5,770 matches
-
-se și rămășițele pământești ale lui Ion Negulici și ale preotului Atanasie Luzin. Barbu Iscovescu s-a născut în data de 24 noiembrie 1816 în familia lui Haim Iscovici, numit Zugravu, care locuia în vechea mahala a Oborului pe o uliță sărăcăcioasă în apropierea Căii Moșilor, pe atunci denumită Calea Târgului de Afară. Numele său, dat la naștere a fost Iehuda, dar cu acest nume artistul nu a semnat niciodată nicio lucrare și de aceea numele de Iehuda nu a fost
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
bâzâitor care domina piața"; se miră de literele aproape "de un cot" de la "Restaurantul Frații Spirtaru", ia seama în restaurant băieților de prăvălie, semnului lor distinctiv, "șorțul de postăvior verde". Aproape zilnic colindă Calea Dunării, trece "podul de piatră" al "uliții Maicii Domnului" și se pierde în mulțimea din Piața Elca, "inima comercială a Craiovei", unde trona Băcănia lui Ion Zamfirescu, "magazin cu coloniale și delicatese" și bodega acestuia cu "vinuri fine și băuturi spirtoase". "Prăvălia - își amintește - se găsea la
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
pe care le meșterise cu bricegușul, doar cu câțiva ani înainte, Brâncuși. Încă erau "prietenii lui și tovarăși de slugărie: Livadaru, calfă de tapițer, Gorjanu-stămbarul, tejghetar al "Stelei colorate", Cărămidă-perierul și Grigore, strungar în lemn." Mai era aciuită pe aceeași uliță, a Maicii Domnului, și bătrâna poloneză "Jidovchița plângăreață", cea cu meteahna de-a nu se uita în ochii nimănui, căci, atunci când se întâmpla, începea să plângă. V. G. Paleolog îi descrie pe aceștia și pe alții, ca și cum i-ar face
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
Vasile, fiul lui Leon, un gramofon și plăci cu cântece românești. Acum ar fi stat de vorbă pe tema războiului de independență, cu țăranii Ilie Strugaru și Costan Scurtu. Învățătorul G. Ciocârlă afirma poetului îi plăcea să se plimbe pe ulițele retrase ale satului. La 30 august 1908 participă la sfințirea bisericii din Măgura, unde era paroh fostul său coleg, Zaharia Bulbuc, de unde pleacă direct la Leșu, însoțit de fratele său Leon. Aici Coșbuc îl descoperă pe Petrea Istrate, “cantor diplomat
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
au fost făcute de diplomatul italian Antonio Possevino. Primul rector al colegiului ("rector academicus") a fost Jakub Wujek, filolog, care anterior fusese primul rector al nou înființatei Universități din Vilnius. Universitatea a funcționat în această primă perioadă pe lângă Biserica de pe Ulița Lupilor. Pentru asigurarea bazei materiale de funcționare, Universității din Cluj i-au fost acordate veniturile Mănăstirii de la Cluj-Mănăștur, cu șase sate. Instituția număra în anul 1585 mai mult de 180 de studenți. În anul 1603, în contextul ocupării orașului de către
Universitatea din Cluj () [Corola-website/Science/304196_a_305525]
-
pe malul Jîjiei / Bate vîntul prin secara. În anul 1987 înregistrează al patrulea album,cu 13 melodii ,album intitulat " La umbră unui agud",cu orchestră "Ciprian Porumbescu",condusă de dirijorul Viorel Leanca. Albumul conține melodiile : Cînd aud cucul cîntînd / Pe ulița satului / Trandafir crescut în fin / Ciobănaș de la miori / Mă duc Vineri pîn-la tîrg / Mîndruța,draga mîndruța / Maica măiculița mea / La armată merg feciorii / La fîntînă la răscruce / La umbră unui agud / Pe cel deal îndelungat / Cînd eram în sat odată
Ion Macovei (cântăreț) () [Corola-website/Science/304427_a_305756]
-
elev ambițios și silitor. În clasa a II-a este deja al 2-lea la religie și primul la toate celelalte materii. Tot acum știm că era găzduit la un anume Iosif Szabo, portar la palatul comitatului, care locuia pe Ulița Lupilor (Farkas Utca, azi str. Mihail Kogălniceanu). Încetând din viață gazda sa în timp ce el era în clasa a doua, Vasile Pop a continuat să locuiască în chirie la văduva acestuia. În ultima clasă a liceului, Vasile Pop se clasează al
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
Armata Română și s-au întors în sat atunci când au aflat de masacru: Mitru (Șerban Ionescu) și Onuț (George Mihăiță), o tânără țărancă (Ileana Popovici) și alți câțiva săteni ce știau să folosească armele. Românii îi atacă pe mercenari pe ulițele satului și apoi în pădure, iar mercenarii se retrag în castel. Colonelul își acuză oamenii de lașitate și îi avertizează că vor fi executați dacă se vor mai retrage din fața inamicului. Von Görtz dispune efectuarea unui atac în noaptea următoare
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
