5,801 matches
-
viață nomadă, care înseamnă a pribegi, a rătăci, așadar o populație de pribegi, hoinari. Faptul că se aflau în compania cumanilor și predilecția lor pentru zonele de stepă din nordul Mării Negre, care la începutul mileniului II erau locuite de populații turce, duce la concluzia apartenenței lor la familia popoarelor turanice.22 Simbioza româno-pecenego-cumană Cele două seminții turce, pecenegii și cumanii au locuit (stat) în regiunile noastre peste trei sute de ani, punându-și amprenta asupra istoriei românilor. N. Iorga vorbea, pe bună
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se aflau în compania cumanilor și predilecția lor pentru zonele de stepă din nordul Mării Negre, care la începutul mileniului II erau locuite de populații turce, duce la concluzia apartenenței lor la familia popoarelor turanice.22 Simbioza româno-pecenego-cumană Cele două seminții turce, pecenegii și cumanii au locuit (stat) în regiunile noastre peste trei sute de ani, punându-și amprenta asupra istoriei românilor. N. Iorga vorbea, pe bună dreptate, despre simbioza româno-turcă (pecenego-cumană), arătând că românii, după asimilarea slavilor, au ajuns la o conviețuire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ar fi cumani nu este verosimilă, numele acestor creștini de limbă turcească, tipul lor fizic nu este cel al rasei turanice, ci avem a face cu numerosul element elenic de pe marginea Mării Negre, care n-a putut dispărea.24 Despre populațiile turce, pecenegi, uzi, cumani, instalate la noi, P. P. Panaitescu ne dă unele amănunte: iarna locuiau în regiunile joase, aproape de mare, iar vara în pășunile de stepă, nu aveau așezări statornice (sate), nici locuințe, ci trăiau în care acoperite cu femeile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
clasei boierești autohtone, după anul 1000, adică după asimilarea slavilor, când un număr de fruntași cumani au pătruns în sânul boierimii noastre și au lăsat moștenire numele respective. O influență cumană persistă și în vocabularul românesc, unde întâlnim cuvinte vechi turce, ca aslam (camătă), uium (dijmă) stăpâni ai teritoriului, ei impuneau prestațiile locuitorilor și cioban (păstor). La rândul său, un alt istoric, C. C. Giurescu, ne oferă alte detalii despre turanicii pecenego-cumani migrați în ținuturile românești. După valul pecenegilor, înlăturat de bizantini
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
păstor). La rândul său, un alt istoric, C. C. Giurescu, ne oferă alte detalii despre turanicii pecenego-cumani migrați în ținuturile românești. După valul pecenegilor, înlăturat de bizantini, locul lor este luat de cumani. Aceștia vorbeau o limbă îndeaproape înrudită cu limba turcă, la care se adăugau și cuvinte persane-ni s-au păstrat fragmente din limba lor, un manuscris din 1301 ce conține un text din Evanghelie, ca și un dicționar cumano-latino-persan cuprinzând 3000 de cuvinte. Au existat legături strânse între români
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
români cu datina turanicilor, "cuceritori prin iureș și dominatori prin hoardă" (Iorga); trăind în simbioză cu pecenegii și cumanii, românii au consimțit ușor să coopereze cu tătarii.27 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația românească Prezența triburilor turanice (vechi turce) în spațiul extracarpatic, pe lângă mențiunile izvoarelor scrise, este atestată și de sursele arheologice. Au fost descoperite complexe funerare asemănătoare cu cele din stepele meridionale ale Rusiei-aici s-au aflat 1000 de morminte din secolele X-XIV ale triburilor nomade turce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
turce) în spațiul extracarpatic, pe lângă mențiunile izvoarelor scrise, este atestată și de sursele arheologice. Au fost descoperite complexe funerare asemănătoare cu cele din stepele meridionale ale Rusiei-aici s-au aflat 1000 de morminte din secolele X-XIV ale triburilor nomade turce. După unele izvoare, populațiile nomade turanice rareori dispuneau de așezări stabile, ele locuind îndeosebi în căruțe și corturi. Din datele pe care le deținem, la est de Carpați (Moldova) s-au descoperit 60 de morminte ce pot fi atribuite triburilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
36 de puncte diferite. Complexele funerare (mormintele) aparțin pecenegilor și cumanilor și datează din secolele X-XIII, dar unele morminte tumulare ale cumanilor sunt după 1241-1242, ceea ce arată că mongolii n-au exterminat cu totul pe cumani. Aceste morminte ale nomazilor turci s-au aflat în extremitatea nordică a Moldovei, în ținuturile de câmpie din preajma Dunării, situate în prelungirea stepelor eurasiatice. O situație identică se constată și la sud de Carpați, în câmpia munteană, unde mormintele turanicilor sunt masate în Bărăgan. Complexele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
