6,276 matches
-
a mea. În ochii lui, Bea este o zeiță printre femei. Perspectivă cu care sunt de acord din toată inima. și-mi dau seama că nici măcar nu e o perspectivă care să ne aparțină numai nouă. Bea este o femeie superbă, care iese imediat în evidență. E subțire de la mama natură, în ciuda unei aversiuni, pe care o nutrește de când se știe, împotriva hranei „sănătoase“, care o împiedică să consume legume - Bea subzistă numai cu fripturi cu cartofi prăjiți și meniuri de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lui Bea. — Pabst Blue Ribbon, a pronunțat rar și solemn Bea. Ochii mi s-au lărgit la fel de tare ca și ai ei. Tu glumești. Aș glumi eu pe chestia asta? Tipul e aici. și cred că a devenit și mai superb decât era în facultate. Dacă așa ceva e posibil. Bea și-a cârmit discret capul spre partea stângă, iar eu am aruncat o ocheadă nonșalantă. Randall Cox. Iată-l, de partea cealaltă a încăperii. Aproape că nu-mi venea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
foarte lenți prin fața blocului, din afara campusului, în care-și avea apartamentul Randall, sperând c-o să-l vedem fie și doar o secundă. Randall era în ultimul an, era un fel de simbol al universității Princeton și avea o prietenă la fel de superbă ca și el. Din al doilea semestru, Bea și cu mine ne-am pus la punct o rețea stufoasă de spioni care trebuiau să ne informeze asupra aparițiilor în public ale lui Randall: la petreceri sau prin barurile din zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vorbesc cu el - Încă mă mai încurajam de una singură, când am văzut că expresia de pe fața lui Bea se schimbă. — Bună, fetelor, a spus o voce sonoră din spatele meu. M-am întors. și-am dat de Randall - Randall cel superb de să ți se taie răsuflarea - care întinsese mâna. Îmi auzeam inima bubuindu-mi ca o tobă. — Cred c-am fost la Princeton împreună. Randall Cox, a zis el. Beatrice a dat mâna cu el și s-a prezentat. — Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fost o noapte uluitoare, Mara, nu o noapte prostească. E un tip nou. De fapt, e o veche pasiune de-a mea. Îl cheamă Randall și - — Randall? Te referi la Randall, sexosul cu care ai fost la facultate? Tipul ăla superb care seamănă cu Patrick Dempsey? Randall Pabst Blue Ribbon? Randall ăla, cu mamele care au fost împreună la Vassar? Semizeul Randall? — Ok, am murmurat eu, stânjenită. Ți-am mai vorbit de el? — Mai ai poza aia neclară cu el? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Era destul de demoralizator să fii martorul unei astfel de izbucniri dezlănțuite de furie în spațiul restrâns al unui birou și întregul trup mi s-a încordat atunci când ușa sălii de conferințe s-a deschis brusc. Înăuntru a intrat o femeie superbă, calmă și perfect echilibrată, o sosie a Isabellei Rossellini, dar cu păr blond, de culoarea aurului vechi și cu ochi verzi, migdalați. — Claire? m-a întrebat ea cu un zâmbet captivant, strângându-mi mâna cu fermitate. Vivian Grant. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Claire. știi cum trăiește ea acolo. Mi-e milă de ea. Mi-aș dori așa de tare s-o putem convinge să se mute mai aproape de New York. Cum trăia mama? Ultima dată când verificasem, mama mea trăia într-o căsuță superbă, aflată în mijlocul unei proprietăți splendide. Trăia într-o comunitate de prieteni care oiubeau și care-l cunoscuseră și-l iubiseră și pe tata. Niciodată mama nu lucrase mai bine și, spre marea ei încântare, începuse să-și vândă lucrările, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe Randall să mă lase să deschid geamurile un centimetru - detesta efectul oricărei pale de vând pe părul lui perfect gelat, dar de data asta făcuse o excepție - iar aerul rece și curat al oceanului îmi limpezise capul. — Beatrice, arăți superb ca de obicei, a zis Randall, sărutând-o și bătându-l pe Harry pe spate. — Uau, casa e uluitoare! am exclamat eu, când am pășit în bucătăria proaspăt renovată. Înăuntru era o atmosferă extrem de intimă și de caldă - adoram lambriurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de fermă, cu aer antichizat și portretele de familie pe care Bea le aranjase, cu mână de expert, pe unul dintre pereți. — Da, așa-i c-a făcut o treabă grozavă? m-a întrebat Harry, conducându-ne în sufragerie. — E superb! m-a