5,936 matches
-
se aciuează un damf, un miros puturos, ceva rafinat de grețos ce-mi atacă nările cu acizi tari. Jegul mic-burghez se lipește de mobile, de lucruri, de suflarea celor ce locuiesc În asemenea case. Mă lovește direct În stomac mirosul urât al unor doamne bine, un amestec complicat de parfum, deodorant tare și usturoi, că trebuie să mă păstrez la o distanță respectuoasă, pentru a rezista. Îmi pun problema cum poate să se apropie cineva de o damă cu aura aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu știu de ce, am refuzat, tot În șoaptă. Câteva vorbe de duh, câteva pahare În plus, și atmosfera s-a Înfierbântat din nou. Simțeam o mână cum Îmi umblă pe picior. Nu-mi plăcea, dar nici nu mă ofensa. Tare urâți erau băieții ăștia... I-am dat, pe ascuns, numărul de telefon și-am plecat Împreună cu un coleg care stă pe lângă mine. Unul din cei doi ne-a ajuns din urmă și ne-a invitat la bar. Ce bar?... Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a-l cunoaște pe Doru, trăiam cu Dan. Ne Înțelegeam bine. El era un om bun, chiar minunat, pot zice. Dar știi și tu cum arăta. — Asta cam așa e, am continuat eu ca să o ațâț mai mult. Era tare urât și slab, și mic de statură, cât tine de mic. Da, dar vezi, eu mă Împăcăm cu el, pentru că mă iubea și puteam să mă joc cu el. Mai avea și bani... Nu-mi păsa că eu eram studentă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încet/ Parc-aș vrea să-l strâng de tot În mine/ Dar acum mă Întreb de câte ori/ Și la câți prin păr trecut-am mâna?/ Da, la mulți/ Dac-aș avea rușine/ Lucruri d’astea poate nici c-aș scrie/ Sunt urâte, dragă poezie?/ N-ai să mă-nțelegi, dar eu iubesc/ În mai mulți un singur om, ce are/ Câte-o calitate mică-n fiecare/ Și de câte ori le mângâi părul, lutul/ Văd În ei pe cel mai drag, necunoscutul// Multora prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
subțiidu-și tenul și sângele În acei pași numărați ai unui ritual subtil preparând treptat pentru arta de a fi femeie acele exemplare rare, pe care natura le iscă prin Încrucișări neprevăzute; avea fruntea Înaltă, abstractă; când se Încrunta, făcea cute urâte și clipea des din genele negre și lungi; un aer de irealitate: da, iată, am găsit, părea portretul unei ființe, pe care o văzusem Într-un tablou de nu știu care pictor al Renașterii, un tablou apocrif; poate tocmai de aceea coborâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Titu. Odaia în care sta Marioara avea două paturi și tinerii s-ar fi învoit cum e mai bine, că doar amândoi sunt cuminți. Gavrilaș însă s-a împotrivit, spunând că așa ceva nu se cuvine și ar putea stârni vorbe urâte... Peste câteva zile, pentru că Titu nu se obișnuia cu mâncările de pe aici, s-a înțeles cu doamna Gavrilaș să-l primească și pe el la masă, plătind o sumă modestă și potrivită. Venind astfel zilnic în casă, Marioara i-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că trebuie să se învoiască cu moșierul, ca să poată trăi amândoi, au mers toate bine. De când le-ați băgat în cap toți gărgăunii au început fapte d-astea. Și e numai începutul! Fii sigur că vor urma altele și mai urîte! ― Să nu exagerăm lucrurile, tată, zise Grigore cu o ușoară ironie în glas. Au mai furat țăranii și altă dată, și de la alții. Ei și? Parcă nu se fură de când lumea? De ce să tragem concluzii atât de negre dintr-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
l-ai adus aci pe ăsta? îi zise el cu imputare, observând că ea e trează. ― Care ăsta? se miră ea. Apoi râse scurt, ironic: Pe Raul?... O, o!... Iar ești gelos, Grig? Nu te mai vindeci de boala asta urîtă? Se sculă, întinse brațele în lături, ca și când ar fi așteptat o îmbrățișare. Corpul ei zvelt și nervos avea o vibrație nevăzută, care răspândea împrejur moleșeală și ispită. Se uita la Grigore cu niște ochi blânzi în care palpita o neastîmpărare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prestigiului său în fața lumii lui sătești. Avea nevoie de mângâierea aceasta și din pricina lui Aristide. Faptul că băiatul a ținut să se întoarcă acasă, în loc să se bucure a petrece în București, umplea pe Platamonu de o îngrijorare cu atât mai urâtă, cu cât n-o putea împărtăși nimănui, nici nevestei sale, care era slabă de înger. Îi