6,080 matches
-
Murad al IV-lea a condus personal invazia Mesopotamiei, dovedindu-se un remarcabil tactician. Mehmed al IV-lea a devenit sultan la doar șase ani, în 1648. Venirea lui pe tron a marcat sfârșitul unei perioade puternic instabile, în timpul căreia sultanul Mustafa I a fost detronat, iar alți doi monarhi, inclusiv tatăl lui Mehmed, Ibrahim I, au fost asasinați. Domnia sa a dus la refacerea pentru scurtă perioadă de timp a puterii otomane în timpul mandatelor marilor viziri din familia Köprülü, Mehmed și
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
punctual să își extindă controlul asupra Podoliei și Ucrainei vestice. Un presupus incident din timpul războiul ruso-turc din 1676-1681 care a urmat este cunoscut în special în Rusia și Ucraina, anume momentul în care cazacii zaporojeni i-ar fi trimis sultanului o scrisoare plină de obscenități și injurii, eveniment care a devenit subiectul tabloului pictorului Ilia Repin, „Zaporojeni scriind sultanului turc”. În timpul mandatului vizirului Kara Mustafa Pașa, puterea otomană a început să pălească. Otomanii au încercat să sprijine rebeliunea principelui Transilvaniei
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
care a urmat este cunoscut în special în Rusia și Ucraina, anume momentul în care cazacii zaporojeni i-ar fi trimis sultanului o scrisoare plină de obscenități și injurii, eveniment care a devenit subiectul tabloului pictorului Ilia Repin, „Zaporojeni scriind sultanului turc”. În timpul mandatului vizirului Kara Mustafa Pașa, puterea otomană a început să pălească. Otomanii au încercat să sprijine rebeliunea principelui Transilvaniei Imre Thököly împotriva Habsburgiulor. Kara Mustafa a condus expediția militară otomană, asediind Viena. Turcii au suferit o înfrângere catastrofală
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
celor vamale de fiecare dată când mărfurile lor intrau într-un port turcesc. Negustorii greci care au făcut vizite de afaceri în vestul Europei au remarcat diferențele mari care existau între țările dintre această regiune și Imperiul Otoman - practic, supușilor sultanului nu li se garanta și apăra în niciun fel proprietatea. Nu în cele din urmă, mai trebuie spus că negustorii grecii erau mai vulnerabili la abuzuri chiar în comparație cu nemusulmanii din clasa inferioară a plătirilor de taxe - rayah. Creșterea economică a
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
au întâlnit mai mulți greci dispuși să îi ajute, precum căpitanul de vas Ghiorghios Mavromihailos și latifundiarul Panaiotos Benakisos. În timpul misiunii lor, cei doi emisari au strâns informații cu privire la starea de spirit a grecilor și șansele ca supușii creștini ai sultanului să se ridice la luptă împotriva otomanilor. După ce s-a reîntors la Sankt Petersburg în mai 1765, Manuil Saro și-a prezentat raportul, în care susținea că este recomandabilă trimiterea în Mediterana și în insule a zece nave de război
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
înăbușire a rebeliunii a revenit în special trupelor neregulate albaneze, care s-au remarcat prin instituirea terorii nu numai împotriva populației elene, dar și împotriva celei musulmane. Reprezentanții grecilor și turcilor din Peloponez s-au adresat într-o petiție comună sultanului, cerând încetarea atacurilor albanezilor. A fost nevoie de aproximativ un deceniu până când forțele regulate otomane au reușit să curețe regiunea de bandele de albanezi. Războiul ruso-turc din 1768 - 1774 s-a încheiat cu semnarea tratatului de pace de la Kuciuk-Kainargi de pe
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
de timp. Deși acțiunile cruciaților au mai continuat, capturarea Acrei a marcat sfârșitul cruciadelor spre Levant. Căderea Acrei a însemnat nu numai pierderea ultimului bastion al Regatului Cruciat al Ierusalimului, dar și a Țării Sfinte. Pe 27 aprilie 1289 armatele sultanului Mameluc Kalaun, după un asediu scurt care a durat puțin mai mult de o lună, au cucerit Tripoli. A fost un punct de cotitură în istoria decăderii Regatului Ierusalimului și punctul de plecare al declinului ultimei fortăreți creștine din Țara
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
în fața Papei pentru acest contingent, a refuzat să condamne pe cei vinovați, subliniind faptul că aceștia se află sub competența exclusivă a papei. Tot atunci, Guillaume de Beaujeu, Marele Maestru al Ordinului Templierilor, s-a oferit să-l înșele pe sultan, în loc de executare cruciaților să-i execute pe criminalii din închisoarea cetății. Însă această propunere nu a trecut la Consiliul Local, iar sultanului i-a fost trimis drept răspuns un mesaj vag, fapt pentru care acesta a decis să înceapă războiul
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
