KorAP: Find »[drukola/base=umanist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...221 222 223 ...227 >

5,660 matches

Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688

elementul de modelat, de disciplinat, de izolat sau, în cazul regimurilor extreme, de eliminat. Umanismul modern, societatea modernă își au drept funcții de întemeiere: supravegherea, controlul, disciplina, ordinea și progresul. Spațiul social modern a fost gândit pe baza acestor "virtuți umaniste" de dată recentă, unde fiecare om, prin opțiunea sa morală și socio-profesională, ideologică și politică, își are locul său bine stabilit, iar distribuția oamenilor se face în funcție de aceste opțiuni. Un spațiu deschis și permanent vizibil, străzi largi și luminate, clădiri

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
laică. Posibil ca această religie intelectuală să fie și un substitut în ființa modernă la reculul dogmelor creștine. În loc de societăți civile, avem societăți politice cu o civilitate minoră ca formă de emancipare în gândire și, permanent, însoțită de o cultură "umanistă", doctrinar elaborată, astfel încât să spele destule creiere prin sistemul educațional, iar de câteva decenii și printr-un pustiitor sistem mediatic. Distincția între stat politic și societate civilă era clară pentru anumiți cărturari germani de la începutul secolului al XIX-lea. În

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
înțelegem prin emergența ei contemporană. Avem o dezumanizare culturală, reflectată prin afacerizarea tuturor actelor culturale. Această afacerizare nu ar fi atât de antiumanistă dacă nu ar fi anticreativă (standardizarea și șablonizarea de către edituri și de către alte instituții culturale a creației umaniste prin anumite "tipuri" și "pattern-uri") și anti-civică (prin clișeizarea opiniei publice, a gândirilor personale, prin instrumentalizarea best-seller-urilor, a "modelelor culturale" cărora li se conferă efecte de imagini dominante, de idei și de concepte pentru o societate și prin discursurile

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
de idei și de concepte pentru o societate și prin discursurile ei). Dezumanizarea culturală este forma corporatistă de "a produce cultură", prin urmărirea unei logici a profiturilor maxime! La polul opus fenomenului "liber" al culturii, avem distrugerea deliberată a învățământului umanist prin programe de studiu de vegetare enciclopedică ("cel care știe") versus programe problematizante de studiu (căutarea unor soluții, a unor reflecții pe baza unor cazuri particulare istorice, politice, filosofice etc.). Această dezumanizare deliberată a învățământului "face sistem" cu un model

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
specifice, deși complicate, de putere"138. Un alt raport de guvernare ar fi echilibrarea relațiilor între civili, economie, interese comune și reprezentanții noștri. O guvernare directă pe relația civic-politic este o soluție a viitorului. Această guvernare directă implică o cultură umanistă dezvoltată a fiecărui civil în parte și angajarea acestuia în politica statului. Oamenii politici rudimentari întotdeauna au urât formele autonome de cultură, toate acele forme culturale care i-ar putea aduce în avantaj pe civili. Guvernamentalitatea nu este doar expresia

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
în gândire. În loc să stimuleze voința de cunoaștere, cercetarea dezinteresată, sistemele "noastre" îndârjesc relațiile de putere, diseminează în rândul tinerilor dorința (irațională) de putere, de a fi puternic și important, de parcă aceste atribute se pot dezvolta fără o cunoaștere istorică și umanistă. Ele produc în masă inegalități sociale și economice prin formarea unei elite ce este aservită economic (de bănci, care le furnizează bani pentru studii și proprietăți) și politic (de partidele politice, care îi selectează pentru funcții bine plătite peste valoarea

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
accepțiune diferită, din analiza matematică a fost pusă în practică de celebri istorici Braudel, Chaunu, Ladurie? Nu există decât cunoaștere, pe care homo academicus a divizat-o în mai multe cunoașteri, aparent izolate. După al Doilea Razboi Mondial aceste cunoașteri (umaniste și tehnice) sunt tot mai mult amestecate între ele la nivelul mimesis-ului discursiv. Un istoric al genului Annales spunea că istoria este tot mai mult o chestiune de gust, iar modul cum a evoluat istoria scrisă după 1945 confirmă această

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
mode, trenduri, influențe, nu atât după tradiții intelectuale, dezbateri de idei, cunoașteri cardinale. Acești tineri sunt precum peștii din apă. Se mișcă în diverse direcții, în funcție de anumite interese (personale) și în funcție de ceea ce spun "autoritățile" (de cunoaștere sau social-politice). În cunoașterea umanistă, nu există autorități decât pentru creierele slabe, setate hermeneutic, incapabile să dezvolte o cunoaștere plurală într-un anumit domeniu. Ceea ce există sunt intelectuali originali (Febvre, Braudel, Foucault, White) ale căror cunoașteri ne ajută să înțelegem mai bine diverse subiecte, idei

