18,899 matches
-
1865 și 24 aprilie 1866, sub direcția Mariei Rosetti, soția lui C.A. Rosetti. Publicația se adresează, printre primele în istoria presei românești, deopotrivă femeilor, promovând articole cu caracter de popularizare din domeniul educației morale, și copiilor, pentru care se tipăresc scrieri ușoare, istorice și literare. Colaborează C.A. Rosetti, Mircea C.A. Rosetti (cu traduceri), Dimitrie Bolintineanu, Pantazi Ghica, Iulian Grozescu, V.A. Urechia. Traducerile, făcute mai ales de directoarea revistei, sunt din Chateaubriand, Erckmann-Chatrian, J.-P. Stahl. R.Z
MAMA SI COPILUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287974_a_289303]
-
apoi lunar între ianuarie 1935 și 25 ianuarie 1936, având subtitlul „Literar, social, artistic”. Inițial director este Mihail Fridan, redactor - Iosif Ion Balu, redactor responsabil - George Moroșanu, ulterior George Ivașcu, care din 1935 figurează în calitate de redactor. Publicație de stânga, M. tipărește un articol-program (Pornim la drum) ce reprezintă mai curând un discurs de tribună decât o declarație de intenții, configurând, într-un stil polemico-patetic, înrolarea în sfera ideologiei socialiste. Literatura, precum și studiile critice și monografice incluse în sumar tratează prin excelență
MANIFEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287982_a_289311]
-
M. este numit din 1837 inspector școlar și profesor de istorie și de „stilul național” la Școala Centrală din Craiova. Fire întrucâtva rigidă, greu adaptabilă, M. se distinge prin sinceritatea și promptitudinea opiniilor, dar stârnește și multe antipatii. În 1838 tipărește în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” o violentă critică a vieții culturale din Țara Românească și își atrage cu acest prilej numeroase inimiciții. În 1842 va fi destituit din învățământ. Chemat în Moldova, acceptă un post de profesor la
MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
obiceiurile, datinile, cântecele populare, constituite în „baricade sufletești” în calea programelor de înstrăinare a basarabenilor - intenții ale redacției, calificate „nici originale, nici strălucitoare, nici ingenioase, ci numai cu desăvârșire sincere”. Condusă de un medic, revista acordă multe pagini medicinii populare, tipărește descântece și articole cu subiect medical (între ele unul al reputatului specialist Valeriu L. Bologa). O accepție lipsită de prejudecăți este dată cântecelor „buruienoase”, care nu sunt taxate ca pornografice. O atitudine modernă vădește și aprecierea față de insul talentat din
MARGARITARE BASARABENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288014_a_289343]
-
liceul, apoi o școală militară, M. a rămas devotat statornic scrisului. Debutează cu versuri la „Paloda” (1900), unde continuă să publice masiv, iar mai târziu face parte din grupul de scriitori care a editat la Bârlad revista „Făt-Frumos”, în care tipărește poezii apreciate de redactorii „Sămănătorului”. Făcându-și un nume, în 1906 pleacă la București, unde, în timp ce lucrează ca bibliotecar, apoi ca inspector al bibliotecilor patronate de Casa Școalelor, își continuă activitatea literară. Participă la înființarea revistei „Convorbiri critice” (1907), în
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
1973) și ca secretar al Biroului Uniunii Scriitorilor (1950-1969). Colaborează la „Națiunea”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Literatorul” ș.a. Debutează cu proză în revista „Adam”(1939), iar primul volum, Povestire, îi este tipărit în 1942. Cărțile sale cuprind povestiri moralizatoare, scrise cu predilecție la persoana întâi, discrete, pline de vervă, aducând în scenă personaje anonime cu drame mărunte. M. își cultivă experiența de bibliotecar, de „arhivar” modest al epocii parcurse, exploatată în scris
MARCIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288003_a_289332]
-
