6,807 matches
-
rău; fără rost; săraca!; scăpare; simpatie; soacră; soartă; solitară; spinare; tăcere; tare; tinerețe; tragedie; urîtă; ursuz; vecină; pe viață; Vitoria; Vitoria Lipan; Vrîncioaie (1); 838/157/61/96/0 veac: secol (123); timp (116); ani (69); eternitate (49); mult (47); veșnicie (44); an (19); deceniu (18); etern (15); viață (14); istorie (10); lung (10); veșnic (10); vreme (8); mult timp (7); vechi (7); durată (6); eră (6); (5); demult (5); infinit (5); trecut (5); vecie (5); mulți ani (4); așteptare (4
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dragoste (2); energic (2); experiență (2); fericită (2); life (2); linie (2); lumină (2); luptă (2); mamă (2); minune (2); mișcare (2); mulțumire (2); natura (2); oameni (2); sănătate (2); scop (2); succes (2); trăi (2); univers (2); veselă (2); veșnicie (2); viitor (2); vise (2); zi (2); acțiune; acum; afecțiune; aluzie; amară; ambiție; an; 20 ani; anilor; ață; aventură; balanță; bătrîn; bio; bogat; bucura; călătorie; carpe diem; în ceață; chef; chin; de cîine; clepsidră; clipe; compasiune; competiție; complexitate; de copil
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
să vedem ce e cu proiectul în această după-amiază. Cercetătorul: După-amiază? Trebuie să mai verific pe încă două motoare de căutare ca să fim siguri că nu am trecut peste cele mai noi informații. Încuiatul: Frank, asta ar putea dura o veșnicie. Trenul pleacă din stație. Hai să nu-l ratăm! Cercetătorul: Eu vreau doar ca produsul final să fie bun. Mai dă-mi câteva zile și vedem cum stăm. Încuiatul (pierzându-și răbdarea): Știu cum o să stăm; vom fi aici, având
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
o încurajare suficientă pentru a-i determina să vorbească, iar dacă toate celelalte metode eșuează, moderatorul îi poate numi: „Tom, nu vreau să fii exclus din conversație. Ce părere ai?”. Persoanele care bat câmpii folosesc multe cuvinte și durează o veșnicie până ajung la o concluzie, dacă încearcă să tragă o concluzie. Acestor persoane le place să vorbească. Din nefericire, un astfel de participant vorbește, de cele mai multe ori, pe lângă subiect și poate consuma o bună parte din prețiosul timp de discuție
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
să începem lucrul. Este mult mai ușor să te gândești că trebuie să scrii trei pagini astăzi, decât că trebuie să scrii un raport întreg, un articol, un capitol sau o carte, gânduri care ne pot copleși. „Va dura o veșnicie și nu voi mai vedea lumina soarelui niciodată.” Pe de altă parte: „Trei pagini? Nici o problemă. Am să ies din casă chiar în după-amiaza aceasta!”. Gândiți-vă la ce anume vă ajută să scrieți. Dacă nu funcționează o anumită metodă
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
carte de rugăciuni, spune o rugăciune” (idem). Pe Ionescu, ce-i drept, îl sperie și intrarea la Academie, adică celebritatea maximă, consacrarea definitivă. Iată următoarea întâmplare: „Ieri, alegerea lui Eugen la Academie. Mi-a spus, îngrozit: «E pentru totdeauna, pentru veșnicie.» Ă Îl liniștesc: «A, nu, gândește-te la Pétain, la Maurras, la Abel Hermant și la alții. Au fost dați afară. Poate o să ai și tu prilejul să comiți vreun act de trădare.» Ă El: «Mai rămâne deci o speranță
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
faptului că extazul aparține experienței mistice. Pe la începutul caietelor, își amintește astfel de experiențe: „«Delirul sfânt», despre care vorbește Tereza d’Avila pentru a numi una din fazele contopirii cu Dumnezeu Ă m-a apropiat de el uneori... acum o veșnicie, vai!” (I, 51). Și, deși proiectează astfel de experiențe în trecut, acel trecut angajant, Cioran, la numai câteva zile distanță, împotriva contactului cu realitățile imediate, notează: „Brusc, fericire nemărginită, viziune a extazului. Iar asta după ce m-am întâlnit cu perceptorul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mă crezi, întreab-o pe mama... sau pe domnul... Marieta: (presată de nevoia unui răspuns) Da... e marți... Doctorul:...Absolut... e marți sigur... Groparul: Ei, atunci eu am plecat... mă așteaptă "cumințeii"... le arăt pe unde trebuie s-o ia spre veșnicie și mă întorc. (intră în cort) Marieta: (în șoaptă) Of, Doamne, cu cine ți-ai găsit și tu să... În sfîrșit! Uite, ți-l prezint pe domnul doctor... veneam spre tine și... ne-am întîlnit... are și el niște morminte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lectură a dosarelor..., și de ia buletinul na buletinul, și de supraveghetor... Bravo! Auzi, spiritule,... (către ceilalți) Dom'le, cum îl chema pe plecatul? Trimisul lui Dumnezeu: N-are importanță..., moartea îți anulează numele de aici... Moartea ne duce spre veșnicie..., adică acolo unde numele Domnului devine și numele tău... Sursa dublă: Dom'le, așa o fi..., că prea le zici din Biblie... Dar eu altceva vreau să-ți spun... Vreau să spun că nu știu numele plecatului e una..., îi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