secondat Randall, privind de jur împrejur. Bea, te-ar interesa să-mi decorezi casa cea nouă din Nantucket? Cred că simțul tău estetic ar fi numai potrivit pentru chestia asta. — Pe bune? a zis Bea, luminându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi-a zâmbit, complet relaxat. — Poftim, draga mea, un ceva micuț ca să-ți spun că-mi pare rău, mi-a zis el, întinzându-mi punga de la Cartier. Am deschis cutia care se afla înăuntru și am descoperit o delicată și superbă brățară de aur, cu zale. Îmi plăcea la nebunie - dar, mai mult de-atât, eram mișcată de faptul că Randall își rupsese din timp și făcuse un efort. L-am strâns în brațe. — Randall, îți mulțumesc, i-am șoptit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Bea? — La Căpitanul Stubing de pe Corabia Iubirii, Claire. Mă refer la Luke! De ce nu mi-ai spus niciodată ce drăgălaș e?! Ar fi trebuit să-i vezi fața aseară, când recitai la microfon. Îți sorbea fiecare cuvânt. — E o poezie superbă, Bea - simțeam cum începeam să mă împurpurez - iar noi suntem prieteni. Avem o, ăăă, relație de muncă grozavă. — Ei, eu cred că e extraordinar, a declarat mama. și e așa de frumos! — Ei, mamă, și Randall e extraordinar. și probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
romantic - nu când îl aveam pe Randall, prietenul meu perfect, cu care locuiam în aceeași casă. Eram totalmente ieșită de pe piață. — Ce drăguță e! a zis Beatrice veselă. Foarte frumos din partea lui. Mama a dat și ea din cap. — E superbă, Claire. — Chiar cred că Randall ar putea să fie, știți voi... alesul! mi-au scăpat mie vorbele. — Pe bune? Ei, în cazul ăsta, chiar că abia aștept să petrec mai mult timp cu el! a exclamat mama. E minunat, Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o fată din Iowa, de un metru șaptezeci și cinci, să semene cu eleganta Audrey Hepburn, dar rochia aia avea niște proprietăți magice. Eu nu mai semănam cu mine. Arătam... ca o fată care trebuie să fie iubita lui Randall Cox. — Ești superbă, Claire, mi-a șoptit el, venind în spatele meu, în timp ce-mi aranjam părul, în fața oglinzii. Randall a scos ceva din buzunar - șiragul de perle Mikimoto pe care-l văzusem în vitrina magazinului, în urmă cu o săptămână. — Randall! Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
zburase până în Iowa, ca să ceară binecuvântarea mamei mele, iar ea i-o dăduse. El mă iubea. Voiam să mă mărit cu el? Voiam să mă mărit cu el?! Jumătate din restaurant se întorsese către noi și se uita la bărbatul superb, atât de bine îmbrăcat încât ar fi putut fi european - care stătea cu un inel în mâna întinsă, un inel pe care l-ai fi putut vedea și de la șapte kilometri depărtare - și care îmi cerea mâna. Voiam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mirele meu, atunci când ușile bisericii aveau să se deschidă. Rochia care m-ar fi făcut să simt dorința de a mă ridica în picioare, în fața a sute de oameni, ca să spun da, da, da. — Da! a strigat Lucille. Da! — Arăți superb, a spus mama, privindu-mă cu atenție. Ce părere ai, Claire? Rochia îmi plăcea la nebunie. Dar nu mă simțeam transformată. Eram un soi de mireasă mutant. Încă nu simțeam nerăbdarea efervescentă pe care o așteptam încă de la revenirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de lungă. Mama n-a părut pe deplin satisfăcută, dar n-a mai insistat. — și acum, voaluri, a continuat Lucille, după ce croitoreasa fusese concediată. Mă gândeam la un voal amplu, cu o bordură cu broderie bogată... Vera are o selecție superbă. M-am uitat la ceas. La birou mă așteptau, cu siguranță, cel puțin cinci mesaje vocale enervate - acum, că Stanley ieșise din peisaj, se părea că nu mai exista nimic care să-i distragă gândurile de la muncă. Nici măcar preț de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în urma lor. Așa că acum, eu și Randall eram singurele persoane rămase în spatele bisericii. Preț de-o clipă, ne-am uitat unul la altul, fără să scoatem nici un cuvânt. Îmbrăcat un smokingul ăla elegant, Randall era frumos precum Cary Grant. — Ești superbă, mi-a spus el încet. — Mulțumesc, i-am răspuns. și tu, la fel... vreau să spun că ești frumos. Eram un cuplu perfect, de revistă, pe cale să avem nunta perfectă, de revistă și să pornim într-o viață perfectă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aibă