9,918 matches
-
există și o seamă de falii și episoade legate de contexte particulare. Dincolo de anumite structuri fixe, comune tuturor variantelor locale ale imaginarului, o formă universală a lui nu există decât în teorie; în istorie, el se individualizează în funcție de factori zonali, temporali, culturali etc. De aceea, conceptual, apare ca un gen proxim cu numeroase diferențe specifice; în anumite circumstanțe, ele dau un caracter paradoxal formelor pe care imaginarul le ia. În ciuda tuturor atacurilor ideologice sau raționaliste din perioadele iconoclaste, imaginarul colectiv a
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Acest spectacol nu se poate juca pe scena istoriografiei "clasice". Regimul lui de vizibilitate, secund, nu este accesibil decât prin intrarea Autorului și a Spectatorului în spațiul din scenă, dincolo de ecranul ideologic. De la unica putere la pluralitatea rolurilor, la egalizarea temporală, la ștergerea disonanțelor vocale, de la tablou la un labirint posibil al unei lumi vii, Autorul îl poartă pe Spectator pe o tablă de șah sau printr-o rețea care proliferează liberă la infinit? Fără să-și abandoneze eroul preferat din
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Din analizele prezentate anterior, se observă că unitățile verbale din clasa verbelor de percepție sunt eterogene atât în ceea ce privește structura argumentală, cât și în ceea ce privește natura aspectual-dinamică. Această corelație trebuie interpretată în contextul mai larg al dependenței dintre codarea argumentelor și proprietățile temporale interne ale verbelor 35. Dependența de acest tip este analizată de Tenny (1992)36 în teoria aspectuală (engl. The Aspectual Interface Hypothesis), asumând faptul că principiile universale de legătură dintre structura tematică și structura sintactică sunt un efect al proprietăților
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
denotă evenimente (accomplishments - a desena un cerc, a construi o casă etc. - și achievements 38 - a ajunge, a prinde etc.). Stativele nu evoluează în timp și nu se orientează spre un punct final. Activitățile sunt compuse din mai multe faze temporale, dar sunt atelice, asemenea stărilor. Evenimentele se caracterizează prin telicitate - cele de tip accomplishment sunt progresive, în timp ce evenimentele de tip achievement sunt punctuale. Tipologia propusă de Vendler în funcție de cele două trăsături menționate se poate sistematiza astfel: Clasificarea verbelor progresie telicitate
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
tip achievement sunt punctuale. Tipologia propusă de Vendler în funcție de cele două trăsături menționate se poate sistematiza astfel: Clasificarea verbelor progresie telicitate stări - - activități + - accomplishments + + achievements - + Împărțirea propusă de Vendler a primit multe critici. S-a arătat ulterior că trăsăturile interne temporale ale verbelor nu pot fi determinate decât contextual și ținând seama de structura întregii predicații, nu numai a verbului. Există mai multe elemente care contribuie la determinarea trăsăturilor temporal-aspectuale: proprietățile semantico-referențiale ale argumentelor subiect și obiect direct, determinările circumstanțiale și
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Telicitatea verbului de percepție este determinată de caracterul perfectiv al acțiunii subordonate. În exemplul (17) se redă o percepție a unui eveniment în desfășurare, deci construcția are interpretare atelică, așa cum se observă și din imposibilitatea de a adăuga un delimitator temporal de tipul in five seconds flat 'în fix cinci secunde': (17) !Jane saw Peter crossing the road in five seconds flat.[-Telic] ʻJane l-a văzut pe Peter traversând strada în fix cinci secundeʼ 3.3.3. Parametrul [±Omogen] Procesele
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a avea proprietatea de a percepe vizual; a avea activ simțul văzului", a auzi "a avea proprietatea de a percepe auditiv; a poseda simțul auzului", a simți, a arăta, a suna, a mirosi "a emana un miros". Stările sunt nedeterminate temporal, deci nu pot fi descompuse în unități discrete de timp în care să se urmărească evoluția procesului exprimat. (b) Verbe de activitate 43 (sau de proces): a vedea "a privi", a privi, a se uita (la), a contempla, a asculta
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
nenumărate ori. (proces iterativ) Când exprimă proprietăți de tipul "a avea capacitatea văzului/auzului/mirosului etc.", verbele de percepție nu participă propriu-zis la opoziția unic-iterativ. În contextele de acest tip, în care verbului i se asociază un circumstanțial instrumental sau temporal, se produce și o modificare a calității proprietăților desemnate - acestea se recategorizează din proprietăți inerente în proprietăți dobândite contextual: (42) Vede să conducă doar cu ochelarii de distanță ("Vede să conducă ori de câte ori/de fiecare dată când poartă ochelarii de distanță
