; toate aceste și asemenea acestora izbesc imaginația noastră și nasc În noi cugetări Înalte, care pricinuiesc sublimul ce Îl numim sublim În cele din afară.” Textul are valoarea unui program liric. Nu sînt singurele „objecte” pentru poezie, dar, nu mai Încape Îndoială, sînt objectele cele mai prețioase pentru un autor care vrea să cuprindă universul și să Înalțe cititorul. Comparînd cele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nuntă extraordinară Începe, la Îndemnul divinității, și din fecundarea elementelor cerești apare Mater Terra cu munți acoperiți de cedri, cu dumbrăvi ebenine, arbori fructidori, care și aceștia se pregătesc de nuntă mistică, Într-o armonie de arome și de acorduri sublime. Heliade Înfățișează, după Cartea Genezei, nașterea universului material care, În esență, este un univers de obiecte transparente, imponderabile. Poetul le zice, În limbaj filozofic, principi, și Într-un loc scoate din comentarea lor un vers tulburător: „Lumină vă e vocea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
liric, Heliade arată o impetuozitate, un nesapu care se potolește Îndată ce obiectul este cuprins, retorizat. Figura spiritului său poetic mi se pare a fi (spre a-i folosi o imagine) hrăpirea, provocată de o stare de mirare, Înfiorare În fața lucrurilor sublime „din afară”. Heliade caută mereu compania elementelor sublime, „hrăpirea” este starea ce deschide drumul spre marile viziuni. „Nu este om - zice el Într-un loc - care, văzînd sau Închipuindu-și aceste objecte despre care vorbirăm sau alte asemenea, să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se potolește Îndată ce obiectul este cuprins, retorizat. Figura spiritului său poetic mi se pare a fi (spre a-i folosi o imagine) hrăpirea, provocată de o stare de mirare, Înfiorare În fața lucrurilor sublime „din afară”. Heliade caută mereu compania elementelor sublime, „hrăpirea” este starea ce deschide drumul spre marile viziuni. „Nu este om - zice el Într-un loc - care, văzînd sau Închipuindu-și aceste objecte despre care vorbirăm sau alte asemenea, să nu vie Într-o stare de mirare, de Înfiorare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
loc - care, văzînd sau Închipuindu-și aceste objecte despre care vorbirăm sau alte asemenea, să nu vie Într-o stare de mirare, de Înfiorare sau să nu se vază Într-o stare oarecum de hrăpire, adică să nu se simtă sublimul ce se pricinuiește sau din Înfățișarea lor sau din descrierea ce i se face despre dînsele” (Pentru stil). CÎteva pagini mai Înainte, retoricianul Heliade dăduse o definiție a stării de hrăpire: „Așadar, după aceasta eu zic: expresia sau mișcarea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
face despre dînsele” (Pentru stil). CÎteva pagini mai Înainte, retoricianul Heliade dăduse o definiție a stării de hrăpire: „Așadar, după aceasta eu zic: expresia sau mișcarea ce ne aduce Într-o astfel de stare de hrăpire a sufletului, aceea este sublimul.” Las necomentate ideile estetice din aceste pasaje, mă interesează doar acțiunea (imaginară) care decurge din starea de hrăpire a poetului În prezența obiectului său liric. Acțiunea presupune, Întîi, surescitarea (mirarea, Înfiorarea) subiectului, urmată de agresiunea față de obiect. O exaltare, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cățălesc ielele; Ielele, șoimanele, FÎțîie crăcanele, Fleici azvîrle țîțele, Miorlăie ca mîțele, Danță hora boalelor În mocirla balelor... Zmeii Își bat coadele Și-și scutură noadele...” Hrăpirea antrenează, la acest nivel, o imaginație materială mai puternică, Îndepărtînd din poem imaginea sublimului. Elementele din lumea realului pătrund mai liber și Într-un număr infinit mai mare pe poarta poemului. Însă marile teme rămîn, de regulă, În pragul acestor petreceri cu vorbe indignate, smălțuite uneori cu culori țigănești. VII Grigore Alexandrescu. Cultul „stilului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se avîntă ca leii În bătălie, fără a mai vorbi de fantomele, de stînca, peștera, de tăcerea mormintelor, pustnicul sfînt al munților și de celelalte elemente din scenografia impunătoare a poetului. Lucrurile intră În poem purtate de o caleașca a sublimului: mormintele sînt „monstruoase” (am dovedit deja că monstruosul exprimă un rău În grad maxim, adică sublim), vulturul e „mîndru”, cugetările „adînc ascunse”, ideile „drepte și Înalte”, suvenirea e „măreață”, tăcerea e „adîncă”, trista gîndire priveghează „precum o piramidă se-nalță
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tăcerea mormintelor, pustnicul sfînt al munților și de celelalte elemente din scenografia impunătoare a poetului. Lucrurile intră În poem purtate de o caleașca a sublimului: mormintele sînt „monstruoase” (am dovedit deja că monstruosul exprimă un rău În grad maxim, adică sublim), vulturul e „mîndru”, cugetările „adînc ascunse”, ideile „drepte și Înalte”, suvenirea e „măreață”, tăcerea e „adîncă”, trista gîndire priveghează „precum o piramidă se-nalță În pustii” etc. Piramida (termen de referință În două comparații), turnul, imaginile, și ele repetate, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mozaicul cîrdului de pești, „splendida țărînă” scînteietoare indică o progresivă Îmbătare a ochiului. SÎntem departe de imaginea stihială a mării. La Bolintineanu, marea este un element benefic, regenerator și, cum s-a văzut, o energie ce provoacă În permanență delicii sublime. Indiferent de natura subiectului, marea este pregătită să primească În haine de sărbătoare aventura: „Marea Își Încinge fața-i Încrețită Într-un brîu de aur dulce o privi”... O sugestie de corespondență cosmică aflăm În Începutul și sfîrșitul unui poem
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
repet, Bolintineanu găsește aici o figurație mai bună pentru a comunica imagini, obsesii luate de la alții. Marea este Întîi un instrument al justiției divine, apoi un imperiu de Încîntare, un loc misterios, un farmec nenumit, un vast spațiu de elemente sublime: „Tu, singură, o, mare, puternică, adîncă, Teribilele flote le-neci sau le zdrobești, Trufia omenească tu crud o umilești, Ca cerul, pentru lume tu ești streină-o, mare, Ai altă destinată, imperiu de-ncîntare! Frumoasă, rîzătoare, plăcută-n timpul lin, Sublimă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]