8,428 matches
-
răsfăț și cochetărie. La ora de atelier, venea la mine să-i fac piesa la strung și, pe motiv că obosește stând În picioare (lucram la două menghine vecine), se rezema cu spatele de corpul meu. Acest gest provocator mă tulbura teribil, făcându-mă să reacționez cu violență. Contactul cu ea Îmi crea o bruscă sporire a senzualității În tot trupul, ceea ce mă stânjenea enorm. Nu rezistam la această atingere lascivă, așa, În fața celorlalți colegi; oricât mă abțineam, Începeam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lor indiferentă, inertă, Către afirmarea autoreflexivă În alții. Prea se vântură atâtea gesturi tandre dinspre mine spre pulpele femeii Și buruienile rodesc altfel când le scarpini cu un pic de perfecțiune Mă Învățasem din cărți siropoasa iubire de viață Am tulburat toate izvoarele până unde nu s-a mai putut Ce se mai văietau visele mele tuberculoase sinucigându-se În aerul stătut Mi-am pipăit gândurile șubrede, depășindu-le poate cam trist Apoi, din milă, mă regăseam eu cel de la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îi vor fi Înșelate, să simtă, căci poate nu peste mult timp va trebui să-i distrug toate visurile. 9 februarie 1962 (vineri) Mi-e sufletul atât de plin... gânduri, gânduri, unele dureroase, altele nespus de plăcute vin să mă tulbure, să mă zbuciume. Azi am fost la gheață, vai, dar fără Marin nu am putut face nimic, absolut nimic. Apoi a venit el. Dar În acele momente am aflat că fosta mea concurentă, Cristina, s-a otrăvit, dar scapă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mi-o iert niciodată. Orice-ar fi, chiar dacă mă urăști, de fapt, ai tot dreptul, trebuie să vorbim neapărat. 22 aprilie 1963 (luni) Acuma, când sunt beată criță, trebuie să scriu, c-așa-mi dictează nu știu ce În mine și tulbure, să spun c-am băut singură, singură, singură, fără nimeni, fără cârciumă. Eu cu mine și cu durerea mea, pentru ce am băut, pentru ce am plâns? Ca un copil fără nimeni pe lume. Iubesc, iubesc pe nimeni și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vom mai discuta. Eu Îți doresc mult succes În viață și... pe hârtie! Zuluf 9 iulie 1963 Dragul meu, Unde mai văzusem un cer atât de minunat? Trenul gonea peste tăcerea câmpiei și parcă roțile șopteau zgomotul lor, ca să nu tulbure imensitatea cerului și a pământului, ca să nu tulbure Întunericul. Mai aveam 7 ore până la București. Știam că vor fi ultimele clipe În care pot să-l mai văd, să-l ascult... Da, Îl iubeam pe omul acela. Cele zece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În viață și... pe hârtie! Zuluf 9 iulie 1963 Dragul meu, Unde mai văzusem un cer atât de minunat? Trenul gonea peste tăcerea câmpiei și parcă roțile șopteau zgomotul lor, ca să nu tulbure imensitatea cerului și a pământului, ca să nu tulbure Întunericul. Mai aveam 7 ore până la București. Știam că vor fi ultimele clipe În care pot să-l mai văd, să-l ascult... Da, Îl iubeam pe omul acela. Cele zece zile pe Retezat mi-au trezit o pasiune, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dori să te am lângă mine Într-o iarnă aspră, la gura unui foc jucăuș. Între noi, aerul să plutească senin și vibrația cuvintelor noastre să-l identifice Încet cu liniștea din pământuri. Nici o Încleștare, nici un gând să nu ne tulbure meditația. Să fim fiecare singuri cu noi și-n același timp să nu putem unul fără celălalt. Oare vom ajunge cu adevărat la așa ceva? 8 mai 1965 (sâmbătă) Lui Martin. La capătul traseului, mă va aștepta mereu o siluetă Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
meu. Îl urcam cu pietate, iubindu-l fără măsură ca pe orice alt lucru sau ființă din jur. Eram numai zdrențe, dar nimeni, nimeni din lumea oamenilor nu mă putea găsi, nici o regulă serioasă de-a lor nu-mi mai tulbura mintea. În mijlocul colibei mele de lemn, așteptam să mă prindă oboseala. Fără să vreau, m-am trezit gândindu-mă la dragostea aceea fără limite omenești pe care o luasem cu mine tocmai pentru a-i da frâu liber, tocmai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fulger, am trecut pe lângă ei și, urlând ca un lup, m-am azvârlit În mare, să fug, să mă mistui În uitarea fără Întoarcere. Pluteam În voia valurilor și știam că visez. Eram eliberată de aproape toate gândurile ce mă tulburaseră până atunci. Voiam să trăiesc. Puterile mă lăsau, În jurul meu era numai marea, dar eu totuși speram să mă salvez. Când eram extenuată, am zărit o navă. Nu, nu așa, În mijlocul oamenilor voiam eu să trăiesc. Nava mă văzuse. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