omului este pusă în paralel cu viața cosmosului, trăind aceeași soartă: "Trage boii și ghicește / Codrul de ce-ngălbenește, / Omul de ce-mbătrânește? Codrul de zăpadă grea, / Omul de inimă rea; Codrul de zăpadă multă, / Omul de inimă ruptă."203 Tânjind la veșnicia naturii, omul percepe antitetic pulsațiile lăuntrice ale universului: "Fost-am tinerel ca mlada / Dar amu-s bătrân ca tata; Fost-am tânăr ca un brad / Dar amu îs om uitat. Pe drum merg, pe drum mă duc, / Bătrânețele m-ajung
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
putea fi separat de timp, simbolizând atât haosul originar, cât și lumea organizată, cosmosul. Ca "întindere incomensurabilă", cu centru necunoscut, spațiul reprezintă "infinitul în care se mișcă universul", "ansamblul universului, cu actualizările și potențialitățile lui".18 Ca "imagine mobilă a veșniciei" (Sf. Augustin), timpul este perceput ca o limită în durată și diferențierea mai conștientizată față de Lumea de Dincolo, care este lumea veșniciei.19 Gândirea Antichității a conceput spațiul absolut, având un punct de referință stabil, considerat centrul imobil al Pământului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
infinitul în care se mișcă universul", "ansamblul universului, cu actualizările și potențialitățile lui".18 Ca "imagine mobilă a veșniciei" (Sf. Augustin), timpul este perceput ca o limită în durată și diferențierea mai conștientizată față de Lumea de Dincolo, care este lumea veșniciei.19 Gândirea Antichității a conceput spațiul absolut, având un punct de referință stabil, considerat centrul imobil al Pământului (Aristotel). Ca entitate activă fizic, spațiul se poate subdiviza în sfere concentrice în care domină câte un element material (pământ, apă, aer
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
politici de mai înainte. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică și purtat prin multe închisori, a fost grațiat în 1964. După toate umilințele și chinurile la care a fost supus în timpul anilor petrecuți în închisori, în cartea sa „Veșnicia ascunsă într-o clipă”, a spus doar că trebuie: Să știm să murim și să înviem în fiecare zi...." Iosif Schwartz a petrecut mai mult de 3 ani în lagărele fasciste și s-a bucurat când în țara noastră a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ci, legat de imaginea lui, insistă asupra depășirii condiției, a evadării iluzorii din propriul cerc. "Un cal e perfectă armonie/ Și o fugă de pământ pe care-o încerc./ Țâșnind semeț din propriul meu cerc/ În altă parte/ Poate în veșnicie./ Tristețea e, că goana terminând, și-apleacă roibul fruntea pe pământ." Exodul satului spre oraș îi creează poetului nostalgii, și îl bântuie ca o moarte, de aceea se "întreabă: "care botanică din care școală, se laudă plângând cu moartea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumea aceasta nouă repetă alte începuturi; este o vreme de "Simetrii", o continuă stare de echinox, în care vechimea adâncă se confundă cu prezentul luminos. "Bărbați tineri, vremea îi face urmași bătrâni, cu barbă, pletoși și vagi ca magii, din veșnicie scoși./ Fără harnașamente pasc murgii triști prin iarbă/ Lovind copite-n osul albit și lins de ploi./ Iar pruncii beau din lapte istorii și balade/ În cartea de citire cu umbre de eroi/ Și paginile toate urcate în baricade." Vibrația
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
experiențele estetice, dominate însă de sentimentul liniștii și de cel al contemplației; căutările permanente țin aici de formă: "Acum mi-au rămas doar cicatricele/ și s-a făcut deodată atâta liniște/ încât pot să le număr." Poeta însă așteaptă în veșnicie pe mult visatul călător menit să-i alunge singurătatea pe care este răstignită cu palide cuie de lacrimi. Nina Cassian este o poetă a iubirii și a morții, a rațiunii, a credinței în "viața de dincolo a poemului". Cu "O
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