papei. Tot atunci, Guillaume de Beaujeu, Marele Maestru al Ordinului Templierilor, s-a oferit să-l înșele pe sultan, în loc de executare cruciaților să-i execute pe criminalii din închisoarea cetății. Însă această propunere nu a trecut la Consiliul Local, iar sultanului i-a fost trimis drept răspuns un mesaj vag, fapt pentru care acesta a decis să înceapă războiul. Pe 5 aprilie Sultan Al-Esseraf a sosit de la Cairo, și șe-a așezat trupele la marginea orașului Tal Al-Fukar. Pe 6 aprilie începe
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
să-i execute pe criminalii din închisoarea cetății. Însă această propunere nu a trecut la Consiliul Local, iar sultanului i-a fost trimis drept răspuns un mesaj vag, fapt pentru care acesta a decis să înceapă războiul. Pe 5 aprilie Sultan Al-Esseraf a sosit de la Cairo, și șe-a așezat trupele la marginea orașului Tal Al-Fukar. Pe 6 aprilie începe oficial asediul Acrei. Două zile mai târziu au sosit și și-au instalat pozițiile catapultele, care pe 11 aprilie au început bombardarea
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
și aducerea în oraș a 5000 de prizonieri. Pe 13-14 aprilie cruciații au încercat o incursiune pe flancul drept al mamelucilor, însă furtuna a împrăștiat navele, și comandanții n-au mai riscat cu noi incursiuni. Spre sfârșitul lunii aprilie, inginerii sultanului termină pregătirea mașinilor de asediu, iar pe 4 mai începe un bombardament masivă, care a durat zece zile, fără pauză. În aceeași zi, regele Henric ajunge în Acra, pe 40 de nave. Aducînd trupe: 100 de cavalerie și 3000 de
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
zece zile, fără pauză. În aceeași zi, regele Henric ajunge în Acra, pe 40 de nave. Aducînd trupe: 100 de cavalerie și 3000 de infanteriști. Pe 7 mai Henric a trimis soli la Al-Esseraf, cu o ofertă de pace, însă sultanul a cerut predarea a orașului, bombardamentele astfel au continuat, iar solii practic n-au fost executați. A opta zi din luna mai în urma bombardamentelor a fost distrus un turn și apărătorii au fost nevoiți să-l părăsească. Se pare că
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
Dar mamelucii, folosindu-se de avantajul numeric și fără a calcula pierderile atacă din nou, și în cele din urmă, distrug o parte din ziduri și turnuri, făcând un decalaj de 60 de coți. Odată ce zidurile și turnurile au căzut, sultanul inițiază atacul general în dimineața zilei de 18 mai. Asaltul a început în zori, în jurul sectorului central al cetății. Trupele regelui care au rămas se deplasează spre sectorul Ospitalierilor și Templierilor, care încearcă să recupereze pereții capturați, dar fără nici un
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
Ibrahim Pașa. În momentul în care Ibrahim Pașa a intervenit pentru înăbușirea mișcării revoluționare elene, marile puteri își schimbaseră însă pozițiile politice, fiind favorabile formării unui stat autonom grec sub suzeranivate otomană, în conformitate cu prevederiel Tratatului de la Londra din 1827. Refuzul sultanului de acceptare a termenilor acestui tratat a dus la intervenția aliată europeană și la distrugerea flotei egipteano-otomane în timpul bătăliei de la Navarino. Acest ultim eveniment a facilitat Greciei obținerea independenței depline. A Treia Adunare Națională de la Trozen a proclamat în 1827
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
în fața lui Omer Vrioni. O altă piedere importantă a grecilor a fost moartea lui Diakos, un lider militar elen promițător, care a fost capturat la Alamana de către turci, care l-au executat mai apoi, atunci când a refuzat să jure credință sultanului. Grecii au reușit să oprească șirul succeselor otomane în bătălia de la Gravia. Aici, Odysseas Androutsos, în fruntea unei forțe reduse din punct de vedere numeric, a produs pierderi foarte mari armatei turce. Această victorie le-a permis grecilor să se
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
ucis în lupta cu turcii. Rebeliunea grecilor din 1821 din Creta a primit un răspuns violent din partea autorităților otomane. Un mare număr de cretani, inclusiv preoții considerați capii răscoalei, a fost executat. În ciuda represiunilor dure, elenii nu au cedat și sultanul Mahmud al II-lea a fost forțat să ceară ajutorul vasalului său, Muhammad Ali al Egiptului, căruia i-a promis stăpânirea asupra pașalâcului cretan. Pe 28 mai 1822, o flotă egipteană de 30 de vase de război și 84 de
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
navale clasice. Succesele navale elene au crescut moralul rebelilor și au asigurat succesul acestora în Războiul de Independență. Este adevărat că, în ciuda succeselor inițiale, grecii s-au implicat într-un război civil, existența Republicii Elene fiind pusă în cumpănă după ce sultanul l-a chemat în ajutor pe vasalul său, Muhammad Ali al Egiptului. Grecii, a căror capacitate de luptă era diminuată de luptele interne și problemele financiare, nu au fost capabili să-și mențină flota în continuă stare de luptă, ceea ce