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
logică, retorică). Ceea ce se întâmplă în zilele noastre nu este decât o derogare de la intuiție, de la exersarea acestei practical philosophy of mind, în favoarea unor recitări de pattern-uri logice, retorice și hermeneutice, având un efect de câine palvovian în cunoașterea umanistă. Conceptul de mind ar fi bine să-l înțelegem drept un raport spirit-minte. Cunoașterea nu este doar un angrenaj teoretic, nici un mijloc pentru a atinge unul sau mai multe scopuri practice. Ar fi în folosul nostru să percepem cunoașterea (expertă

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
istorică vizează acțiuni și fapte, care se pot sesiza din relațiile oamenilor între ei și cu lucrurile; vizează un dat istoric, care, evident, comportă o structură "secret lingvistică". Această structură secret-lingvistică se interpretează între concretul activității umane și celelalte cunoașteri umaniste (literatura, filosofia, psihologia, sociologia, etnologia, antropologia, teoria lingvistică și cea politică etc.); în sfârșit, vizează limbaje în sine și derivatele lor (noi concepte, noi idei, noi sensuri și semnificații, noi discursuri și noi posibilități de gândire). Cel puțin erau concentrate

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
în "stânga"-"dreapta", pe modelul elitelor sale viciate ideologic și politic, este triumful tribalismului în societatea contemporană. Nu sunt singurul care are o "imagine sumbră și negativă" despre efectul distrugător al televiziunilor în raport cu educația individuală și cu dezvoltatea unei culturi umaniste. Cu câteva decenii în urmă umanistul George Uscătescu scria următoarele: "Cinematograful și televiziunea au invadat totul: literatura, arta, până și creația metafizică. Totul este funcționalitate. Mai ales fucționalitatea limbajului, care exclude semnificațiile și pune semnul egalității între rațiune și fapte

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
sale viciate ideologic și politic, este triumful tribalismului în societatea contemporană. Nu sunt singurul care are o "imagine sumbră și negativă" despre efectul distrugător al televiziunilor în raport cu educația individuală și cu dezvoltatea unei culturi umaniste. Cu câteva decenii în urmă umanistul George Uscătescu scria următoarele: "Cinematograful și televiziunea au invadat totul: literatura, arta, până și creația metafizică. Totul este funcționalitate. Mai ales fucționalitatea limbajului, care exclude semnificațiile și pune semnul egalității între rațiune și fapte, adevăr și adevăr stabilit idee și

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
dreapta"; 3) monopolul agresiv pe discursul public; 4) imposibilitatea elaborării unor teorii social-politice într-o societate atomizată, izolată, unde "ideologia" nu a avut o pondere decât în România interbelică. Despre ce "stângă" vorbim? Cum poți să devii dintr-un intelectual umanist un agent de propagandă politicianistă? Este legată transformarea de un simplu interes material sau sunt mobiluri psihologice mai profunde, legate de autoîndoctrinare prin dogme și simboluri culturale? Această pseudo-Românie, care nu și-a putut întemeia existența pe minciuna politică din

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
va mai fi posibil să privim televiziunea în același mod"221. Spre deosebire de occidentali, care au o relație de adevăr cu vizibilul, sau cel puțin consideră că ceea ce se vede "ca evident" este și adevărat, relație întemeiată de o întreagă cultură umanistă occidentală, românii de după 1945, românii din societatea spectacolului stalinist au trăit într-o relație pe duplicitate și de autoapărare cu vizibilul, mai ales din cauza prezenței unui stalinism social-politic în toate activitățile cotidiene românești. Astfel că a fost posibil ca pe

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
nu reușește să plătească salariile mizerabile ale profesorilor și doctorilor, dar reușește să fraudeze milioane de euro anual prin politicienii și marii ei funcționari. Un stat eșuat care nu reușește prin "marii" ei filosofi și literați să instituie o cultură umanistă matură și o societate civilă funcțională, autonomă în raport cu factorii politici, dar reușește, tot prin acei "mari" filosofi și oameni de litere, instituirea unui subtil și pervers aparat de propagandă pentru diverse "cauze" de grup, interesate material. România se autodistruge prin

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
Fenomenologul german, departe de a fi filosoful secolului XX, cum aiurea îl văd mulți intelectuali de aici și de dincolo, e un filosof ca "un dumnezeu" (pentru a parafraza titlul ultimului său interviu), fără o relevanță de fond pentru gândirea umanistă și istorică. Ce are ontologia cu gândirea istorico-politică? Însă acest contra-model, așa cum a fost el (prost) fundamentat de "elita" noastră, alături de prostituția mediatică pseudo-hollywoodiană (adică americanizarea falsă și formală a României prin formatorii ei intelectuali) sunt coordonatele subclasării societății noastre

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
spațiu de vizibilitate de dincolo de ceea ce era gândit și exprimat la un moment dat al existenței sale. Gândirea lui Heidegger, deși sunt destule voci ce au văzut o filosofie a istoriei 223 în ea, nu poate fi aplicată unor cercetări umaniste și istorice, pentru că aceste socio-umane sunt constituite pe baza unor fapte și rezultate concrete de dincolo de aspectul ontologic. Ele se ocupă de un concret al existenței. Acest soi de inoperabilitate cu învățăturile lui Heidegger pentru cunoașterea umanistă și istorică își