loc. Așa că nu mergem mai departe cu nunta. Uluită, Lucille a alunecat pe spate - și s-a prăbușit în brațele mamei mele. Mi-am scos inelul de pe deget și i l-am dat lui Randall. Cu toate că era o bijuterie superbă, eram bucuroasă că scăpam de el. Aveam să-i duc dorul, dar eram și teribil de ușurată. — Incredibil, a șoptit Mandy, înainte să plece ca să-l anunțe pe preot. — Mulțumesc, mi-a spus Randall, sărutându-mă cu blândețe pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mie cartea. Nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă n-ai fi fost tu, Claire. Stai puțin - am ceva pentru tine - un cadouaș în semn de mulțumesc. Luke și-a deschis haina și a scos un pachețel superb ambalat. — Luke, chiar nu trebuia... — Tu doar deschide-l. Am desfăcut încet ambalajul argintiu. Înăuntru era o cărticică subțire. — Prima colecție de poezii a tatei, am șoptit. În ochi mi-au răsărit imediat lacrimi. Unde ai găsit-o? Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și Întrebarea de altfel, nu Îl surprinse Însă și pe Flavius-Tiberius care Își spunea că nimic nu putea fi mai tulburător decât chipul femeii de lângă geam. Pielea ei elibera din captivitate, spre Încântarea lui fără margini, prin imperceptibile exfolieri, un superb fluture fosforescent. Privindu-l, Flavius-Tiberius uita de frig și parcă nici Întunericul nu-l mai deranja. Poate că și ceilalți trăiau acel miracol și se bucurau. Tovarășii săi de drum Însă tremurau, se ghemuiau În haine, suflau În pumni, tropăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-și aleagă o gară pe măsură. În privința gestului meu, continuă Alida Übelhart, vă asigur că n-a urmărit decât să atragă atenția asupra unui lucru minor, cum ar fi bunăoară respectarea cu sfințenie a orei oficiale de plecare a acestei superbe navete. E de la sine Înțeles că două minute nu contează. În general vorbind. Dar, vedeți dumneavoastră stimate domn, În urmă cu treizeci de ani, la ora plecării acestui tren, mă aflam tot la geam, ca acum. Îmi salutam ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nivele, construit prin anii '60, pe o latură a Pieții Recunoștinței. Pereți transparenți, uși automate, aer condiționat, gresie vișinie, precum unghiile domnișoarei cu păr negru tăiat carré și așezată confortabil pe un scaun gri, ergonomic, În fața unui ordinator cu un superb ochi albastru. Procedura era simplă: Înmânai textul, se transcria pe ecran cu o viteză amețitoare, degetele domnișoarei abia dacă atingeau claviatura, parcă ar fi cântat la pian o piesă ușoară și Îndelung exersată, plăteai, primeai o recipisă și plecai regretând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru rafinați), cu hotelul Movilă de la Carmen Sylva, Cazinoul din Constanța și Moscheea din Mangalia. Ajan & Co.” Gheretă citi de mai multe ori anunțul, apoi Își descheie tacticos nasturii „paltonului său de ocazii”, lăsând să se reverse peste revere un superb fular mov de mohair cumpărat de Zorela de la Galeria Fondului Plastic de Sfântul Nicolae. Își lăsă prietenii să se obișnuiască cu bazaconia de pe ecran și deschise ziarul tot la pagina de publicitate. Alese fără ezitare un text subliniat Încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă hotărăsc între Pantry și Little Joe’s, când am ajuns în parcare și l-am văzut pe adversarul meu în carne și oase, stând de vorbă cu o femeie care trimitea rotocoale de fum de țigară spre un cer superb, parcă pictat pe-o carte poștală. M-am apropiat de ei. Blanchard se sprijinea de o mașină fără însemnele poliției și gesticula către femeia încă preocupată de rotocoalele ei, pe care le scotea câte două-trei deodată. Cum mă apropiam, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
2 îi privi amuzată, apoi se așeză picior sintetic peste picior sintetic. — Care va să zică, sunteți în misiune... - surâse dânsa. Ce misiune, iepurașilor? Episodul 9 Un dialog în spațiu Cei trei roboți din nava „Bourul” continuau s-o privească fără glas pe superba Getta 2. Din direcția ei venea un parfum insinuant, amețitor. „Amoniac”, gândi comandantul Felix S 23, simțind brusc că are șapte vieți în pieptu-i de aramă, nichel și puțină platină, la care avea dreptul după zece ani de slujbă neîntreruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]