actor, personaj, instanță auctorială etc.“ (p. 14). În ciuda poeticii explicite, a precauțiilor teoretice decelate pe toată suprafața „romanului“, În ciuda polemicii cu scriitura, lectura tradițională și a pledoariei pentru modernitate, Intermezzo lasă impresia unui produs hibrid, În care clasicismul a fost tulburat de artificiile retoricii baroce și moderniste. Să ne explicăm: macrostructurile limitrofe, „Un Început posibil de roman“ și „Un posibil sfârșit de roman“, constituie cadrul (metalingvistic) al povestirii În ramă, tip Decameronul. Ordonată cronologic (Între 1959 și 1965) În interiorul acestei rame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
polițiștilor sosiți, precum și un sunet strident, specific doar ambulanțelor. Întăririle atât de mult așteptate. Cu toate acestea, niciuna din cele două femei nu se simțea în stare să iasă în întampinarea lor. Rămaseră împietrite undeva în mijlocul sălii de recital, puternic tulburate în efortul lor mental de a înțelege cum dispăruse criminalul dintr-o cameră din care nu era posibil să ieși. Capitolul II - Ascultă muzică... - Nu ascult muzică! Se întâmplă ca muzica să fie pornită. Atât. - Muzică zici? mormăi Lon Sellitto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
săptămânal practicând dreptul comercial. O mie de gânduri ar fi putut să apară cu privire la munca ei, la proiectele „de maximă importanță”, așa cum unul din colegi repeta cu o frecvență de-a dreptul iritantă. Dar niciun gând nu putea să o tulbure acum. De fapt, nimic nu putea. Era total invulnerabilă când se afla călare pe un exemplar din cele mai reușite creații ale Divinității și când simțea căldura soarelui și mirosul de pământ umed gâdilându-i nările. Donny începuse să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aduci aminte? În jurul ei: un cuplu în vârstă, motociclistul cu părul lung, trei adolescenți și un bărbat uriaș în uniformă ConEd. Era foarte confuză, frustrată și speriată pentru ea și pentru toți cei din jur. Fără sârmă... Atmosfera fu atunci tulburată de strigătul unei femei. Se auzi o voce: - Acolo! Uite, e cineva rănit. Sachs își scoase arma și o porni hotărâtă spre grupul de privitori care deja se aduna. - Chemați un doctor! - Ce s-a întâmplat? - O, Doamne! Scumpo, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ar plăcea să fii în comă? ripostă Thom. - Ăsta se numește abuz în serviciu, spuse Rhyme. Dar începea să lase de la el. Înțelese pericolul care îl pândea. Când stătea prea mult în aceeași poziție sau când anumite constrângeri fizice îi tulburau anumite extremități pentru un timp mai îndelungat, sau, cum îi plăcea lui Rhyme să se exprime de față cu străinii, trebuia să se cace și să se pișe, dar se abținea prea mult, exista riscul unei disreflexii autonome. Aceasta consta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bombă era vorba. Ci despre panica iscată, care păru să erupă la fel de neașteptat precum o explozie. Sachs nu știa exact care fusese cauza - vederea mașinilor de intervenție afară și a pompierilor încercând să-și croiască drumul în interior probabil îi tulburase pe unii din clienți. Apoi Sachs auzi o serie de pocnituri la poarta principală. Recunoscu sunetul din ziua precendentă: era sunetul pe care steagul cu Arlecchino din commedia del’arte îl făcea atunci când vântul bătea mai tare. Probabil cei aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Welles avusese de-a face cu sute de criminali aici, în Centrul de Detenție, și credea că este imună la rugămințile, protestele sau lacrimile lor. Dar era ceva în promisiunea tristă la lui Weir în fața lui Lon Sellitto care o tulburase. Poate chiar era nevinovat. Nici nu arăta a criminal. Suspectul tresări, iar Welles slăbi strânsoarea. După doar o clipă, scoase un geamăt și se împinse înspre ea. Fața îi era schimonosită de durere. - Ce e? întrebă Hank. - Cârcel, gâfâi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
