5,630 matches
-
despre năvala lăcustelor e dantescă: " Un stol ținea un ceas bun, și dacă trecea acest stol, la al doilea ceas sosea altul; și așa, stol după stol țineau, cât țineau din prânz până îndeseară. Unde cădeau la mas, ca albinele zăceau; nice cădea stol peste stol, ce treceau stol de stol, și nu se porneau până nu se încălzea soarele bine spre prânz; și călătoreau până îndeseară, și până la cădere de mas cădeau și la popasuri. Însă unde mâneau rămânea numai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Ioan Catinà (1828-1851), cântărețul muntean al anului 1848, era prea fățiș instigator la lupta de stradă între clase ca să fi putut deveni imn național: Haideți frați într-o unire, Țara noastră e-n pieire: Aste ziduri și palate Unde zac mii de păcate, Haideți a le dărâma. Byronizant, el stă "pe stînci" și cântă cu mari gesturi zgomotoase (Poesii, 1846) noaptea ("O! noapte! noapte! noapte! tu ești ca o femeie/ Ce am iubit odată; și mica-acea scînteie/ De vulg
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acțiunea în jurul eroului central, insistând asupra atmosferei. Eroul rămâne mereu personagiul "damnat" al romanticilor. Astfel în Mi-hnea-vodă cel Rău, ultimele cuvinte ale agonicului armaș Dracea, erou satanic, sunt comentate sinistru de zângăniturile de cătușe și lanțuri din pivnițele în care zac robii. Pornind de la letopiseț, Odobescu narează cronologic și abstract, romanțând istoria, iar plăcerea literară e numai de ordin stilistic. Scriitorul e un peisagist de dimensiuni mari și un bun scenarist arheologic, cu grija coloarei locale. În Doamna Chiajna, și lexicul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
De te uiți în jos pe gură, ca l-a Iadurilor poartă, La privire ți s-arată un abis nemărginit! Sute de lumânărele licăresc înnegurate, Și din fundul ce-ngrozește, străbătând, pare că-ți zic C-aici una lângă alta zac ființe vinovate, Cu victime înfierate de destinul inamic! Însă dacă chiar lumina până sus abia pătrunde, Zgomotul abia s-aude ca un vuiet subteran, Și multiplele ciocane căror stânca le răspunde Cad p-al sării stei de piatră și recad
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lăsa acolo singur Alături de toți morții lumii? De aci disprețul pentru poezia măruntă: Silită poezie - a vremii noastre, Într-adevăr prea mult a vremii noastre Și prea puțin a vremurilor toate, Rugină nefolositoare Sufletelor viitoare, Te văd în timpuri foarte-apropiate Zăcând printre unelte demodate, Mașină cu-ntrebuințări uitate, Mai nebăgată-n seamă în giulgiul tău de praf Decât montgolfierii sau primul hidroscaf! Veritabila lirică e aceea cu rezonanță de violoncele, cu perspective de atlase, măsurată cu veacurile: În piața public-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
primare, el nu a inventat o nouă Regulă, ci mai degrabă a reînno-it-o pe cea veche. Iar în amurgul lumii, ce se îndrepta spre asfințit, pe când timpul fiului pierzării este iminent (cf. 2Tes 2,3), a ridicat acea religie care zăcea la pământ și era aproape moartă, pentru a pregăti noi atleți care să opună rezistență timpurilor lui Anticrist, pline de pericole, și pentru a înzestra și întări Biserica sa. 3. Aceasta este familia religioasă a adevăraților săraci ai Răstignitului, este
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ce să se îmbrace (Dt 10,18). De fapt, se consideră privilegiați aceia de la care acești slujitori ai lui Dumnezeu acceptă onoarea ospitalității și a pomenilor. 13. Și nu doar credincioșii lui Cristos, ci până și sarazinii și cei ce zac încă în întuneric (cf. Is 9,1; 42,7) îi primesc bucuroși, plini de admirație față de umilința și perfecțiunea lor, și le oferă cele necesare cu suflet recunoscător atunci când ei merg cu hotărâre la ei ca să predice. 14. Noi am
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a primilor frați. După ce a mâncat la masa arhiepiscopului, s-au întors la Canterbury desculți, deși era o zăpadă foarte mare ce te speria doar când o vedeai. Apoi a fost lovit de gută la un picior, din cauza căreia a zăcut bolnav timp de doi ani la Londra, astfel că nu se mai putea mișca fără să fie dus [de altcineva]. În timpul infirmității sale, a avut onoarea de a fi vizitat de fratele Giordano, de sfântă amintire, maestru general al Ordinului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-lea nu mai știa să spună altceva decât acel verset al Psalmului: Mă apasă povara mâinii tale. Cu pedepse îl îndrepți pe cel vinovat (Ps 38,11-12). Această ultimă propoziție a repetat-o până când a murit; a fost lăsat să zacă pe paie, gol și părăsit de toți, așa cum e obiceiul pontifilor romani atunci când ajung în ultima zi. Dar erau acolo doi frați germani care i-au spus papei: «Vă spunem adevărul, stăm pe aceste meleaguri de mai multe luni pentru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