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în sensul că nu descriu direct evenimentul subordonat predicației regente, așa cum se întâmplă, de altfel, și în cazul structurilor cu verbe to-infinitive81. Totodată, autoarea precizează importanța altor doi factori în stabilirea tipului de percepție exprimat: natura referenților percepuți și corespondența temporală dintre predicația regentă și cea subordonată. În procesul de percepție directă, perceptorul primește informațiile despre lumea exterioară direct, ca urmare a capacității vizuale pe care o posedă, aflându-se în prezența entităților percepute sau luând parte vizual la evenimentele subordonate
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
să fi perceput fizic anumite indicii care să-i confirme valoarea de adevăr a conținutului subordonatei, însă nu este necesar ca acesta să perceapă chiar procesul exprimat în subordonată. Caracterul indirect al percepției se poate explica ca urmare a decalajului temporal dintre cele două predicații - predicația din matrice are trăsătura [+Prezent], în timp ce predicația din subordonată are trăsătura [+Perfectiv]. * percepții indirecte cognitive (46) Mă pot lipsi de o călătorie mereu amînată în Grecia, mă pot lipsi de Bucuresti, dar de voi văd
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cât etc. Disponibilitatea acestor verbe de a selecta întreaga clasă de conectori relativi se corelează cu proprietatea predicației vizuale și a celei auditive de a putea cuprinde în domeniul lor semantic atât entități, cât și evenimente concrete circumscrise local și temporal. Această trăsătură este valabilă, în egală măsură, și în cazul predicației mentale, imaginare, de tipul a vedea "a-și reprezenta la nivel mental" (se poate reprezenta mental un referent anume, dar și un eveniment). Ilustrăm construcțiile posibile prin câteva exemple
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
subordonatei exprimă un proces surprins în desfășurare sau percepții inferențiale, indirecte (a vedea "a observa; a trage concluzia"), dacă verbul subordonatei exprimă un proces cognitiv. Interpretarea directă depinde și de condiția de simultaneitate dintre cele două predicații, ambele cu trăsătura temporală [+Prezent]. Plasarea oricăreia dintre cele două predicații la un timp trecut ar avea ca efect interpretarea construcției ca indirectă: într-un context ca Văd că a venit Andrei, nu se implică în mod obligatoriu că referentul l-a văzut pe
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
se gândește la") oamenii ca tine [cu multă admirație]. (179) Privește ("își reprezintă"; "se gândește") călătoria [ca pe o nouă provocare]. În poziția obiectului direct pot apărea nominale cu referință abstractă, verbul actualizând un sens imaginar, proiectat în alt plan temporal: (180) Privește tinerețea cu regret. În limba română mai există un verb care exprimă percepția vizuală intențională - a se uita (vezi supra, Capitolul 1.3). Iliescu (2009: 146-150) menționează că, deși cele două verbe au, în lucrările lexicografice, definiții circulare
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sunt preluate de la Enghels (2007: 74) și sunt traduse. 40 Testele folosite de Gisborne (2010) sunt preluate de la Brinton (1988) și Dowty (1979). 41 Clasificarea propusă de Vendler aparține domeniului lexical-noțional, operând la nivelul unităților lexicale verbale independent de valorile temporale sau aspectuale ale celorlalți constituenți prezenți în grila sintactică a verbelor. Vom arăta că aspectul nu este o proprietate inerent lexicală, ci se stabilește la nivelul GV extins, fiind determinat și de tipul de argumente și de adjuncți selectați. 42
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cu realizare instantanee. 43 Unitățile verbale care desemnează percepția intențională aparțin neechivoc clasei verbelor de activitate. 44 Vezi și observația lui Vendler (1974: 107): "Recognizing, realizing, spotting and identifying (s.n.) something [...] fall squarely into the class of achievements". 45 Trăsăturile temporale interne ale verbelor constituie un subiect îndelung dezbătut în studiile referitoare la aspectualitate, iar concluziile sunt contradictorii. Vezi, în acest sens, și observația făcută de Krifka (1998: 207): "[...] it is misleading to think that a particular event can be called
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
pentru a desemna o percepție fizică generală, de natură proprioceptivă, care nu poate fi localizată strict în corp: Simt o toropeală în corp. 109 Verbul nu admite construcția cu complementizatorul să. În configurațiile [a simți + GCompldacă] interpretăm subordonata ca adjunct temporal: Simt Ø [dacă/când mi se face injecție]; structura se obține prin ștergerea sau nelexicalizarea în matrice a obiectului direct din categoria semantică "senzație fizică" < Simt √ durere /o ușoară pișcătură etc. dacă/când mi se face injecție. 110 Clasa verbelor
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
participă la completarea operei de artă sau, în sensul lui Coolingwood, prin acțiunile imaginarului și, astfel, ale creației ajunge la opera de artă. 4.4. Arta tradițională și arta contemporană O definiție completă a artei trebuie să cuprindă trei perioade temporale de desfășurare a ceea ce, în mod imediat, numit artă. Prima perioadă temporală este tradiționalitatea. Înțelegem prin tradiționalitate originea oricărei forme artistice și crearea mitologiei de unde arta își ia, ca temei, simbolul. A doua perioadă temporală este contemporaneitatea. Arta contemporană are