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
aplicată unor cercetări umaniste și istorice, pentru că aceste socio-umane sunt constituite pe baza unor fapte și rezultate concrete de dincolo de aspectul ontologic. Ele se ocupă de un concret al existenței. Acest soi de inoperabilitate cu învățăturile lui Heidegger pentru cunoașterea umanistă și istorică își găsește "împlinirea" frustrantă doar în dezbateri pseudo-ontologice, luate drept "model" pentru heideggerieni eșuați. Ființa de pe lângă istorie. Renunțați la modele, pe care oricum nu le înțelegeți în contextul lor social-politic! Ce a spus Heidegger la un moment dat

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
inconfundabil în peisajul intelectual anglo-saxon, dincolo de limitele geometrice și ermetice ale gândirii saxone. Emplotment-ul lui Hayden White se desfășoară pe mai multe direcții critice: 1) criticile la adresa lui Foucault; 2) criticile aduse tradiției realiste anglo-saxone; 3) concepția sa analitică despre cunoașterea umanistă și utilizarea elementului lingvistic ca mod de reperare a unor "poziții ideologice". Unul dintre discipolii lui Hayden, profesorul Hans D. Kellner, spunea într-un interviu că universul (intelectual) al lui Foucault (moartea omului și a autorului, nebunia, crima, penitența, puterea-cunoaștere

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
politic de constituire a disciplinelor moderne, arătând astfel politica din interiorul cunoașterii moderne. Acest "antiistoric"237, "antirealist"238 și "antiumanist" cu scrisul său "extraordinarily difficult"239 este, în esență, un profund istoric, un hiper-realist, care destructurează politicile cunoașterii moderne, un umanist prin excelența gândirii sale240. Prin Foucault, White și studiul de față, întemeierea istoriografic-discursivă a politicilor nu se mai poate susține pe o instrumentalizare a cunoașterii istorice, așa cum în secolele XVIII-XIX făceau istoricii de Curte. Un singur lucru îl mai pot

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
la adresa discursurilor istorice disobediente politicilor sale, le plasează în marginalitatea unei societăți. Acest stat politic modern, mortificat de propria sa criză a reprezentării în ambele ei funcționalități sociale (cunoașterea și exercitarea puterii), menține un monopol nedemocratic asupra discursurilor istorice și umaniste. Intriga lui Hayden White față de Foucault se înscrie în critica istoricului american la adresa structuralismului european și în schițarea unei "tipologii" a Structuralistului, în ciuda faptului că fenomenul cultural cu pricina a respins prin eclectismul său orice tentative de clasificare și tipologizare

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
White și Foucault în emplotment-ul lor față de modul lingvistic al cunoașterii moderne este ostilitatea și respingerea "reperelor binare" cu care ne-a obișnuit lumea intelectuală modernă: interpretare-interpret (Schleiermacher); semn-semnificant (Saussure); analiză-analizant (Lacan); explicat-explicant (Hempel). Aceste scheme intelectualiste, chiar dacă ordonează cunoașterea umanistă prin reducție și simplificare după o logică primară și vizibilă, au drept finalitate crearea unor clișee de interpretare în raport cu dinamica vieții și a istoriei. Logica și retorica sunt pentru texte și pentru gândire coerentă. Acțiunile și faptele umane sunt de

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
tradiționale de exercitare a puterii nu se vor mai întâlni... Pentru Hayden, atitudinea de parti-pris ideologic, de partizanat cu o anumită facțiune politică este "ireconciliabilă"247 cu ideea de știință. Prin "ideologie", profesorul american se referă la angajarea unor cunoașteri umaniste în platformele program ale unor facțiuni politice. Foucault atribuia o cu totul altă conotație conceptului de ideologie, pozitivându-l. Știința (concepția obiectivă despre lume) și ideologia (ideile particulare sau generale ale unui anumit grup uman sau ale unui om) nu se

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
politic sunt două aspecte total diferite. Problema este că, prin renunțarea la o atitudine obiectivă, de critică echilibrată și la o prezentare imparțială a evidențelor, se ajunge la o ideologizare și o politizare sui generis a oricăror forme de cunoaștere umanistă. De ce? Pentru că în literaturi și în arte totul și orice devin un posibil creativ, dar în același timp lasă loc liber și unor atacuri și instrumentalizări politice pe care autorii nu le-au gândit atunci când au scris un "anume ceva

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
totul și orice devin un posibil creativ, dar în același timp lasă loc liber și unor atacuri și instrumentalizări politice pe care autorii nu le-au gândit atunci când au scris un "anume ceva". Relația Erasmus-Martin Luther, corespondența dintre cei doi umaniști sunt elocvente pentru ideea de mai sus. Prin istoriografii "numai literare" sau "numai artistice", elementele cognitive sunt vulnerabile în fața "argumentărilor" propagandistic-politice, care își arogă un soi de superioritate discursivă. Totodată, rezultatele certe ale științelor sunt utilizate în programe nu atât

Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]