instalat crescătorii de vite nomazi. Răspândirea mormintelor este un indiciu că neamurile turanice nomade ocoleau zonele de deal și cele acoperite de păduri întinse, de pildă, nu se cunoaște nici un mormânt turanic la apus de Siret, înainte de 1241. Necropolele triburilor turce din teritoriile extra-carpatice se remarcă prin numărul redus de morminte-nomazii se deplasau în grupuri mici, în zone de durată scurtă. O caracteristică a ritului de înmormântare la turanici sunt mormintele tumulare-la moartea nomazilor, caii erau sacrificați și depuși alături de ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
erau dări din produsele vegetale și animale. Relațiile autohtoni-alogeni (migratori) n-au fost mereu războinice, erau și legături comerciale între ei. Nomazii erau mai curând păstori, dar ei practicau și activități meșteșugărești, confecționau arme, podoabe, echipament de luptă. Deși neamurile turce au locuit o perioadă îndelungată în regiunile extra-carpatice, acestea viețuiau separat de români, deosebirile radicale de sistem economic și social, ca și cele etnice și religioase, au împiedicat asimilarea și chiar apropierea între autohtoni și alogeni. În sânul societății nomade
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
I, Chișinău, 1937, p. 89-90). O parte din toponimele menționate este posibil să fi fost aduse de populația venită de pe versanții apuseni ai Carpaților. Adoptarea unor cuvinte de uz comun, în limba română, se datorează tot legăturilor cu neamurile vechi turce: beci, dușman, olat, toi, gorgan, odaie ș.a. Există o serie de dificultăți de diferențiere ale lexicului pecenego-cuman de acela al mongolilor turcizați și al turcilor osmanlâi. Aceste dificultăți se datorează și lipsei unor texte vechi românești din perioada migrației turanicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asemănătoare, ca relief, climă și vegetație, cu ținuturile lor de origine și ofereau condiții optime pentru traiul nomad, bazat pe creșterea animalelor în turmă, ocupație tradițională a neamurilor mongole. Populația din stepele nord-pontice, mai ales cumanii dar și alte neamuri turce, la venirea noilor cuceritori, fie a fost exterminată, fie s-a refugiat în alte ținuturi sau s-a supus mongolilor. O mare parte a cumanilor au fost masacrați de cuceritori sau au fost vânduți ca robi în Egipt, îndeosebi, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întemeiat statul mamelucilor. Dar numărul cumanilor rămași era considerabil-descoperirea în teritoriile nord-pontice a numeroase morminte tumulare, din secolele XIII-XIV, constituie o dovadă, ca și păstrarea în uz a limbii cumane în Crimeea. În urma contactelor strânse cu cumanii și alte populații turce cucerite (horezmieni, uzi, bulgari), în decurs de un secol, mongolii aparținând Hoardei de Aur s-au turcizat.7 Misionarul franciscan Giovanni Carpini, trimisul papei la curtea marelui han, și-a început călătoria în 1245, venind din Polonia și Rusia apuseană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Trupele loiale guvernului nu erau destul de puternice ca să înăbușe mișcarea, astfel că Abdul Hamid al II-lea a fost de acord, în iulie, cu cererile CUP-ului și cu cele ale armatei din Macedonia privitoare la restabilirea Constituției. Revoluția Junii Turci își atinsese țelul: sultanul a rămas pe tron, dar ei dețineau puterea reală. Regimul revoluționar s-a confruntat cu mari dificultăți încă de la început. Cu toate că era mult entuziasm în tot imperiul, acesta era bazat în mare parte pe înțelegerea greșită
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
gherilă, care erau instruite cum să lupte atît cu armata otomană cît și cu teroriștii creștini. În septembrie 1906, această organizație a pus la cale asasinarea mitropolitului grec de la Korçë, ale cărui acțiuni îi înfuriaseră pe naționaliștii albanezi. Mișcarea Junilor Turci s-a bucurat de la bun început de sprijinul cîtorva membri ai conducerii albaneze. Ca și membrii ei de origine turcă, acești albanezi erau dezgustați de regimul lui Abdul Hamid al II-lea, care nu numai că nu se sinchisea de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
organizație a pus la cale asasinarea mitropolitului grec de la Korçë, ale cărui acțiuni îi înfuriaseră pe naționaliștii albanezi. Mișcarea Junilor Turci s-a bucurat de la bun început de sprijinul cîtorva membri ai conducerii albaneze. Ca și membrii ei de origine turcă, acești albanezi erau dezgustați de regimul lui Abdul Hamid al II-lea, care nu numai că nu se sinchisea de revendicările albanezilor, dar era și evident incapabil să rezolve situația anarhică din Macedonia. Cooperarea era bazată pe o neînțelegere fundamentală
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au apărut o serie de îmbunătățiri. O parte din emigranți s-au întors și au fost publicate ziare în limba albaneză. Așteptările mergeau pînă la credința în crearea unui stat albanez autonom și unit. Așa cum am menționat însă, mișcarea Junilor Turci își îndrepta eforturile în direcția consolidării și nu în cea a continuării dezmembrării Imperiului; liderii ei sprijineau otomanismul, nu drepturile naționalităților. Cu siguranță că ei nu intenționau să întemeieze o organizație federală. În relațiile lor cu liderii albanezi, Junii Turci
