6,949 matches
-
nu doar coloana sonoră a orașului, dar și moda timpurilor, imaginea lor, de la vestimentație la coafură, mulându-se pe nebunia tinerilor tot mai excentrici și rebeli, ce se îmbată cu ritmuri tot mai zbuciumate și mai erotice. De departe, noua vedetă a localurilor este compozitorul și bateristul Serghei Malagamba, venit tocmai din îndepărtatul Chișinău, care debutează în 1937, schimbându-și pe scenă numele rusesc în Sergiu, iar în doar câțiva ani faima sa va depăși hotarele, fiind socotit în scurt timp
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
O voi lua de la capăt ! A câta oară ? Și-o să-ți arăt, bătrâne, că m-au iubit și mă iubesc în conti- nuare. Plec de la Vișoiu, las palatul de la Bufet, unde lumea mă cunoaște de atâta timp și unde sunt vedeta serilor de tangouri fără sfârșit. — Nu ai avea curajul... — O, ba da, bătrâne, ai să vezi. Plec și o iau de la început, în alt loc, o altă sală, o altă orchestră de pus la punct, și vei vedea publicul venind
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
patul armei pe Cristi, direct în ficat, făcându-l să răcnească și să paralizeze de durere. Încă o lovitură și lui Cristi i se înmoaie picioarele, căzând în genunchi. — Trebuie să învățați să vă purtați mai întâi, domnule Vasile. Aici vedeta localului sunt eu, nu dumneavoastră. Și mie nu îmi place să mi se vorbească în răspăr, mai ales de către o javră ca dumneata ! Și, mai ales, nu îmi place să fiu întrerupt. Am înțeles, domnule... — Am înțeles, să trăiți, și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru portofelul său, ca și prima. O altă femeie șarmantă și frumoasă i-a păcălit sufle- tul, crezând, în sfârșit, că a găsit salvarea. Disperarea singu- rătății, boala și depresiile nu l-au făcut să vadă că Mary Maud, o vedetă talentată a Cărăbușului, nu era decât o altă poveste sortită eșecului. Al doilea divorț din același an a pus definitiv capac câști- gurilor sale, transformându-l dintr- un milionar într-un om simplu și banal, nevoit să-și drămuiască câștigurile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
capitală se auzise că e la pat, însă cui să-i pese ? Un bețiv, unde credea că va ajunge ? Un desfrânat, un petrecăreț fără limite, să -i fie învățătură de minte ! Altele erau problemele lumii, mai importante decât destinul unei vedete ce părea tot mai depășită. În nebunia singurătății sale, de care tot timpul i-a fost cea mai mare teamă, doar demoni și fantome au venit, care să-l dărâme și mai mult. Șoaptele eternului profesor Vrăbiescu nu se opreau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se Împotriveau cotropirii României de tancurile și ideologia bolșevică! -, vina nu e numai a lor, ci și a criticii care i-a susținut, ani lungi: un Ov.S. Crohmălniceanu, un Paul Georgescu, un N. Tertulian, care, nemulțumindu-se de a crea vedete literare din aceste talente ambițioase și corupte de putere, trimiteau și săgeți otrăvite În direcția unor nume ilustre precum T. Maiorescu, Ion Barbu, Lucian Blaga! Și, ca și În cazul creatorilor de mai sus, am citat doar critici de reală
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bunul instinct de a viețui cultural pe lângă „Înțelepți” precum un Ivașcu, sau Bogza, Încercând, În ultimii și cei mai grotești ani ceaușiști, să obțină sprijinul unui Gogu Rădulescu, ea și câțiva colegi de marcă, Înspăimântați de paranoia puterii. (Gogu, fostă „vedetă a acelor portrete” pe care le purtau manifestanții, sutele de mii care defilau de 1 mai sau 7 noiembrie, părând el Însuși a cocheta cu disidența literară, a avut ghinionul sau slăbiciunea de a se fi aflat Încă În comitetul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cele occidentale, În reflexe, limbaj și mai ales Într-o anume falsă și trivială relaxare față de tot ce este intim. Reclamele, sarcastice și nu rareori grosolane, scontând pe efectele cele mai simpliste și extrem de insistente, apariția unor noi corifei sau vedete - mai ales din lumea sportului „cu balonul rotund” sau a modei -, excentrizarea, aproape marginalizarea artei, literaturii, un val al așa-zișilor „tineri”, dar nu știu de ce Îmi par toți acești „tineri” locvace și suspect de siguri pe ei doar ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Christian Lacroix sau Yves Saint-Laurent. Sau italianul Versace, martir el Însuși al unei lumi enorme, În continuă ebuliție, ce-și are deja dictatorii și nebunii ei, ce a pătruns În marea cinematografie hollywoodiană prin manechinele ce tind a Înlocui vechile vedete etc. etc. Dacă În lumea „artei croitoricești și a modei” succesele sau eșecurile sunt iute și exact sancționate de piață și de opinia mediatică, În arte acest lucru, se știe, e mai problematic, mai „confuz” și, oricum, cere o durată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
