6,105 matches
-
de cărți. Porturile le străbătea la fel de singur, speriind oamenii, și nimeni nu-și aducea aminte de el, nici nu se apropia de el, pînă În clipa În care, aflați deja În larg, omul de cart striga cu voce răgușită: - Acolo suflă! Dar, spre nefericirea lui, nu erau prea multe balene În ocean; cel puțin, nu atîtea de cîte ar fi avut nevoie pentru a se simți important și stăpîn pe viața lui și a altora mai des, iar asta Îl făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stinge. Era atît de confuză! Atît de moleșită de soare, de sete și de zilele În care nu văzuse altceva decît linia orizontului și nu ascultase decît repetatele lovituri ale vîslelor, atingînd apa una cîte una. PÎnă cînd? De ce nu sufla măcar vîntul? De ce marea nu se ridica, agitîndu-se ca toate celelalte mări ale acestei planete? De ce trebuiau să se afle tocmai În mijlocul mării liniștite? PÎnă și Mediterana, acea băltoacă minusculă, o caricatură de ocean, pe care o vizitase Împreună cu Germán
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tine În mare. N-am de gînd să-mi Împart apa și mîncarea cu oameni inutili. Spre est! Niña Carmen se tîrÎ cu chiu, cu vai spre pupa, apucă timona, se uită la busolă cu ochii Înecați de lacrimi, Își suflă nasul, Își opri cu o batistă murdară sîngele care-i țîșnea din mîna rănită și Îndreptă prova Înspre est. Iguana Oberlus, care se uita la ea cu ochii Înroșiți de somn și oboseală, continuă să vîslească, mecanic, distant și inuman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mea, a zis ea din nou, iar eu m-am oprit din plâns și-am rupt o bucată din sulul de hârtie igienică aflat laolaltă cu restul lucrurilor mele pe masa pe care-o țineam lângă mine și mi-am suflat nasul. A fost zgomotos și asta ne-a făcut să râdem-îmi suflu nasul ca un salahor, așa zice mama, ce-o mai fi și ăla. Are dreptate. A cam venit vremea să mă duc iar la doctor. Mă dor încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
plâns și-am rupt o bucată din sulul de hârtie igienică aflat laolaltă cu restul lucrurilor mele pe masa pe care-o țineam lângă mine și mi-am suflat nasul. A fost zgomotos și asta ne-a făcut să râdem-îmi suflu nasul ca un salahor, așa zice mama, ce-o mai fi și ăla. Are dreptate. A cam venit vremea să mă duc iar la doctor. Mă dor încheieturile de mor și, oricum, vreau să-l întreb. Ben A m avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la o piesă de teatru de la școală. Aha! m-am gândit privind-o în vreme ce stătea încă pe pat, cu capul în mâini. N-ai văzut nimic. — Iau cufărul cel vechi, am zis, și ți-l returnez imediat ce despachetez, bine? Își sufla nasul într-un șervețel pe care îl scosese de undeva din jurul persoanei sale, dar nu-mi răspunse. — Scuză-mă, am continuat eu pe un ton practic vesel, nu vreau să te turtesc - poți să te dai un pic la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și noi, toți copiii, stăteam mai departe, de unde priveam speriați la limbele de foc ce cuprindeau tot ce găseau în calea lor. Părea că balaurul din poveste ar fi dormit ascuns în biserică și, atunci, se trezise din somnul lui, suflând și împrăștiind foc în toate părțile, vrând să șteargă toată urma ei de pe pământ. Bărbații alergau cu gălețile pline cu apă, pentru a stinge focul cu care era imposibil de luptat. Au fost informați, desigur, și pompierii care pentru a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Aș bea... Ioniță Dragu zâmbea nesigur, dacă nu te superi Florence, aș bea un ceai. Nu mă simt deloc bine. Doamna Miga se ridică oftând. ― Sigur că da... Mai vrea cineva? Șoferul o măsură câteva secunde, apoi înclină capul. Șerbănică suflă. ― Și eu. Cu lămâie. ― Tu nu bei, Melania? Bătrâna întoarse ostentativ capul și Scarlat zâmbi. O fetiță de zece ani supărată n-ar fi avut altă expresie. Florence se enervă: ― Nu fă pe proasta, Melania! Bei sau nu? Bătrâna luă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gâtuit, cu o expresie buimacă. ― Vino încoa'! Cârnul apucă automat pistolul. ― Ce s-a întîmplat? ― Lasă asta! Uită-te! Încăperea ciudată, sexagonală, era despărțită de un grilaj aurit. În spatele lui, zidurile păstrau câteva urme dreptunghiulare de praf. ― Nu mai sînt! suflă inginerul. Le-au luat! Dascălu îl privi aiurit. ― Ai căpiat?! Odaia e plină de tablouri. Inginerul nu răspunse. Își agăță degetele de grilaj și închise ochii. Femeia cu evantai și Vânătorul lui Rembrandt dispăruseră. CAPITOLUL VII CAMERA SECRETĂ Un tânăr