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
acțiunile imaginarului și, astfel, ale creației ajunge la opera de artă. 4.4. Arta tradițională și arta contemporană O definiție completă a artei trebuie să cuprindă trei perioade temporale de desfășurare a ceea ce, în mod imediat, numit artă. Prima perioadă temporală este tradiționalitatea. Înțelegem prin tradiționalitate originea oricărei forme artistice și crearea mitologiei de unde arta își ia, ca temei, simbolul. A doua perioadă temporală este contemporaneitatea. Arta contemporană are o caracteristică specifică: convenționalitatea. E un proces retro-perspectiv pe baza căruia operele
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
trebuie să cuprindă trei perioade temporale de desfășurare a ceea ce, în mod imediat, numit artă. Prima perioadă temporală este tradiționalitatea. Înțelegem prin tradiționalitate originea oricărei forme artistice și crearea mitologiei de unde arta își ia, ca temei, simbolul. A doua perioadă temporală este contemporaneitatea. Arta contemporană are o caracteristică specifică: convenționalitatea. E un proces retro-perspectiv pe baza căruia operele de artă se definesc prin prisma comparării impresiei oferite de un obiect artistic contemporan și prin viziunea unei întoarceri în timp. Opera de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se prezintă sau se exprimă prin intermediul unei forme artistice. De exemplu, caracteristica semnului lingvistic va apărea în forma expresiei în timp ce conținutul unui poem, ca și a compoziție, poate să piardă toate formele tradiționale, ca în cazul epopeii. A treia perioadă temporală este o sinteză a celor două și include o istorie a artei ca formă de expresie, și a artei ca formă de judecare pe care o întâlnim sub numele de filosofia artei. Arta tradițională prezintă mai multe forme de proprietate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
limitare ce ar intra în contradicție cu propria-i relativitate. Dacă plecăm din perspectiva istoriei sociale și a istoriei conceptelor, arta dobândește pretenții de universalitate. Fundamentului lor teoretic poate emerge. Istoria socială privește activitatea științifică a oamenilor și poziționarea lor temporală în secvențe temporale caracterizate de anumite principii ce diferă de la o perioadă la alta. Prin intermediul ei putem înțelege nevoile spirituale și sociale ale omului, iar omul este înțeles ca o ființă creatoare. O cercetare istorică a conceptelor care au definit
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
intra în contradicție cu propria-i relativitate. Dacă plecăm din perspectiva istoriei sociale și a istoriei conceptelor, arta dobândește pretenții de universalitate. Fundamentului lor teoretic poate emerge. Istoria socială privește activitatea științifică a oamenilor și poziționarea lor temporală în secvențe temporale caracterizate de anumite principii ce diferă de la o perioadă la alta. Prin intermediul ei putem înțelege nevoile spirituale și sociale ale omului, iar omul este înțeles ca o ființă creatoare. O cercetare istorică a conceptelor care au definit arta de-a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artist. Adusă în existență opera de artă devine un obiect auto-suficient ce prezintă o unitate supusă schematizării. Datorită naturii sale cumulative opera prezintă o istoricitate și un proces constructiv, prin care devine un obiect descriptiv supus unui proces de diferențiere temporal și spațial. Cu ajutorul subiectului se poate face o distincție între artele spațiale și temporale. În timp ce timpul este înțeles ca subiectiv și interior, spațiul este înțeles ca obiectiv și exterior: această dualitate a dus la mai multe interpretări sau înțelegeri a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
unitate supusă schematizării. Datorită naturii sale cumulative opera prezintă o istoricitate și un proces constructiv, prin care devine un obiect descriptiv supus unui proces de diferențiere temporal și spațial. Cu ajutorul subiectului se poate face o distincție între artele spațiale și temporale. În timp ce timpul este înțeles ca subiectiv și interior, spațiul este înțeles ca obiectiv și exterior: această dualitate a dus la mai multe interpretări sau înțelegeri a diferitelor opere de artă modernă. Mai mult, această distincție a dus la un nou
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă. 1.1. Ideea de "artă" Arta nu poate fi cuprinsă în limitele unei definiții sau a unei înțelegeri deoarece orice încercare de definire a conceptului de artă va implica diferite sensuri ulterioare. Arta nu este un concept concret și temporal, însă operele de artă implică o istoricitate și doar prin intermediul istoricității sale putem înțelege sau interpreta un obiect de artă. Arta este ceea ce stă deasupra obiectelor, definind direcția și sensul lor. În decursul istoriei sale arta este înțeleasă în diferite
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]