6,881 matches
-
identifică intens cu eroul său și vedea În renunțarea finală, eroică, la dragoste și căsătorie În favoarea vieții religioase o paralelă cu propriul celibat, dedicat chemării către scris. Poate, În personajul dnei Peverel, pusese și câte ceva din Fenimore: patosul, suferința ei tăcută, dorința nedeclarată dar Întotdeauna sugerată de a fi iubită. Se gândea mult la Fenimore În perioada din urmă, căci se pregătea din nou să părăsească Anglia, pentru a se stabili la Veneția. Vorbea de multă vreme despre planul acesta, plângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
hotărât să repare nedreptatea - să ia trupa de ceafă și să Îi arate cum se fac lucrurile -, numai pentru a constata că ceilalți i-o luaseră Înainte. La sosirea lui James, actorii erau deja adunați pe scenă, Într-un semicerc tăcut și posomorât, cu textul În mâini. Până și Ada Rehan Îi adresă doar un zâmbet scurt și șters, În timp ce Daly făcea prezentările de formă, numindu-i pe actori unul câte unul. Arăta palidă și trasă la față. Apoi, tocmai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
uneori montarea Americanului. Era păcat, mare păcat că el Însuși rămăsese fără glas din pricina laringitei după prima lectură, astfel că nu se putuse adresa actorilor, Îndrumându-i În direcția cea bună În interpretarea personajelor, ci fusese silit să stea agonizând tăcut și frustrat În timp ce Alexander Îndeplinea această sarcină. Făcuse tot ce Îi stătuse În putință pentru a contracara, la repetițiile ulterioare, intervențiile directorului care aplatizau și nivelau, În mod previzibil, aspectele reliefate ale textului. Cât despre textul Însuși, muncise din greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Mall, distanța era scurtă. Întotdeauna fusese ca un balsam pentru suflet intrarea În clădirea extravagant de spațioasă, cu aer de palazzo roman - realitatea era că Își alesese clubul mai mult datorită arhitecturii decât membrilor. În bibliotecă, o Încăpere vastă și tăcută, cu tavane Înalte, care mirosea a piele veche, scrise o scrisoare scurtă, datată „Sâmbătă la prânz“ și destinată lui Marion Terry: „Nu vreau să te alarmez, dimpotrivă, de aceea Îți scriu acum două vorbe, În eventualitatea În care, acum două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Sau cineva care a solicitat un interviu și nu i s-a acordat - primesc mereu scrisori de la actrițe care mă imploră să le primesc. Știi cum e, Bob. Poate fi cineva despre care am uitat cu desăvârșire. Cei doi rămaseră tăcuți, contemplând misterul, timp de câteva momente. Amândoi erau vag neliniștiți: orice premieră era riscantă și imprevizibilă, chiar dacă nu mai adăugai stresul urărilor de rău anonime, venite pe fir. — Vreau să ții totul pentru tine, Bob, spuse Alexander Într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
paralizase, aplecat Înainte În gestul reverenței, cu chipul palid și rotund, cu fruntea cheală puse În evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru al hainei de seară. Gura i se deschise o dată sau de două ori, Încet și tăcut, ca a unui pește În acvariu. — Huo! Huo! Prietenii și susținătorii, indignați, răspunseră cu aplauze și mai energice și strigăte de „Bravo!“ - ceea ce nu făcu decât să intensifice eforturile celor care huiduiau. — E intolerabil! exclamă John Singer Sargent, ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ling nisipul de culoarea mierii.“ Astfel Îi scria lui Anne Thackeray Ritchie, stând pe balconul de la Hotelul Osborne și descriind scena care i se Întindea dinainte, ca un pictor care așterne pe pânză un peisaj en pleine air. Era ora tăcută, somnolentă a prânzului; la orice alt moment al zilei ar fi trebuit să adauge alte câteva zgomote celui blând al valurilor: strigătele Îndepărtate ale copiilor pe plajă, țipetele Înăbușite ale Înotătorilor aruncându-se În mare din corturile pătrate, pe roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
femeie În Franța și fusese, În modul cel mai blând cu putință - dar cu nimic mai puțin dureros -, respins. Nu mai era absolut nimic de spus sau de făcut. Nu putea decât să Îi ofere bunătate și compasiune, ca o tăcută strângere de mână. O singură dată observă ceva ce aducea a amărăciune scăpând de pe buzele lui Sturges, dar chiar și atunci În modul cel mai aluziv și mai indirect. Vorbea Într-o seară, Înainte de cină, pe când stăteau În grădina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