prefețele traducerilor sau în articolele publicate în „Gazeta Teatrului Național”, „Muzeu național”, „Curierul românesc”. Mai târziu, din 1859, conduce pentru scurt timp, împreună cu C.N. Brăiloiu, ziarul „Conservatorul progresist”. Activitatea profesorului de retorică s-a concretizat într-un Curs de retorică, tipărit în 1834, util ca punct de reper în aprecierea începuturilor teoriei literare românești. Natura operei de artă, talentul și geniul, imitația, calitățile și defectele stilului sunt definite de M. cu ponderea și claritatea unui pedagog, conform normelor clasice dominante în
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
Ramuri”, „Flacăra”, „Scrisul bănățean”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Zeit und Kultur”, „Kurier der Bochum Universität” (Germania), „Slovenske Pohlady” (Cehoslovacia). A participat la câteva controverse literare interne și internaționale dure, ceea ce i-a marcat viața, apărând dreptul editorilor de a tipări publicistica politică a lui Mihai Eminescu în integralitatea ei și pledând pentru specificul transpunerii artistice a fenomenelor istorice („cazul” romanului Delirul de Marin Preda, a cărui apariție a stârnit reacții vehemente la Moscova și Berlin). Cartea care l-a consacrat
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
MÂNTUIREA PĂCĂTOȘILOR, carte populară. A fost tradusă în limba română după Amartolon Sotiria, alcătuită de Agapie (Atanasie ca mirean) Landos, un călugăr cretan de la Muntele Athos, și tipărită în 1641 la Veneția. Cartea lui Landos se compune din trei părți. Primele două au un caracter didactico-moralizator, iar partea a treia cuprinde antologia de narațiuni Minunile Maicii Domnului. Autorul a folosit pentru antologie atât izvoare grecești - conform tradiției Muntelui
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
cunoșteau despre Maica Domnului povestirile din evangheliile sau apocalipsele apocrife. Aceste surse scrise se întrepătrund cu poveștile orale, unele dintre ele reprezentând adaptări ale unor subiecte precreștine. În secolul al XIX-lea Minunile Maicii Domnului din Mântuirea păcătoșilor au fost tipărite la Râmnic (1820), dar într-o altă traducere decât cele vechi. După această versiune sau după altele, au urmat numeroase alte ediții, știut fiind că încă în prima jumătate a secolului al XIX-lea are loc o „preluare de către edițiile
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
cu monografia Traian Demetrescu, apărută în 1956. Prima carte de versuri, intitulată Incunabule, îi este editată târziu, în 1969. Urmează Ceremonia faianțelor (1971), Ora magnoliilor (1976), Vesperalia (1980) și Ora reveriilor (1989). O antologie de autor, Utopia nopții, îi este tipărită în 1998. Versurile târzii sunt percepute de autorul însuși „ca niște flori suferinde”, în care critica sesiza un tragism livresc, augmentat de vârsta adolescentină a eului liric. Totul este imaginar și reverie de sorginte romantică, filtrate în retortele moderniștilor simbolisto-decadenți
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
a latinei populare este insistent susținută în câteva texte speciale: Disertație pentru începutul limbei românești, Disertație pentru literatura cea vechie a românilor (ambele publicate ca anexe la Istoria pentru începutul...) și Dialog pentru începutul limbei române între nepot și unchi (tipărit împreună cu Orthographia romana sive latino- valachica, 1819). Necesitatea revenirii la scrierea cu caractere latine, a elaborării unui dicționar făcea acută problema ortografiei, abordată sistematic în lucrarea Orthographia romana..., unde M. propune norme care să evidențieze prototipul latin al cuvintelor, folosind
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
și cu numeroase pilde, proverbe, comparații, apelându-se și la regionalisme expresive și familiare auditoriului. Spiritul polemic imprimă stilului o tensiune permanentă. Dar deosebit de elocvent devine M. în Răspunsul la cârtirea, care s-au dat asupra persoanei lui Petru Maior... (tipărit în 1814 într-o broșură nesemnată) - un patetic fragment autobiografic - sau în trei luări de poziție împotriva unui critic vienez al Istoriei pentru începutul..., publicate în limba latină între 1814 și 1816, traduse și retipărite de Damaschin T. Bojincă în