că erau beți și nu au știut ce semnează. Ancheta efectuată cu acest prilej a scos la iveală faptul că unii angajați ai căminului de bătrâni (șoferul Aristotel Ivașcu și Gheorghe Vlădeanu), susținuți de directorul Toader Jacotă, au mers pe ulițele satului, strângând semnături de la țărani sub pretextul înființării unei parohii în sat. Abia în decembrie 1999, Căminul de bătrâni cu handicap a fost transferat în comuna Leorda, într-un local nou amenajat prin grija mitropolitului Daniel Ciobotea. În prezent, Mănăstirea
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
ploioasa a fost 14 mai 1934, ploile însoțindu-se de grindină și descărcări electrice, ducând la scurgeri abundente de sedinmente dinspre depresiunea de vest către oraș. Din cauza infrastructurii deficiențe și a lipsei de canale de drenaj, orașul de jos și ulițele sale au fost inundate, producându-se mari pagube. În inundațiile masive produse prin surprindere au pierit 35 locuitori, sute fiind răniți. Sute de persoane au rămas fără adăpost după ce s-au distrus circa 100 case. După inundații, în locul ruinelor caselor
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
se spune că, îndată ce a urcat pe tron, a poruncit să se adune toți hoții și cerșetorii, i-a închis într-o casă, i-a ospătat, apoi le-a dat foc. Domnitorul Nicolae Mavrogheni (1786-1790) îi spânzura pe hoți în ulițe, lăsându-i câte o zi-două, să ia lumea aminte. La 1 iunie 1786 a dat ordin ispravnicilor "„să ridice țepi pe la toate drumurile și răspântiile"", unde se va pune la vedere și înscrisul următor: "„Cel ce va face hoții, ucideri
Furt () [Corola-website/Science/312404_a_313733]
-
Pompierilor, denumit pe vremuri Turnul Lăcătușilor, este situat pe strada Tipografiei din municipiul Cluj. Edificiul a fost construit în anul 1574 în cadrul celei de-a doua incinte medievale de apărare a orașului. Inițial a purtat denumirea de "Poarta Mică din ulița Săpunului" (în ). Turnul Pompierilor împreună cu o porține de zid este unul din puținele fragmente din a doua incintă medievală de apărare a Clujului care se mai păstrează și astăzi. Respectiva poartă a supraviețuit deoarece în secolul al XIX-lea a
Turnul Pompierilor din Cluj () [Corola-website/Science/312966_a_314295]
-
ca notar în Sadu și Apoldu de Jos. În cazul în care a fost fiul parohului local, a locuit în casa veche a locuitorului Iordan Ionuș, o altă proprietate a sa constituind-o actuala gospodărie a lui Rusu Mihai de pe "Ulița Donului". Unul din urmașii săi, Ioan, cunoscut în sat sub numele de Nițu, în 1912 avea gradul de căpitan-locotenent în cadrul Regimentului nr.29 artilerie de câmp cu garnizoana în Iaroslav, iar mai apoi pe cel de maior în garnizoana de la
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
30 octombrie 1765, Racovița a fost aleasă ca sediu al Companiei a VII-a, comandată de către căpitanul Graf von Dietrichstein. Conscripția din 1765 pentru „partea iobăgită” consemnează două familii nobiliare: Ștefan Hajdu de Racovița, a cărui moșie era delimitată de „Ulița Donului”, vale și „Hudița Piști”, și familia nobiliară Martin Biro — înființată prin 1725 de către comitele Iosif Teleky de Szek — a cărei „curte” era vizavi de prima familie, începând de la gospodăria lui Aurel Fogoroș până la cea a profesorului Octavian Mînduc. În
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
grănicerească” din sat și au construit în 1904 actuala clădire a școlii generale. Graniței militare i se datorează clădirile fostei case parohiale amplasate pe locul actualei locuințe a lui Gheorghe Hulpuș de pe „Vale-n Sus”, clădirea actualei case parohiale de pe „Ulița Donului” și clădirea fostei cancelarii a Companiei a VII-a, cunoscută de localnici de „Cănțălărie” a fostului „chelțăr comunal”, ce este acum sediul primăriei. În anii săi de existență, compania din Racovița a avut la comanda ei numeroși ofițeri, majoritatea
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
prevedea apariția unor noi nuclee de construcții în parte pe seama expropierii unor terenuri din grădinile localnicilor precum și prin demolarea unor anexe gospodărești. În acest scop au fost alese trei zone, prima dintre ele viza o parte din grădinile localnicilor de pe „Ulița Donului” începând de la cea profesorului Octavian Mânduc și până la cea a Filofteei Păcurar, precum și cele de pe „Vale'n Jos” de la casa profesorului Liviu Florianu până la cea a lui Iosif Popa. Acesteia urma să-i fie alăturată o suprafață de teren
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
apartamente convenționale” (duplexuri) destinate pentru cei circa 150 de locuitori de pe „Vale-n Jos” a căror gospodării situate în aval de „Hudița lu' Crișănuț” erau amenințate pe atunci cu inundații ale Oltului. A doua zonă proiectată viza grădinile locuitorilor de pe „Ulița a Mare” începând cu cea a lui Virgil Farcaș și până la cea a lui Valeriu Ivan precum și a celor de pe „Vale'n Jos” de la Gheorghe Dan și sfârșind cu cea a lui Gheorghe Căbunea. A treia zonă urma să apară