perioadă relativ plăcută, colorată de amintiri melancolice legate de doi invalizi dragi, dispăruți, pe care Îi asocia cu stațiunea, Alice și Louis. Mergea mult pe bicicletă și Îi cumpără una și lui MacAlpine, pentru a avea companie (dacă o prezență tăcută se putea numi companie) În excursii. Urmă o surpriză plăcută și incitantă: o scrisoare din partea lui Elly Emmett, născută Temple, sora lui Minny, care Își petrecea vara la Dunwich, pe coasta comitatului Sufflok, Împreună cu cele trei fiice, și Îl invita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de raritate? — Sunt probabil singurul set complet - sau aproape complet - de scrisori primite de la vreunul dintre prieteni și care mai există Încă. — Ce păcat, oftează Harry. A cunoscut atâția oameni de renume. — I-a cunoscut pe toți, spune Theodora. Rămân tăcuți, izbiți amândoi, simultan, de gândul inconfortabil că deja vorbesc despre el la trecut. Scrisorile de la George Du Maurier sunt În dezordine și paginile din diferite scrisori sunt amestecate, ca și cum ar fi fost puse grămadă neglijent sau În pripă, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a nu fi trimis Înapoi pe front, descolăcindu-se În el ca un arc puternic. N-a povestit până acum nimănui cum a fost cu adevărat, dar a venit vremea să se descarce și Îi convine să aibă un ascultător tăcut și răbdător, care nu-l Întrerupe, nu-i pune Întrebări și nu face comentarii. Faptul că am fost rănit n-a fost cel mai rău. Într-un fel, asta a fost partea cea mai bună. Abia Îi schimbaserăm pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
voluntare din Ucraina s-au mutat într-o baracă nouă. Ucrainienii nu erau mult mai bătrâni decât noi și rostul lor era să-i degreveze pe artileriști de unele activități secundare, precum serviciul la bucătărie sau săpăturile. Seara, ei ședeau tăcuți, închiși în sine, în fața magaziei de scule. Dar, între exercițiile de luptă și cursurile de balistică, vânam împreună cu ei șobolani cu cozi lungi în spălător și în spatele barăcii în care era bucătăria, precum și în adăposturile tunurilor de 8,8. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lungime de trei, până la trei kilometri și jumătate; distanțele, ca și perioadele de timp, nu pot fi readuse în amintire decât cu aproximație. Kongo trăgea căruciorul și n-a vrut să se lase schimbat. Noi mergeam în spatele lui, mai întâi tăcuți, curând guralivi. Ne întrebam unul pe altul de filmele preferate, dar nu ne țineam nicidecum de mână. Perechii - eram amândoi de aceeași statură - îi plăcuse o actriță tânără pe care ei o numeau „die Knef“ și astfel îi anticipau gloria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pas de bătaie numai fiindcă revenea curentul, se făcea lumină, jgheaburile oscilante începeau să huruie și locomotivele electrice să zumzăie. În puțul de extracție se auzea zgomotul elevatorului. Îndată înceta și cearta cu diverse coloraturi dialectale, după care plecau cu toții tăcuți sau înghițindu-și ultimele cuvinte la treaba lor: în lumina lămpilor cu carbid ce se balansau de colo-colo, deveneau din ce în ce mai mici. Pentru mine, care nu făceam decât să ascult, să prind la întâmplare cuvinte și replici, dar încolo rămâneam pasiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Asta a început așa: călugărul care se ocupa de supravegherea bătrânilor care tușeau întruna și a noastră, beneficiarii paturilor cu două etaje, fratele cu rasa în vânt și cheile zăngănind și care slujea din zori până târziu, stătea sâmbăta după-amiaza, tăcut, în ușa deschisă a chiliei sale și privea cu evlavie cum ne aranjam noi ca să ieșim în oraș. Eu mă vâram în pantalonii negri găsiți în lada cu haine din donații a lui pater Fulgentius. În camera de rufe, călugărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că și schimbul de roluri ne-ar fi fost cu putință.“ Se poate ca, în fața surorii mele care mă iubea cu o neîncredere constantă, să fi exagerat puțin atunci când am mărturisit că Joseph și cu mine, confruntându-ne cu cerul tăcut și plin de stele de deasupra noastră, dincolo de care el știa adresa exactă a locuinței cerești, eu însă nu vedeam căscându-se decât golul, am scris poezii pline de vorbe mari, care însă nu ne-au ajuns, motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un volum de poezii. O, frumos început, care a pus capăt în același timp existenței anonime a poetului și inocenței sale ascunse: „Cât timp nu știți cum mă cheamă, nu am nici un pic de teamă...