învețe cum să spargă încuietoriă. Odată aflat înăuntru, Hobbs își scoase arma din cărucior, montă luneta și privi prin ea la strada din fața clădirii. Da, condiții perfecte. Nu avea cum să dea greș. Deși, pentru a spune adevărul, era puțin tulburat. Problema nu era să-l nimerească pe Grady; din contră, îi era ușor să își ducă misiunea la bun sfârșit. Cum avea să fugă după îl făcea să fie puțin îngrijorat. Îi plăcea viața pe care o ducea în Canton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o foaie care conținea mai multe nume și numere de telefon, pe care camarazii lui Constable din Canton Falls le obținuseră ca răspuns la întrebările despre ce pune la cale Weir și unde s-ar putea afla. Roth era puțin tulburat. Tocmai aflaseră că un bărbat înarmat încercase să-l ucidă pe Grady chiar în fața clădirii, cu câteva minute în urmă. Dar nu fusese Weir, care încă era de negăsit. Avocatul spuse: - Mi-e teamă ca Grady să nu fie prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
enervă Rhyme, sunt doar prostii. Logica nu e. Logica e coloana vertebrală a științei, iar criminalistica e știința în stare pură. Sellitto își dădu ochii peste cap în direcția lui Bell. Dar lipsa de subordonare în fața superiorilor nu avea să tulbure entuziasmul lui Rhyme.: - Logica, așa cum spuneam. Kara ne explicase că e important să atragi atenția publicului către locul în care nu vrei să se uite. Cei mai buni iluzioniști înfăptuiesc atât de bine trucurile încât își vor dezvălui chiar metoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu ea...? Apoi îi făcu un semn din cap și ascultă mai departe, cu o mină gravă: Bine, îi spun. Și închise. - Era Marlow, îi comunică lui Sachs. Directorul Serviciilor de Patrulă. Ce se întâmplase? se întrebă criminalistul, remarcând expresia tulburată de pe chipul lui Sellitto. Detectivul cel neîngrijit continuă, adresându-i-se lui Sachs: - Vrea să te duci acolo mâine la zece. Are legătură cu promovarea ta, spuse el și apoi se încruntă deodată. Mai voia să îți spun ceva, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Tipul trecuse de banda de protecție și scormonea printr-o zonă izolată. L-am condus afară de acolo și am solicitat să fie reținut. - Reținut, arestat. Ideea e că a fost în custodie o vreme. - Sigur. Aveam nevoie să nu mă tulbure numeni câtva timp. Era o scenă activă. Sachs începuse să se sature. Cetățeanul cel enervant se plânsese. Era o chestie care se întâmpla zi de zi. Nimeni nu acorda atenții porcăriilor de tipul acesta. Începu să se liniștească. - Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ochii din spatele ochelarilor au privit într-ai mei, am rămas șocat: momentul trecuse și acum eram forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața fetei, dar am fost și mai tulburat de vederea încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă, continuate de colaci, ca ai omulețului Michelin, înspre gulerul descheiat al halatului verde de casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
optimist în dimineața asta. Fredona pentru sine cât și-a făcut pâinea prăjită și, după ce i-a dus mamei o cană de ceai, a tăiat-o spre serviciu cu un aer foarte vesel. Când s-a-ntors acasă, au început să se tulbure lucrurile iar. Îmi făceam niște teme la masa din bucătărie- în mod normal mi le fac la mine-n cameră, la calculator, dar muream de foame și m-am gândit să m-apuc de treabă cât îmi face mama un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
luată din când în când la câte-o petrecere. Nu se face. Nu, ceea ce avea Holly să-mi spună mă îngrijora mai tare pentru că îmi confirma un lucru la care mă gândeam pe jumate de ceva vreme: că Benbo e tulburat serios, sau cel puțin are toate șansele să fie așa. De când a-nceput să vorbească despre chestiile alea cuantice și universurile paralele s-a comportat un pic ciudat, dar mereu am crezut că e doar o etapă. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dulci, când Emmy îl întrebă pe Paul — în treacăt, i s-a părut ei — ce părere are despre copii. El ridică iute capul — Copii? Ce-i cu ei? Să nu fi fost ea suficient de subtilă? Probabil că vinul îi tulbură mințile. Credea că după ce l-a întrebat dacă avea nepoți sau nepoate, ar fi absolut firesc să-l întrebe dacă vrea să aibă și el copii într-o bună zi, dar poate a fost mai transparentă decât crezuse inițial? — Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]