era frică să nu se fi încurcat cu vreo fată de pe aici și să-și prăpădească viitorul sau să facă vreo nebunie. Aristide era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai taci! Capitolul VI VESTITORII 1 Platamonu rămase înmărmurit când văzu pe Chirilă Păun, logofătul și omul lui de credință, atât de amărât. ― Da ce-i, Chirilă, ce, pacoste a dat peste tine? Chirilă Păun îl săgetă cu o privire urâtă, răspunzînd: ― Apoi lasă, cucoane, că dumneata știi mai bine, că e feciorul dumitale și... ― Ce ți-a făcut feciorul meu, Chirilă, vai de mine? făcu arendașul cu o bănuială. ― Ce-a făcut să-i plătească Dumnezeu dacă nu se poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi primit bucuros să fie el cinstit ― își cam neglijase gazeta, încît Roșu i-a făcut observație că a început și el să fie ca ceilalți. Numai câteva zile după sosirea preotului i se ivi o încurcătură atât de urâtă, că-i era frică să nu iasă dintr-însa vreo boroboață gravă, s-o afle și Belciug și să umple Amaradia. Tanța venea la el tot mai des și, firește, când nu era acasă doamna Alexandrescu. Degeaba îi spunea dânsul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să se facă nimic. Vorbind, oamenii au iluzia că și-au împlinit datoria. Importantă e vorba, nu fapta. Mai ales când vorba poate propovădui toate grozăviile. La masă, Gavrilaș îl întreținu tot despre tulburări. El a auzit pe la poliție lucruri urîte: că un orășel oarecare ar fi fost devastat de țăranii răsculați și că se vorbește despre mobilizarea armatei... După-amiazi se întîlni cu preotul Belciug foarte îngrijorat: ― Mi se pare că am nimerit rău cu venirea în țară. Se aud întîmplări
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe mine! făcu Pravilă misterios. Câinele când mușcă nu mai latră! ― Ai simțit ceva, ai auzit ceva? ― Ce s-aud și ce să simt? Parcă oamenii când fac ceva spun? Ori știe cineva?... Începe unul și ceilalți ca oile, Cristache! ― Urâte timpuri, don' primar! ― De, după nimereală!... Măcar de nu s-ar urâți mai rău! Își aduse aminte că e grăbit și, pornind spre ușă, strigă cu glas schimbat, poruncitor: ― Ia vezi, Cristache, să fie ordine și la tine! De unde știi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu, părintele vostru și al județului nostru scump! Ei bine, dacă vreți să-mi arătați că sunteți cuminți, și cinstiți, și muncitori, cum știu că sunteți, atunci să nu mai ascultați vorbele ce vi le spun răuvoitorii și nici zvonurile urâte, ci să vă întoarceți degrabă la plugurile voastre, la munca voastră cea frumoasă care e temelia țării! A dat Dumnezeu vreme bună, pământul cere munca și sudoarea voastră ca să rodească mai îmbelșugat spre binele vostru și al scumpei noastre țărișoare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și lasă-ne în pace, că ți-om plăti noi când om avea vreme!... Hai, hai, du-te și nu mai sta! Busuioc se întoarse spre Petre, nedumerit. Vru să mai zică ceva, dar flăcăul urmă, săgetîndu-l cu o privire urâtă, deși cu același glas: ― Nu te uităm noi nici pe tălică, n-ai grijă, nea Cristache!... Ne-om socoti după cuviință, numai să-ți vie rîndul! Că de-acu n-om mai zăbovi cu răfuielile, fii pe pace! Oamenii dimprejur
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
l-a putut visa până la sfârșit. Fără să-și dea încă seama unde se află, câteva clipe făcu sforțări, cu ochii încă închiși, să adoarmă iar, ca să poată continua visul sau măcar să și-l reamintească. În loc de aceasta, își redeșteptă frica urâtă cu care s-a luptat toată noaptea și deodată se dezmetici... Nu îndrăzni să deschidă pleoapele, jparcă nevăzând nimic ar fi mai în siguranță. Era o tăcere mare. Își auzi întîi vibrațiile firești și de obicei nebăgate în seamă ale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se ocupe de înmormîntarea ei, fiindcă divorțul lor, deși pronunțat, încă nu s-a transcris, aci că soarta a vrut ca ea să moară tocmai la țară, poate ca o pedeapsă sau o ironie că i-a fost atât de urâtă țara, apoi iarăși că, de s-ar fi întîmplat nenorocirea aceasta peste două săptămâni, el ar fi fost un simplu străin chiar în fața cadavrului ei... Titu Herdelea ieșise de mult din biserică, neputând suporta aerul dinăuntru. Un ofițer îi spuse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se mai pot întoarce! Căutând să-i alunge tristețea, Titu încercă să schimbe vorba, Grigore însă continuă liniștit: ― Am început și am terminat semănăturile de primăvară!... Oamenii s-au întors la ogoare, parcă episodul răzvrătirii ar fi fost un vis urât. S-au reluat muncile cu mai multă râvnă, cu un fel de desperare mută... Din nenorocire, aproape un sfert dintre țărani sunt închiși pe la Pitești. Toate beciurile orașului s-au transformat în temnițe. Noi nu învățăm nimic din nici o nenorocire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