“ Căci Peter Frank, un om tăcut, mereu înclinat într-o parte și vorbind în dialect austriac, a venit în văgăuna noastră dintre ruine și, atunci când i-am arătat pe foi desene cu motive lirice, s-a declarat imediat dispus să introducă în volumul de poezii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiul lui Laertes, din seminția lui Zeus. Dar adoratorul severei epopei mediteraneene aduce libații În orice grădină; susținut de M. Lecoq, am cotrobăit prin maldăre de terfeloage prăfuite; mi-am Încordat auzul, În imense hoteluri imaginare, doar-doar voi surprinde pașii tăcuți ai unui gentleman-cambrioleur; În oribila țelină din Dartmoor, Învăluit În ceața britanică, m-a devorat marele dulău fosforescent. Ar fi de prost-gust să insist. Cititorul cunoaște antecedentele care mă acreditează: și eu am fost În Beoția. Înainte de a aborda fecunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
până și doamna baronne, mai mult ca sigur că de ciudă. Ceea ce devoalează observatorul din mine: În toiul vânzolelii polițiștilor, am observat ceva: colonelul Își răsese barba. II După o săptămână, Montenegro s-a prezentat din nou la Penitenciar. În tăcuta solitudine a dubei poliției, plănuise nu mai puțin de paisprezece povestiri În stil baturro și șapte acrostihuri ale lui García Lorca, pentru a-și lămuri noul protejat, un habitué al celulei 273, Isidro Parodi; dar coaforul Încăpățânat a scos un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
l-a repudiat in articulo mortis. Zadarnic căutăm și răscăutăm În laconicele notații ale lui Novato chiar și cea mică minimă referire la cenaclurile franco-belgiene din Parisul sfârșitului de veac, pe care Nierenstein Souza le-a frecventat, măcar ca spectator tăcut, sau la miscellanea postumă Bric-à-brac, pe care, prin 1942, a publicat-o un grup de prieteni, În frunte cu H.B.D. Nu se descoperă nici cea mai mică intenție de a trăi personal ponderabilele, deși nu Întotdeauna fidelele, traduceri din Catulle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sistem de conducte prin bezna căruia curg apă și câte-un bloc de piatră. Dar nimeni nu va pretinde că tocmai calitățile sale fizice sunt redundante În masa umană care Îl Înconjoară, ci conștiința faptului că În el palpită ceva tăcut și tainic, care se joacă și doarme. țelul urmărit de Eisengardt În romanticele sale nesomnuri a fost pe deplin atins; oriunde se află vreun Inutil, mașina se odihnește, iar omul, din nou călit, muncește. Nemuritorii And see, no longer blinded
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ted privi ecranul: — Și atunci ce naiba facem aici? Barnes intră și el. — Pauza de două ore s-a terminat. E pregătită toată lumea pentru o ultimă vizită În astronavă? — Asta ca să ne exprimăm În termeni moderați, spuse Harry. Sfera strălucitoare rămânea tăcută și Închisă. Stăteau În jurul ei și Își priveau imaginile reflectate deformat de suprafața sferei. Nimeni nu scotea un cuvânt. În cele din urmă, Ted spuse: — Mă simt ca la un test de inteligență pe care-l ratez. — Ceva În genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și-a pierdut cunoștința. Imediat dispare calmarul și nu revine până când Harry nu se trezește din somn și spune că-ți va ține locul la consolă. — Doamne! făcu Beth. — Da. Asta explică o mulțime de lucruri. O vreme, Beth rămase tăcută, studiind mesajul. Apoi spuse: Dar cum face asta? — Mă Îndoiesc că acționează conștient. Norman se gândise deja la această problemă și avea pregătit răspunsul: — Să presupunem că lui Harry i s-a Întâmplat ceva În timpul petrecut În sferă... de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Elena Marin Alexe Dimineața-n voaluri de ceață Cată spre mine prin ochiul de nor Îmi așterne pe tavă viață Și răcoarea tandră mângâie dor Salut tăcută doi fulgi prinși în zbor Și uit pentr-o clipă vis și firesc Mă prind în hora celestă ușor În tainica joacă simt că trăiesc Poartă amiaza pe umerii grei Raze de soare zâmbind obosit, Mângâie-n treacăt cu palmele
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
dorind să aurești iubirea trupurilor, proclami de unul singur împărăția dragostei sufletești! V. caută cu totdinadinsul să scape de moartea incertă. Ea vine din afară. N-a întîlnit-o prin jocurile vieții lui. Iubirea care îl sufocă cu o nemărginită și tăcută tandrețe e o construcție împotriva morții. Ca și nevoia de Dumnezeu, nevoia de iubire dă un sens prin subordonare. Iubitul e sclavul ființei diafane pe care numai mintea lui o vede și nu o dată, tot înălțînd-o și dăruindu-i-se
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]