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
Constandina Brezu, Nicolae Ciobanu, Eugen Mihaiciuc ș.a. Revistă de literatură și critică, M. publică poezie, proză, teatru, note critice, corespondență, traduceri, iar sub raport iconografic, portrete inedite, facsimile, autografe, caricaturi, desene sau extrase din colecții. Articolul-program, semnat de Perpessicius și tipărit în numărul inaugural, afirmă interesul preeminent al publicației pentru documentul inedit și declară o preocupare specială pentru „tipărirea documentului literar, pe care îl introduce în circuitul culturii de specialitate, ce singură ea este chemată să-l înregistreze și valorifice”, venind
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
numerele din 1970 Perpessicius și Corin Grosu publică romanul sadovenian Mariana Vidrașcu, în numărul 3/1971 sunt incluse pagini memorialistice aparținând lui Anton Holban, numărul 2/1972 are în sumar o povestire de Panait Istrati, în numărul 3/1972 se tipărește romanul Șarpele de Liviu Rebreanu, iar numărul 4/1972 publică romanul (neterminat) Fatma de Perpessicius. Constantin Cubleșan prefațează în numărul 1/1975 proza Puntea neagră de Radu Stanca - o povestire romantică, bazată pe sugestia fantastică, pe regia unui fundal baladesc
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
îi apare în 1998. După ce în 1996 publică la Pittsburgh, SUA, o cuprinzătoare antologie a scriitorilor din România (The Phantom Church and Other Stories from Romania), la București îi apare Enciclopedia exilului literar românesc (2003). Deloc surprinzător, în 2002 M. tipărește un volum de literatură științifico-fantastică, Misterul camerei închise, care cuprinde „nouă povestiri incredibile”. La prima vedere, cărțile lui M. s-ar încadra în categoria critică universitară, având în vedere un anume echilibru al opiniilor exprimate și o ordine, deloc întâmplătoare
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
teorie literară”. Din 1978 se stabilește la Atena, unde desfășoară o intensă activitate pentru dezvoltarea relațiilor culturale româno-elene. În 1994 i se acordă Premiul Uniunii Traducătorilor din Grecia pentru transpunerile în limba greacă din opera lui Mircea Eliade (două volume tipărite la Atena în 1989 și unul în 1991). Articolele apărute în periodicele grecești au fost reunite într-un volum privind relațiile culturale româno-elene (1995). În activitatea didactică și științifică M.-H. se străduiește, pe de o parte, să facă înțelese
MARINESCU-HIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288036_a_289365]
-
versuri, traduceri, diverse articole și comentarii îndeobște pe teme literare, iscălind și cu pseudonimele Lili și Titus Livius. După absolvirea facultății predă la Gimnaziul Superior Greco-Ortodox din Suceava până în 1913. Între timp colaborează la „Gazeta Bucovinei”, „Ramuri”, „Cosinzeana”, și „Luceafărul”, tipărește broșura Simeon Florea Marian (1910) și volumele de proză Suflete stinghere (1910) și Printre stropi (1912). În preajma primului război mondial se poate să fi trecut în România, căci în 1917 se găsește în Basarabia, implicându-se în organizarea învățământului în
MARIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288020_a_289349]
-
2000; Catalogul preliminar al colecțiilor de carte veche din județul Vâlcea (în colaborare), Râmnicu Vâlcea, 2001; Toponimia Țării Loviștei, București, 2001; File din cronica Berevoieștiului (în colaborare), Râmnicu Vâlcea, 2002; Eminescu și literatura veche, București, 2003; Liturghierul (1508), prima carte tipărită în spațiul românesc (ipoteza vâlceană), Râmnicu Vâlcea, 2003. Ediții: Folclor din Țara Loviștei, Râmnicu Vâlcea, 1974. Repere bibliografice: Vasile Lucaciu, „Istoria cărții vâlcene”, TR, 1981, 10; Ion Gheorghe, Elogiu cărții românești, L, 1981, 23; Voicu Bugariu, „Istoria cărții vâlcene”, LCF
MARINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]
-
foarte devreme, în „Gazeta copiilor” (1924). Colaborează la „Frize”, „Gazeta Transilvaniei”, „Brașovul literar”, „Țara Bârsei”, „Gând românesc”, „Lanuri”, „Pagini literare”, „Convorbiri literare”, „Meșterul Manole”, „Vremea”, „Gândirea”, „Jurnalul literar”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Primul volum de versuri, Lumini, i-a fost tipărit în 1933. Cărțile lui M., numeroase, sunt inegale din punct de vedere valoric, dar acest aspect, remarcat de critică, nu este de natură să infirme principala calitate a poeziei sale, și anume transpunerea cu rafinament și sensibilitate a unui filon
MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288029_a_289358]
-
și așăzământul a mulți filosofi vechi”), Ithica ieropolitica („sau filosofiia învățătoarea de firea, cu simvolii și cu închipuiri aleasă”), Învățătură dulce sau Livada înflorită -, ajungând chiar la Esopia, pe care a tradus-o din greacă. Tălmăcirile sale nu au fost tipărite, unele s-au pierdut, iar cele mai multe se găsesc la Biblioteca Academiei Române. Aproape la fel de vie era și preocuparea pentru istorie, ilustrată mai întâi de traducerea a două cronografe rusești, apoi de realizarea (prin copiere, compilare și, uneori, prelucrare) a unui mare
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
Sfaturi către Alexandru Iliaș, unde face și o critică aspră a stării sociale a țării. Istoria celor petrecute în Țara Românească. Începând de la Șerban Voievod până la Gavriil Voievod este o povestire versificată a evenimentelor din perioada 1602-1618 și a fost tipărită (împreună cu poemul lui Stavrinos despre Mihai Viteazul) de mai multe ori la Veneția în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Printre alte întâmplări, sunt descrise luptele lui Radu Șerban cu voievodul Ardealului, prilej pentru autor să înfiereze războiul
MATEI AL MIRELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288064_a_289393]
-
Pe sub arcada porții negre (1972), Am lăsat graurii să zboare (1976), Albastrul flamingo (1979). Un volum-bilanț Interviu liric, publicat în 1998, cuprinde fragmente din caiete de versuri „parțial recuperate”, datând dintre anii 1946 și 1962, care n-au putut fi tipărite. Stabilit în Germania, continuă să publice poezie în limba română și e distins în 1996 cu Premiul revistei „Observator” din München pentru poezie și întreaga creație literară. Începuturile literare ale lui M. se leagă de traduceri. De altfel, debutează editorial
MARTINOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
de usturoi). Diverse replici - reproduse în stil direct sau indirect liber - sunt subliniate emfatic și astfel înălțate la rangul de transcrieri dintr-un text memorabil. O serie de vocabule - beamtăr, paore, boconer, bumbi (pentru pilule), scrietor, metaxa și altele - sunt tipărite cu aldine, ca eșantioane selecționate din intertextul public. Referirile exprese la literatură au o pondere moderată în economia întregului și își ating ținta pe trasee deturnate, de cele mai multe ori prin trimitere oblică. Imitând stângaci pasaje din romane de succes, epistolele
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
metoda la care a recurs și în alcătuirea epopeii Novăceștii, a cărei publicare i-a fost refuzată de Academia Română. Din materialele primite publică în 1859 două broșuri, una cu balade și alta cu colinde, care sunt primele colecții de folclor tipărite în Transilvania. În prefața primei culegeri încearcă o periodizare a literaturii populare în funcție de evoluția istorică (balada, de pildă, ar data din Antichitate), constată unitatea culturală a românilor, identificând motive comune tuturor provinciilor. Colindele sunt considerate tot de origine romană, clasificate
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]