își acopereau țeasta cu pălăria de pai pusă ștrengărește. Portretul trebuia să fie mai îngăduitor decât imaginea din oglindă. Numai că, primindu-și portretul, oamenii erau nedumeriți. Ei nu arătau așa. Sau, ca să fim mai exacți, în portret erau mai urâți, adică mai bătrâni. Unii chiar mult mai urâți, adică mult mai bătrâni. Și aceștia se supărau cel mai tare. Atunci când nu voiau cu niciun preț să se recunoască în cutele adânci de pe obraz, în colțurile căzute ale buzelor ori în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ștrengărește. Portretul trebuia să fie mai îngăduitor decât imaginea din oglindă. Numai că, primindu-și portretul, oamenii erau nedumeriți. Ei nu arătau așa. Sau, ca să fim mai exacți, în portret erau mai urâți, adică mai bătrâni. Unii chiar mult mai urâți, adică mult mai bătrâni. Și aceștia se supărau cel mai tare. Atunci când nu voiau cu niciun preț să se recunoască în cutele adânci de pe obraz, în colțurile căzute ale buzelor ori în privirile triste ale ochilor apoși, pictorul accepta să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spun țipând lui Fann Sora cea Mare. Sunt manciuriană și am șaptesprezece ani. Tata a fost stegar albastru. Fann clatină din cap: — Orhideea, în comparație cu doamnele de la Curte și concubinele pe care le-am văzut, tu nu ești decât un șoarece urât. Beau dintr-o găleată cu apă și mă așez ca să mă gândesc. Vorbele lui Fann Sora cea Mare m-au descurajat, dar dorința mea nu s-a diminuat. Aflu de la Fann că în octombrie Curtea imperială va viziona candidatele. Guvernatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ești o fată drăguță, da, însă atunci când se stinge lampa, o fată frumoasă sau o urâțenie de fată nu constituie nici o diferență pentru un bărbat. De-a lungul anilor am văzut foarte mulți bărbați lăsându-și nevestele frumoase pentru concubine urâte, iar apoi lăsându-și concubinele pentru prostituate și mai urâte. — Cum poate o femeie să schimbe asta? — Ți-am spus, totul stă în jocul minții. Adevărul e că bărbații au nevoie de încurajare, indiferent cât de puternici ar părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o fată frumoasă sau o urâțenie de fată nu constituie nici o diferență pentru un bărbat. De-a lungul anilor am văzut foarte mulți bărbați lăsându-și nevestele frumoase pentru concubine urâte, iar apoi lăsându-și concubinele pentru prostituate și mai urâte. — Cum poate o femeie să schimbe asta? — Ți-am spus, totul stă în jocul minții. Adevărul e că bărbații au nevoie de încurajare, indiferent cât de puternici ar părea că sunt, zice patroana. În timp ce se uită la o pictură erotică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
O descrie drept un pârjol care s-a întins de la o provincie la alta, cuprinzând țara și ajungând până în îndepărtatul Chihli: — O rană îngrozitoare care nu vrea să se vindece. Asta e ceea ce am moștenit eu de la tata. O rană urâtă. Nici nu mai țin minte câte bătălii am ordonat și câți generali am decapitat pentru că nu au fost în stare să-mi aducă victoria. Cât e noaptea de lungă, soțul meu se zvârcolește de pe o parte pe alta și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
când Nuharoo mi-a spus că a născut o fată, și nu un băiat. Nu aștept cu nerăbdare ceea ce o să urmeze, pentru că mă tem de numeroasele capcane care îmi vor fi întinse. E cât se poate de natural să fiu urâtă de celelalte concubine. Pe măsură ce burta mea începe să se umfle, îmi sporește teama. Mănânc foarte puțin de acum, pentru a micșora riscul de a fi otrăvită. Visez trupul fără blană al pisicii, care plutește în puț. An-te-hai mă avertizează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]