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o ascultau cu fețe livide, de strigoi. ― "... o grădină minunată cu copaci și flori și fructe de aur. Și păsări cu ciocul de mărgean, cu ochi verzi de smarald și aripile bătute în nestemate, și fluturi albaștri... ― Și fluturi albaștri... suflă fermecat Dascălu. Inginerul își făcu semnul crucii: Dacă aș fi citit undeva chestia asta, n-aș fi crezut-o în ruptul capului. Un muzeu spart, canalul, noaptea de coșmar, pistoale, sânge, un motan cult, bătrânii, noi și o poveste cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cârnul scoase un chiot lung, apoi își potrivi masca. ― Eu n-o pun, îngînă căruntul... Aș leșina. Inginerul îi examină chipul umflat și râse blând. ― Nici n-ai încăpea. De altfel, se brodește bine. I-o dăm pilotului. ― Hai, Mirciulică, suflă Melania la urechea cotoiului. Mi se pare că o să tragem un pui de somn. Alexandru, albit de groază, îi privea fără grai. Peste ochii maiorului se lăsă o pânză groasă. Strânse tare pleoapele și se sprijini de Azimioară. ― Au măști
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încetat să fiu! Nu-i corect față de mine însumi. Am toată admirația pentru oamenii care suportă să-și spună adevărul în față, mai ales dacă au trecut de un anumit număr de ani... Încerc să le semăn. ― Nu se poate, suflă speriat locotenentul. Asta nu se poate! Cristescu îl privi impresionat și-i atinse umărul cu stângăcie. Se îndreptă apoi spre ușă cu pași fermi, pipăind coala de hârtie îndoită în buzunar. CAPITOLUL XIV BUNĂ SEARA, MELANIA! ― Degeaba, Mirciulică! Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
eu apa la bucătărie. ― Ia dați-vă la o parte! Matei își propti mâna în buclele stemei heraldice, sprijinindu-și umărul de muchia scrinului. Simți că degetele îi alunecă. Lambriul se deplasase descoperind o tainiță. Oamenii se priviră surprinși. ― Extraordinar! suflă Panaitescu. Stau de 20 de ani în casa asta și habar n-am avut. Valerica Scurtu se ridicase pe vârful picioarelor încercînd să vadă peste umerii celorlalți. Matei băgă mâna înăuntru și scoase două suluri de pânză. Îl desfăcu pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu interveni liniștită: ― Nimeni nu și-ar fi bătut capul să ascundă atât de bine niște falsuri. Matei subtiliză expert o țigară din buzunarul lui Panaitescu: ― Absolut! ― Cam cât... Valerica Scurtu înghiți în sec: Cam cât să valoreze? Sculptorul îi suflă fumul în nas zâmbind impertinent: ― Sute de mii, domnișoară! Sute de mii! Femeia păru că se sufocă. ― De... lei? ― Lei! făcu disprețuitor Grigore Popa. Lei, pe dracu'! Dolari! ― Ne-a pus Dumnezeu mâna în cap, ascultați-mă pe mine! spuse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe șest. ― Cum adică, domnule Matei? se interesă Melania Lupu clipind nedumerită. Instinctiv, coborâseră glasurile. Vorbeau aproape în șoaptă, înghițindu-și mereu saliva. Și spinările se cocârjaseră ca și cum cineva ascuns în întuneric le-ar fi pândit umbrele. ― Adică nimeni nu suflă o vorbă până găsim un amator serios. ― Amator serios! Hm! Grigore Popa începu să se plimbe agitat prin odaie: Aș vrea să-l văd pe ăla care are bani ― la noi, firește - să cumpere un Goya sau un Rembrandt! ― Atunci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-și aprindă o țigară, dar bețele de chibrit i se rupeau între degete. Bătrânul firav îl îngrozea. Să porți ranchiună după 50 de ani unui tip care te-a turnat pentru că ai copiat la teză, ori fiindcă i-ai suflat iubita cu codițe pe spate, să nu uiți, să nu poți să uiți, să te montezi la fiecare Revelion întocmind liste cu supraviețuitorii unor inimiciții de-acum două-trei sau chiar patru decenii, să înregistrezi cu satisfacție de cioclu decedații și-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Scurtu, dar se opri la jumătatea drumului. Femeia nu observase intenția. Continua să plângă cu fața ascunsă în îndoitura cotului. ― Și totuși nu putem continua așa! observă iritat sculptorul. Nemâncați, nedormiți, plus pleașca asta cu înmormîntarea lui Panaitescu. Popa își suflă nasul. ― Eu n-am să merg. Sânt răcit. În capelă e frig, trebuie să stai cu capul gol. ― Ești deștept, papa, dar nu ține! Ori mergem toți, ori nici unul. ― N-ai să-mi dai dumneata lecții, tinere! În ce te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