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
moarte a patriarhului. Acest complex de factori explică de ce, după denunțare hotărâtă a revoluției elene, împăratul Rusiei a dat în cele din urmă un ultimatum Constantinopolelui pe 27 iulie 1821. Primejdia izbucnirii războiului a fost îndepărtată pentru ceva vreme, după ce sultanul a fost de acord, ca urmare a intervențiilor lui Metternich și Castlereagh, să facă unele concesii rușilor. Pe 14 decembrie 1822, Sfânta Alianță a denunțat revoluția elenă, pe care au considerat-o ca o acțiune insolentă și prost organizată. În
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
piraterească”, ci una în stare de război. El a atras atenția Imperiului Otoman în luna februarie a aceluiași an asupra faptului că Regatul Unit avea să păstreze relațiile amicale cu Turcia numai în condițiile în care drepturile supușilor creștini ai sultanului erau respectate. Comisarul britanic al Insulelor Ioniene, care erau sub controlul Londrei, a primit ordinul să-i considere în stare de război cu turcii, ceea ce ușura acțiunile elenilor de perturbare a aprovizionării turcilor. Aceste măsuri au dus la creșterea influenței
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
în cadrul statului otoman. Chiar înainte de întâlnirea cu Wellington, împăratul Rusiei trimisese un ultimatul Porții, prin care cerea evacuarea Principatelor Dunărene și rezolvarea chestiunilor aflate în suspensie între cele două puteri de către ambasadori plenipotențiari turci trimiși la negocieri în capitala Rusiei. Sultanul a fost de acord să-și trimită ambasadorii la negocieri și, pe 7 octombrie 1826, a semnat Convenția de la Akkerman, acceptând pretențiile țarului cu privire la Serbia și Principatele Dunărene. Grecii s-au supus condițiilor mediatorilor europeni, dar turcii și egiptenii nu
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
A doua zi, a sosit și escadra franceză condusă amiralul de Rigny și cea rusă, de sub comanda lui L. Heyden. Codgrinton și de Rigny au încercat să negocieze cu Ibrahim, dar acesta a insistat că trebuie să se supună ordinului sultanului de distrugere a Hydrei. Codrington a amenințat că orice încercare a flotei otomano-egiptene de părăsire a radei va duce la distrugerea acesteia. Ibrahim a acceptat să ceară sultanului în scris schimbarea ordinului de atac și, în același timp, a cerut
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
cu Ibrahim, dar acesta a insistat că trebuie să se supună ordinului sultanului de distrugere a Hydrei. Codrington a amenințat că orice încercare a flotei otomano-egiptene de părăsire a radei va duce la distrugerea acesteia. Ibrahim a acceptat să ceară sultanului în scris schimbarea ordinului de atac și, în același timp, a cerut oprirea acțiunilor ofensive ale grecilor și filelenilor. Codrington a promis la rândul lui că va opri atacurile elenilor împotriva armatei musulmane. Mai apoi, a permis majorității navelor de sub
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Grecia Centrală. Pe 21 decembrie 1828, ambasadorii Regatului Unit, Rusiei și Franței s-au întâlnit pe insula Poros și au pregătit un protocol, care prevedea crearea unui stat autonom, condus de un monarh, a cărui autoritate trebuia confirmată prin firman al Sultanului. Cele trei puteri propuneau ca granița statului elen să se întindă de la Arta la Volos și, în ciuda eforturilor lui Kapodistrias, noul stat urma să includă numai insulele Cyclades, Sporades, Samos și, în anumite condiții, Creta. Conferința de la Londra a stabilit
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
20 de milioane principatului pentru înființarea unei bănci naționale. Răpirea trimisului băncilor vieneze avea rolul de a-l determina pe domnitor să nu negocieze cu Austria pentru înființarea unei bănci naționale. În această afacere, Troianoff este aliat cu Fuad, trimisul sultanului, care-i făgăduise lui Troianoff 20% din afacere. Dându-și seama că răpitorii nu numai că semănau cu niște comedianți (după cum spusese hangița), dar erau probabil actori, Mărgelatu deduce că ostaticii sunt ținuți la teatrul Momolu. El ajunge acolo, dar
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]
-
prin donația testamentara a comandantului militar din zonă, generalul Gâzi Ali Pasă care a finanțat și construcția moscheii din Babadag, unde este înmormântat. Seminarul continua activitatea celei mai vechi din Dobrogea, aflată la Babadag și înființată în anul 1484, în timpul sultanului Baiazid al II-lea. Seminarul a funcționat sporadic până după Războiul de Independență al României, cănd Dobrogea a revenit României În 1880, Mihail Kogălniceanu se pronunță pentru admiterea că limbi de studiu și a celor folosite de principalele minorități. Plecând
Seminarul musulman din Medgidia () [Corola-website/Science/326338_a_327667]