accepta un anume rol, slavii rămâneau Într-un plan secundar: un adaos, poate important, dar nu mai mult decât un adaos, la o sinteză deja Încheiată. Face excepție prima perioadă a comunismului românesc (anii 1950) când slavii sunt puși În vedetă, date fiind raporturile de subordonare față de Uniunea Sovietică și „frăția“ dintre țările comuniste (majoritar slave). Odată Însă cu afirmarea comunismului naționalist, În vremea lui Ceaușescu, lucrurile trec În extrema cealaltă. Dacă nici romanii nu mai erau iubiți, cu atât mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
legăturile cu Occidentul. Acum, naționalismul era prohibit, singurul acceptat fiind cel rusesc (deghizat În „internaționalism“ sovietic). Accentul s-a deplasat pe „lupta de clasă“ (Între burghezul român și muncitorul român era o prăpastie) și pe integrarea În spațiul slav, În vedetă fiind puse raporturile „frățești“ cu Rusia și cu Uniunea Sovietică. Din trecutul românesc și din cultura națională, a rămas prea puțin: o selecție foarte orientată ideologic, din care lipseau nume mari, iar altele erau prezentate deformat, jucând — fără voia lor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
oferit-o Hollywoodul. Filmul american Îi cucerește pe români În anii ’30. S-ar zice că acum Încep românii să audă vorbindu-se englezește, fie și cu accent american. Revistele vremii sunt pline de fotografii și de știri privitoare la vedetele de cinema. Când a izbucnit războiul, o suferință suplimentară a constat În dispariția filmelor americane, substituite (cumplită decădere!) cu producții germane (și, ceva mai convenabil, italiene). La sfârșitul războiului, cinefilii s-au bucurat degeaba: așteptau să revină filmele americane, au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lor refractari la constrângeri, țiganii au dovedit după 1989 mai multă „imaginație economică“ decât românii. Unii s-au Îmbogățit, de regulă nu pe căi prea ortodoxe (dar asta este valabil și pentru destule dintre marile averi românești). „Mafia țigănească“ ține vedeta În mass-media: răpiri, Încăierări, prostituție... S-au ridicat, cam peste tot În țară, „palate“ țigănești. Nu sunt chiar palate, un soi de case mai mari și foarte bătătoare la ochi. Împodobite cu nenumărate turnulețe, sinteză kitsch de Extrem Orient și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o sinteză contradictorie, nu lipsită de farmec. Orașul comunist Comunismul a schimbat radical Bucureștiul, așa cum a schimbat și țara. În prima fază, țesătura orașului a fost mai puțin afectată, fiindcă lipseau banii și mijloacele. S-au construit repede câteva edificii-simbol, vedeta fiind Casa Scânteii (la capătul șoselei Kiseleff și lângă Parcul Herăstrău), cetate stalinistă cu un turn central și turnulețe laterale, În genul Universității „Lomonosov“, un colț din Moscova transferat la București (terminată În 1956); aici s-au adunat, În noul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ar fi concepția, muzeul este Însă excepțional de bogat. S-au adunat aici o mulțime de piese originale: ceramică preistorică, dacică și romană, statui antice, inscripții... și, În primul rând, tezaurul României, cu obiecte provenind de la daci, sciți și goți (vedeta fiind faimosul Tezaur de la Pietroasa, atribuit celor din urmă), până la bijuteriile Coroanei. Remarcabilă este și copia fidelă a Columnei lui Traian, Însă nu Înălțată ca la Roma, ci cu scenele detașate, astfel Încât poate fi urmărit cu ușurință Întregul „reportaj“ al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din The New York Times. Eram super șarjați. Toate ușile se deschideau larg. Toată lumea ne primea cu brațele deschise și zâmbete luminoase. Am pozat pentru reviste de modă, lăfăindu-ne toți șase pe banchetele restaurantelor în vogă, abordând atitudini sugestive în costume Armani. Vedetele rock ne admirau și ne invitau în culise: Bono, Michael Stipe, Def Leppard, cei de la E Street Band. Loja de lux era întotdeauna a noastră. Locul din față al oricărei curse nebune. Nu ne auzeai niciodată spunând „Hai să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în apărarea mea. Am continuat să fiu huiduit deși s-au vândut milioane de copii ale acestei cărți, ridicând ștacheta faimei mele atât de sus, încât numele meu devenise la fel de ușor de recunoscut ca ale starurilor de cinema și ale vedetelor din lumea sportului. Eram luat în serios. Eram