doi o dată, șopti înspăimîntat Matei. Melania Lupu zâmbea șters. CAPITOLUL VII O ÎNMORMÎNTARE NEOBIȘNUITĂ Dădeau târcoale sicriului încercînd să sesizeze vreo greșeală. Pieptul lui Panaitescu părea prea bombat, dar mormanul de flori camufla micile neajunsuri. ― Bine că s-a terminat, suflă Matei. Avea o permanentă senzație de vomă. Bătrâna își drese pieptănătura cu dosul palmei așa cum procedezi la bucătărie când ai mâinile murdare. ― Peste o oră, maximum o oră și jumătate, o să înceapă să vină cunoștințele. Pe figura bătrânului se așternu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sânt extrem de derutată, nu știu ce să cred... ― Încercați ușa, propuse calm maiorul. ― Sigur... e o idee. Melania Lupu apăsă pe clanță. În odaie era întuneric. Lumina din hol căzu pe divan. Se vedeau cuvertura de pluș și ruloul de la capăt. ― Extraordinar! suflă. Încă nu s-a întors. Mă întreb unde poate să fie?... Cristescu oftă. Acum știa precis că Valerica Scurtu nu mai există. Și sinuciderea lui Panaitescu era un bluff. Un bluff sinistru. Azimioară sosi roșu la față cu ochii strălucitori
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cu mine n-o să-ți meargă! ― Mai reflectați. Între timp, v-aș putea servi o dulceață de caise sau căpșuni. Vâlcu se năpusti spre bătrână. Rămase brusc țintuit locului. Cineva umbla la ușă. ― Ce-i asta?! Melania Lupu zâmbi obosită. Suflă moale: ― Abia acum am pierdut! Amîndoi! Dacă jucăm pe aceeași mână, șuieră Vâlcu, mai avem o șansă. Gîndește-te bine! Bătrâna îi aruncă o privire ștearsă. Ușa se deschise și expresia i se schimbă brusc. Redeveni amabilă, senină și zâmbitoare. Maiorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privi nemărginirea vastă, Răceala umbrei m-a pătruns cu gerul 180Și nu mai duc, nu pot - viața asta. Ah! Ce ferice-aș fi să văd eterul Și să văd lumea, codrii din fereastă, Și de voiți cu viața. să mai suflu Deschideți uși, fereste să răsuflu. " 185Astfel o mistuia neastâmpăratul De viață dor și dorul cel de soare - De și le poruncise Împăratul Să nu care cumva să-și amăsoare Ca să deschidă ușile, palatul - 190Dar totuși, când văzură că ea moare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ți-a face, Sub cel tei bătut de vânt, Pătișorul la pământ; Multe-s rămurelele, Tot or bate stelele, Iară luna va străbate Dulcea ta singurătate, Iar când vântul v-aromi Mândru mi te-a adormi Și când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile-și va scutura, Iarăși te vei deștepta Sub rotirea norilor În căderea florilor, Sub lucirea stelelor Și la jocul ielelor, Sub frunza stejarilor La glasul isvoarelor. Unde-i crucea de la căi - Nu mai plânge, măi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
A lui mii de rămurele De zăpadă îi sunt grele, Vântul trece doar prin ele, Vântul rece și vr-o țarcă Scuturând le mai descarcă... Albă-i noaptea cea cu lună, De-n departe codrul sună, Lupi-n pâlcuri se adună. Suflă vântul, suflă - într-una, Câmp și cer mi le-mpreună. Te - apuc-o jale nebună, Jale lungă și întinsă, Ca și țara toată ninsă, Codri tremur ca o vargă Cât îi zarea ta de largă, Lupii peste culmi aleargă, Străbătând
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mii de rămurele De zăpadă îi sunt grele, Vântul trece doar prin ele, Vântul rece și vr-o țarcă Scuturând le mai descarcă... Albă-i noaptea cea cu lună, De-n departe codrul sună, Lupi-n pâlcuri se adună. Suflă vântul, suflă - într-una, Câmp și cer mi le-mpreună. Te - apuc-o jale nebună, Jale lungă și întinsă, Ca și țara toată ninsă, Codri tremur ca o vargă Cât îi zarea ta de largă, Lupii peste culmi aleargă, Străbătând ninsorile Pâlcuri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de vânt Așternutul la pământ. Vântul că va aromi Iară tu vei adormi, Vor pătrunde stelele Toate rămurelele, Iară luna va străbate A noastră singurătate, iar când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile și-a scutura, Iarăși te va deștepta Sub plutirea norilor, În căderea florilor, Pe-a isvoarelor sunare, Pe de-apururi călătoare, La glas de privighitoare. Cum îngînă și visează, Genele-i se-ngreuiază; Adormind astfel cum
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]