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
calculatorul. Cu foarte rare excepții, morala locuitorilor a stat la loc de cinste astfel că în cei ""șapte ani de acasă"", racovicenii au învățat să deosebească binele de rău, urâtul de frumos, cinstea de rușine, omenia de ticăloșenie, atât pe ""uliță"" cât și în familie. Așa se explică de ce satul n-a cunoscut în întreaga sa existență fapte de delicvență majoră. "Racovița" a fost întotdeauna o localitate populată în majoritate numai cu români, situație care se desprinde din toate conscripțiile cunoscute
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
a fost inclus în Lista monumentelor istorice din județul Iași elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice, fiindu-i atribuit codul . Cartierul Copou de astăzi s-a dezvoltat pe dealul cu același nume, în continuarea intersecției dintre Ulița Sârbească (Str. Lăpușneanu de astăzi) și Ulița Hârlăului (Str. Păcurari), începând din secolul al XVIII-lea și cuprinzând trei părți: Muntenimea de Jos, Muntenimea de Mijloc și Muntenimea de Sus. Pe atunci, actualul Bulevard Carol I (Copou) se numea Podul
Obeliscul cu lei din Iași () [Corola-website/Science/310022_a_311351]
-
din județul Iași elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice, fiindu-i atribuit codul . Cartierul Copou de astăzi s-a dezvoltat pe dealul cu același nume, în continuarea intersecției dintre Ulița Sârbească (Str. Lăpușneanu de astăzi) și Ulița Hârlăului (Str. Păcurari), începând din secolul al XVIII-lea și cuprinzând trei părți: Muntenimea de Jos, Muntenimea de Mijloc și Muntenimea de Sus. Pe atunci, actualul Bulevard Carol I (Copou) se numea Podul Verde, căci trecea printre vii, grădini și
Obeliscul cu lei din Iași () [Corola-website/Science/310022_a_311351]
-
încep a colinda prin sat. Aceștia merg din casă în casă însoțiți de un taraf și strigă : "hop, hop, hop, vivat!" . Craii invită sătenii la joc și voie bună în locul în care aceștia au ridicat un cort mare. După ce străbat ulițele comunei, craii se întorc la cort și în mare taină aceștia își aleg crăiesele. Acestea sunt alese de către crei, comparând sumele de bani primite, iar cea care a dat cel mai mult este numită "prima crăiasa" și este aleasă primului
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
comună Corbasca - de care este delimitata de Siret, la sud comună Sascut și la vest comună Ștefan cel Mare. Satul Valea Seaca este așezat de-o parte și de alta a drumului principal pornit de la pădure spre DN2, cu puține ulițe laterale în raport cu lungimea să care depășește (pe direcția est-vest) 10 km. Satul Cucova se află la nord de Valea Seaca. Cătunul Mândrișca (fost sat) are extremitatea estică de-a lungul DN2 pe o lungime de cca. 1 km, cea mai
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
construite cu „spatele în Crivăț”. Vegetația lemnoasă este în prezent absentă în cuprinsul teritoriului extravilan. Înainte de colectivizare existau păduri unde se întâlneau salcâmi, rugi și porumbari. În cuprinsul vetrei satului se întâlnesc salcâmi, plopi, duzi și pomi fructiferi. Pe marginea ulițelor există pruni și zarzări. Fauna cuprinde specii puține: iepurele de câmp, lupul, căprioara și mistrețul. În pădurea Brebu au fost crescuți fazani; dropia nu s-a mai văzut de ani de zile, în schimb prepelițele și potârnichiile populează lanurile. Rozătoarele
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
puse pe buți și reîncepând vânzarea băuturilor. Autoritățile au încercat să aresteze pe Marin Brutarul și pe alți capi ai răzvrătiților, dar un mare număr de orășeni a sărit să-i apere, fiind prins numai Ion Bărbierul, care umbla pe ulițe îndemnând pe concetățeni să nu mai plătească avaet. La o nouă încercare a ispravnicilor de a pune mâna pe ațâțători, orășenii i-au bătut și alungat pe slujitorii acestora, apoi s-au strâns la isprăvnicie, au izgonit paznicii, au spart
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
în ebraică Hâr Hakfitza, în arabă Djebel al Kafza) la vest Muntele Tzameret și la nord Muntele Avihu. Pe marginile apusene ale văii se află cartierul Orașului Vechi și Cartierul Latin, formate în marea lor parte de un labirint de ulițe pentru pietoni. Orașul modern s-a extins din această zonă în toate direcțiile, dar centrul sau se află la est și la sud de orașul vechi, la o altitudine mai mică. Strada principală a orașului este stradă Paul al VI
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]