o glumă. Eram avangardist. Eram tradiționalist. Eram subapreciat. Eram supraapreciat. Eram inocent. Eram parțial vinovat. Orchestrasem o controversă. Eram incapabil să orchestrez ceva. Eram considerat cel mai mare misogin în viață al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încă de când fusese distribuit inițial în Mai puțin decât zero, înlocuit apoi de Andrew McCarthy, după ce studioul care producea filmul - 20th-Century Fox - repurtase în vara lui 1987 un succes uriaș dar neașteptat cu Mannequin, producție cu un buget foarte mic, vedeta fiind McCarthy, producătorul, ceea ce e destul de ironic, fiind tatăl fetei după care fusese conceput personajul Blair - eroina din Mai puțin decât zero; lumea mea era într-adevăr foarte mică.) Am amenințat-o pe Jayne că o dau în judecată dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că forțase nota. Continua să mă întrebe dacă o mai găseam atractivă - și o găseam, am continuat s-o asigur. Eram mândru că Jayne Dennis e soția mea. Milioane de bărbați considerau imaginea ei încărcată de magnetism sexual. Era o vedetă de film tânără și populară. Cu toate astea, în mod misterios, sexul devenise o corvoadă și un eveniment din ce în ce mai rar. Nu mi se mai scula ca altădată când eram cu ea și am încercat s-o liniștesc cu vagi generalități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
între bărbați. Eram mai bătrâni acum și trăiam în lumi diferite, iar Mitchell se lăsa redus în prezența lui Jayne la acel gen de disperare stranie deseori detectabilă la bărbații care ajung într-un contact mult prea direct cu o vedetă de cinema. Fațada dezinvoltă și detașată pe care Mitchell o adoptase la Camden - răceala superioară, accesele boeme, Crăciunul în Nicaragua, tricourile Buzzcocks, băuturile stropite cu MDA, multiplele experiențe sexuale și puținele probleme sentimentale - toate astea fuseseră extirpate la el. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
renăscuse speranța când intram în cabinetul Dr. Faheida, iar Jayne și cu mine ne-am așezat în fotoliile negre de piele față-n față, în timp ce Dr. Faheida (care părea și de data asta și motivată, și umilită de statul de vedetă al lui Jayne) era cocoțată pe un scaun ca de bar, un arbitru cu un caiet galben în care fie își nota câte ceva, fie îl consulta fugar pe întregul parcurs al ședinței. Noi trebuia să discutăm între noi, dar uitam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce nu ești de acord sau știi că e complet fals. - Hei! am exclamat, săltându-mă în fund. - Of, încerc, zise Jayne, inspirând, fața ei inundată de părere de rău. Dar nu-mi dă voie să-l ignor. Pentru că Domnul Vedetă are nevoie de toată atenția și n-o poate da nimănui. Își înăbuși un alt hohot de plâns, după care își îndreptă din nou furia direct asupra mea. Nu poți să dai un pas înapoi din nici o situație, ca s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
refuzat să participe la parada de suferință care i se cerea, presa și-a pierdut rapid interesul. În plus apăreau atâtea orori de ultimă oră - bomba oribilă din Florida, pirații aerului care uciseseră doi controlori aerieni - încât dispariția fiului unei vedete de cinema trecu pe planul secund al viitorului incert al acestei țări. Jayne a angajat un detective particular care să se ocupe în continuare de acest caz. (Dar care caz? Băieții pleacă. El dispăruse. Își regizase absența de unul singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Serghei este angajat într-o orchestră simfonică multietnică din orașul Porto, iar pe timpul acestei veri, împreună cu colegii săi, a încheiat un contract pentru o serie de concerte la Cascais, o stațiune turistică foarte scumpă, frecventată de bancheri, oameni politici și vedete ale showbizului. Nici nu e de mirare: Cascais a fost reședință de vară a regilor portughezi între 1871 și 1910... Omul câștigă bani și se odihnește... A fost și pe la Chișinău, unde a avut prieteni printre muzicieni, în special evrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-i va întâlni și la Paris. Câțiva scriitori - nu-i cunosc încă personal - au, deja, încă din această fază a călătoriei, când palmaresul nostru turistic nu adună decât două zile, în mare parte festive, petrecute la Lisabona, un aer de vedete mediatice. Își pun o mină serioasă în fața reporterilor, se lasă filmați la mese în vagonul-restaurant, cu țigara aprinsă între degete și cafeaua aburindă. Urmărindu-i de la distanță, poți crede că tocmai în acest moment schițează noi strategii de dezvoltare culturală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]