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
musulmanilor față de principiile CUP-ului; totuși, principala legătură a albanezilor cu Constantinopolul era islamul. Dominația religioasă fusese acceptabilă, dar nu și cea politică. Declanșarea unui conflict între CUP și naționaliștii albanezi era inevitabilă. Practic, curînd după victoria obținută, guvernul Junilor Turci a preluat multe din atitudinile predecesorului său. Activitatea politică națională a fost interzisă, iar candidații Junilor Turci beneficiau de sprijinul poliției în alegerile pentru adunarea convocată la Constantinopol. În ciuda acestor greutăți, cel mai important lider albanez, Ismail Kemal Vlora, a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
s-au întîlnit la Bitola, unde au adoptat oficial alfabetul latin ca formă standard. Au fost totodată continuate discuțiile politice, fiind reafirmată dorința unității politice și culturale. Opoziția albaneză a căpătat o pondere și mai mare atunci cînd regimul Junilor Turci a preluat multe din practicile care provocaseră în trecut atîtea controverse. Au fost mărite taxele și s-au făcut din nou încercări de a controla zonele muntoase și de efectuare de recrutări aici. Au fost de asemenea emise legi împotriva
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și Imperiul Otoman, posibilitatea obținerii unor cîștiguri suplimentare părea aproape sigură. Mișcarea națională albaneză suferea încă de pe urma faptului că nu avea o conducere centrală cu autoritate reală și cu capacitatea de a dirija activitatea din toate teritoriile albaneze. Regimul Junilor Turci a dizolvat în ianuarie 1912 adunarea și a anunțat organizarea de noi alegeri, care au fost însoțite din nou de fraudă și violență. În aprilie au izbucnit revolte în cîteva regiuni ale ținuturilor albaneze; prin iunie ele se răspîndiseră în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
prin iunie ele se răspîndiseră în numeroase zone. În această perioadă conducerea otomană pierduse controlul efectiv asupra regiunii. Cu toate acestea, exista încă o dezbinare profundă în rîndul liderilor albanezi în privința obiectivelor naționale; unii urmăreau aproape exclusiv înlăturarea regimului Junilor Turci, în timp ce alții cereau unirea celor patru vilaiete în regim de autonomie administrativă deplină. În august 1912, rebelii au cucerit Skopje, acțiune care a șocat Poarta. Ea a acceptat în septembrie unele dintre cererile insurgenților, dar în octombrie, înainte de a se
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sau în natură. Erau și muncitori agricoli care nu aveau nici un petec de pămînt. Înainte de 1914, chitlîkurile erau pe cale de desființare, suprafețe mai mari trecînd în mîinile țăranilor. În plus, existaseră întotdeauna țărani liberi, mulți dintre ei musulmani de origine turcă, albaneză sau slavă, care aveau propriile lor gospodării. Colonizarea refugiaților musulmani din Bosnia, Herțegovina și Bulgaria a dus la mărirea numărului acestora. Produsele principale ale zonei erau grîul, orzul, porumbul, secara, tutunul, macul din care se putea extrage opiul, bumbacul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
rezolvare a problemei, ca și represiunea armată. Prin 1908, guvernul otoman își concentrase majoritatea forțelor în regiune. Eșecul lui de a controla situația le demonstrase ofițerilor din armată evidenta incapacitate a guvernului lui Abdul Hamid. După cum am văzut, revolta Junilor Turci a avut drept centru Salonicul și a fost dusă la bun sfîrșit de Armata a Treia Macedoneană. RĂZBOAIELE BALCANICE, 1912, 1913 Pe la începutul secolului al XX-lea, fuseseră formate două aliniamente diplomatice majore. Primul, Tripla Alianță, era alcătuit din Germania
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
iar în octombrie una cu Italia. Nu numai că guvernul italian obținea Tripoli și Cirenaica, dar el s-a folosit de prilejul oferit de Războaiele Balcanice pentru a rămîne în posesia Insulelor Dodecanese ocupate anterior. În ciuda acestor acțiuni, regimul Junilor Turci nu era nici el gata să intre într-un conflict armat. Cu toate că în anii anteriori armatele otomane reușiseră de obicei să învingă forțele militare balcanice, de data aceasta combinația era prea puternică. De partea statelor balcanice, cele mai importante lupte
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
latură profundă a vieții fiecărui individ, care nu putea fi înlăturată cu ușurință. Multe cuvinte turcești, de pildă, intraseră în vocabularul tuturor naționalităților. În 1966 a fost publicat la Sarajevo un dicționar de 657 de pagini cuprinzînd cuvintele de origine turcă din limba sîrbo-croată.7 Celelalte limbi au fost și ele influențate. Am văzut în volumul I în ce fel cucerirea otomană și bătăliile ulterioare dintre creștini și musulmani au constituit marile teme ale literaturii balcanice, de la ciclul Kosovo și baladele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]