noaptea în cuiburi. Poetul însuși în acest context urcă în paradis sau coboară în infern. Evocarea spațiului natal se face într-un chip aparte, el nefiind pus neapărat în relație cu timpul. Spațiul este etern, iar oamenii viețuiesc în perspectiva veșniciei. Casa părintească este străjuită în chip simbolic de țintirim și de izvor; gesturile oamenilor sunt puse în relații cu cerul, de aceea evocarea se încarcă de un suflu tulburător: "Poarta străveche în satul părintesc/ Simbol curat fără izvor/ De-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în zori pe cei departe de pe sate... și zilele și nopțile la rând/ trec și se sting ușor ca o făclie/ și iarăși Paștile împărătești/ Ne umple casele de bucurie" În "Imnele bucuriei" fiecare gest își are un reflex în veșnicie: "Atâta-i casa noastră, vatră în sălaș/ Unde se-ncinge focul și se coace pâine/ O parte pentru prunci și alta la altar/ Spre pomenirea numelor străbune,... Sfânt obicei, părinții din părinți/ O mână sapă, alta se închină/ și domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în graiul lămpii pe colină." Trimiteri se pot face la Lucian Blaga dacă am cita poemul "Imnul organului": "Satul se coace-n cuibul lui ceresc/ Miroase-a smirnă și a omenie/ Miroase-a-înviere și-a curat/ Miroase-a om scăpat în veșnicie." În volumul citat, satul se apropie însă mai mult de Goga și de Coșbuc decât de Blaga. Misterul blagian este îndepărtat, peste oameni plutește o lumină domoală, "lumina lină", lumina unei înțelepciuni de inițiați, de aceea sărbătoarea și iubirea stau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nici în Iehova Nici în Buddha-Sakia Muni, Nici în viață, nici în moarte, Nici în stingere ca unii. Visuri sunt și unul ș-altul, Și totuna mi-aste mie De-oi trăi în veci pe lume, De-oi muri în veșnicie. Toate-aceste taine sfinte pentru om frânturi de limbă În zadar gândești, căci gândul Zău, nimic în lume schimbă. Și fiindcă în nimica Eu nu cred o, dați-mi pace! Fac astfel cum mie-mi pare Și faceți precum vă place
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
foarte vagă despre suflet și spirit, încearcă mereu să își satisfacă corpul, inima sau intelectul. Or, hrana corpului, a inimii sau a intelectului nu poate sătura sufletul sau spiritul. Inima și spiritul sunt flămânde și însetate de infinit și de veșnicie. Atât timp cât oamenii nu vor ști să dăruiască sufletului infinitul, iar spiritului nemurirea, în străfundurile ființei lor se vor simți mereu nesatisfăcuți''. Omraam Mikhaël Aïvanhov Se știe că infinitul a apărut întâi în forma unor procese nesfârșite și convergente. Prezența unor
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
adevărul în gol (de altfel, întregul text al personajului este scos din Curierul din Hessa și din scrisori ale autorului)... Woyzeck Florin Zamfirescu nu este nici orgolios, nici nebun, nici înapoiat. El este mai degrabă un rătăcit... deplângând omenirea și veșnicia ei, îngrozit de inutilitatea mișcării pământului, proslăvind morala aparențelor, prețiozitatea științifică a Doctorului (Ion Vâlcu, din păcate lipsit de nuanță în interpretare) ale cărui cercetări și descoperi n-au deloc drept scop binele omenirii, ci constituie un fel de pasiune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a vieții. Hazul și harul, bufoni virtuoși ai uitării, ne-au sechestrat timpul. Ascundem prin farmec degradarea ce a început să ne placă, însăilând idealuri ce se plictisesc de truda noastră. Atingem moartea fără rost, fardându-ne cu cioburi de veșnicie. Singuri și rostuiți de nimicuri ne batem stângaci în soartă, destrăbălându-ne sufletele în ridicole partide de sfâșiere... Ne lăfăim în râs-plânsul de zi cu zi, chiuind a viață... Strigăm metafore în semn de revoltă, hăulind amăreala dulceagă a trecerii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
este Timpul, monstrul cu două capete unul al damnării și altul al salvării. În acest univers unde tronează bufonada și plictiseala, moartea e o șansă spre regenerare, spre o altă viață. "Neînțelesul capată înțeles-mărturisește regizorul. Pământul se leagă de Dumnezeu. Veșnicia contaminează pentru o clipă vremelnicia. Preocupat de teatrul dinlăuntrul personajelor, dinlăuntrul nostru, Alexa Visarion căutând livada din el, din noi aduce un omagiu teatrului. Livada înseamnă trecere; nu e veșnică; e uscată; nu mai rodește, dar imaginea ei trebuie păstrată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și a „obiectului“ liric. Viziunea poetică nu preexistă poeziei ca element gnoseologic, ci devine idee „poetizată“ („idee emoțională“, cum o numea Titu Maiorescu), nod de semnificații formulate explicit (Nu credeam să învăț a muri vreodată. - M. Eminescu; Eu cred că veșnicia s a născut la sat. - L. Blaga etc.) sau doar sugerate (prin imagini artistice, prin simboluri, prin metaforizare: Deal meu propriu vis mistuit mă vaiet, / Peal meu propriu rug, mă topesc în flăcări - M. Eminescu). 3.4.2. Structurarea textului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]