m-am gândit. Am stabilit prețul la 5 dolari și am așteptat să se vândă ca pâinea caldă. Mănușile, expuse cât mai la vedere lângă casa de marcat, nu s-au vândut nicidecum ca pâinea caldă. De fapt, chiar au zăcut acolo peste iarnă. Într-un an de zile, am vândut o singură pereche de mănuși. Într-o zi, m-am plâns reprezentantului meu că afacerea secolului se transformase În mult mai puțin. El s-a uitat la raft și mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
critic al femeii demonice. Nevasta rea este obsesia lui, apropiindu-se În această privință de Creangă. Și romanticii notează seismele de ordin fiziologic pe care le provoacă amorul. Costache Negri vorbește despre turbarea omului Înciudat, contrariat În iubire: „Căci eu zac afară-n poartă În durerea cea mai mare Și-n blăstemuri de turbare”... Mai liric, de o senzualitate mai rafinată, Bolintineanu sugerează, pe lîngă celelalte semne, un por nenumit manifestat prin schimbarea rapidă a temperaturii corpului: „CÎnd ochiul meu o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Iași, capitala țării - oferă cititorului solide puncte de reper în încercarea de reconstituire a dramatismului acelor timpuri: „Pe străzi treceau supt pază soldați stinși, ori camioanele care aduceau unul peste altul trupurile înțepenite, așa de multe, încât spitalele, unde bolnavii zăceau și supt paturi, erau silite să refuze primirea; (...) în orașul de o nesfârșită tristețe pentru a se face foc se tăiau copacii bătrâni de la Copou”. A urmat un rapid și uriaș efort de redresare a capacității militare a țării noastre
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
cocoțate atît de sus și sînt atît de intangibile din toate punctele de vedere, încît nu le poți cerceta destul de îndeaproape, pentru a le prețui meritele. în ținuturile osoase, scheletice ale pămîntului, unde, la poalele unor povîrnișuri înalte și zgrunțuroase, zac mormane de stînci, risipite în grupuri fantastice, veți descoperi adesea niște forme leviatanești pietrificate, năpădite de o iarbă care, în zilele cu vînt, își sparge de ele talazurile verzi. De asemenea, în regiunile muntoase, unde călătorul e veșnic împresurat de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
adîncuri, căci lanțuri grele erau tîrîte pe punți și lansate cu zgomot prin saborduri; dar nu vasul, ci însăși balena moartă trebuia să fie amarată cu aceste lanțuri zornăitoare. Legată cu capul de pupa și cu coada de prova, balena zăcea acum cu coca-i neagră lipită de aceea a corabiei, încît, văzute prin întunericul nopții, care ascundea vergile și partea de sus a greementului, balena și corabia păreau doi boi colosali, înjugați laolaltă, unul în poziție culcată, iar celălalt în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui Vișnn, pentru a conduce această operațiune; dar Vedele, aceste cărți mistice, a căror lectură pare să-i fi fost indispensabilă lui Vișnu înainte de a-și începe opera, care cuprindeau, pesemne, unele sfaturi practice pentru tinerii constructori, ei bine, Vedele zăceau în fundul apelor; de aceea, Vișnu s-a incarnat într-o balenă și, cufundîndu-se astfel în adîncuri, a salvat cărțile sfinte. N-a fost oare acest Vișnu un balenier, așa cum un om care călărește pe-un cal e numit călăreț? Perseu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cabinet secret. în vînătoarea de cașaloți, acesta este poate unul dintre cele mai remarcabile episoade. într-o zi, scîndurile șiroiesc de sînge și de ulei; sacrosancta punte de comandă e pîngărită de hartanele tăiate din căpățîna balenei; mari poloboace ruginite zac de jur-împrejur, întocmai ca-n curtea unei fabrici de bere; fumul cazanelor a înnegrit toate parapetele vasului; marinarii umblă de colo pînă colo, năclăiți de ulei; corabia însăși pare un mare leviatan, iar peste tot domnește o larmă asurzitoare. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putut fi surprinse și multe ticăloșii. Vai, muritorilor! luați seama, căci în larma asurzitoare făcută de marele război de țesut al universului, pînă și gîndurile voastre cele mai subtile pot fi auzite de departe! Așadar, giganticul schelet alb și adorat zăcea - ca un colos leneș - în mijlocul războiului de țesut al acelei verzi și neobosite păduri arsacidiene. Și, în vreme ce firele se țeseau și se împleteau necontenit în jurul lui, zumzăind, uriașul trîntor părea să fie țesătorul însuși, năpădit de o verdeață din ce în ce mai proaspătă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i pune cap la cap oasele, întinzîndu-le cu ajutorul unei macarale, ceea ce ia destul timp. Dar cînd e gata, seamănă cu Coloana lui Pompei, ai spune. în total există vreo patruzeci de vertebre, care nu sînt sudate în schelet. Mai toate zac aidoma buturugilor noduroase dintr-o clopotniță gotică, puse acolo pentru a sprijini vreun zid greu. Cea mai mare, în mijloc, are o lățime de aproape trei picioare și o grosime de peste patru. Cea mai mică, situată în locul unde șira se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de mirare că, în ciuda nesocotinței sale nebunești Ahab se arăta uneori grijuliu față de starea acelui os mort, pe care se sprijinea în buna măsură. Căci, nu cu mult înainte de a porni cu Pequod din Nantucket, fusese găsit într-o noapte zăcînd la pămînt în nesimțire: printr-un accident inexplicabil, rămas necunoscut, piciorul său de fildeș se zmucise cu atîta putere, încît îi pătrunsese ca o țeapă în vintre; iar rana aceea cumplită se vindecase numai cu mare greutate. în momentul acela
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să-și încheie lucrarea chiar în noaptea aceea și să furnizeze toate accesoriile, fără a le folosi pe acelea ale piciorului vătămat și suspect. Mai mult încă, Ahab a dat ordin să se scoată forja pe punte, din cala unde zăcea vremelnic; și, pentru urgentarea lucrurilor, fierarul a fost poftit să purceadă de îndată la făurirea tuturor pieselor metalice necesare. Capitolul CVI DULGHERUL Așază-te ca un sultan printre lunile lui Saturn și privește-l pe om - singur, în suprema lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Iar eu nu vorbeam și nu mă gîndeam cîtuși de puțin la el. Pleacă de-aici! Lasă-l să curgă! Și eu sînt plin de găuri! Da, găuri peste găuri. Nu numai că butoaiele mele sînt găurite, dar butoaiele astea zac în cala unei corăbii care ia apă, ceea ce e mult mai rău decît starea vasului Pequod, omule! Și totuși, nu mă opresc ca să-mi astup găurile, căci cum aș putea să le dibui într-o cocă atît de îngreunată? Și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din morți ar putea-o descrie cum se cuvine. De aceea, nici un chaldeean sau grec în agonie n-a avut, cred, gînduri mai sublime și mai sfinte decît umbrele misterioase ce se tîrau pe fața sărmanului Queequeg, în clipa cînd zăcea nemișcat în hamacul lui, iar marea părea ea însăși să-l legene blînd, purtîndu-l pe ultimul său drum și ridicîndu-l din ce în ce mai sus, pe undele ei nevăzute, spre paradisul ce-i era hărăzit. Toți membrii echipajului îl socoteau pierdut; cît despre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
omul civilizat are nevoie uneori de o convalescență de șase luni ca să se vindece, un sălbatic bolnav își revine aproape în întregime într-o singură zi. Așa că prietenul meu Queequeg își recapătă curînd puterile și, în cele din urmă, după ce zăcu vreo cîteva zile pe cabestan fără să facă nimic îdar înfulicînd cu o poftă grozavă), sări brusc în picioare, își întinse brațele, căscă puțin, apoi, sărind la prova ambarcațiunii sale suspendate, își apucă harponul și se declară gata de luptă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
circarului care se mai încăpățânează să păstreze în preajmă doi porumbei albi, însemnele gloriei apuse și ale vieții sfârșite. Sau pe cele metaforice: eroul orb, după ce a așteptat zadarnic momentul festiv în fața unor scaune goale, este izgonit în oficiul unde zac îngrămădite aceleași scaune, acum nefolositoare. Ar mai însemna să nu observăm predilecția autorilor pentru compartimentarea spațiului. Există mai multe momente în care căruța cu coviltir a lui Gherlaș sau puntea unui vas, plasate în mijlocul cadrului, împart spațiul în trei zone
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în doi timpi diferiți ai poveștii. Tico-ul e oprit de poliție înainte de producerea accidentului real, pentru că se filmează ultimele planuri din filmul fictiv, iar BMW-ul trece după accidentul real, în momentul când tehnicienii împachetează materialul, dar când încă mai zac pe asfalt hainele mânjite de sânge folosite ca elemente de scenografie. Roțile mașinii trec încet peste ele, în vreme ce crește senzația de Unheimlich pe care o au spectatorii. De fapt, ideea filmului în film (un fel de dublare a teatrului cinematografizat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]