57,196 matches
-
din Aprilie a trupelor române, Corpul a fost reorganizat ulterior în "Regimentul 86 Infanterie", intitulat "Regimentul de Infanterie Beiuș" după eliberarea orașului Beiuș - la care și-a adus contribuția Scopul existenței acestei unități a fost acela de apărăre a regiunii Munților Apuseni de atacurile armatei regulate maghiare. În contextul disputelor duse în vederea stabilirii viitoarelor granițe de stat ale României Mari, activitate sa în zonă a fost importantă. Spre sfârșitul lunii ianuarie 1919, guvernul Ungariei a luat decizia de de a împinge
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
sitația dificilă a conaționalilor români aflați înafara razei de acțiune a trupelor regulate române, au determinat Consiliul Dirigent să ia măsuri de organizare a unei rezistențe active la vest de Linia de demarcație. Cu scopul de a apela la populația Munților Apuseni pentru aceasta, deținătorului portofoliului Resortului Organizării din cadrul Consiliului Dirigent - Dr. Ioan Suciu a fost împuternicit să ia măsuri în consecință. Cu acest scop Suciu s-a deplasat la Brad, reorganizând mai întâi prin "Ordinul rezervat Nr. 1." din Brad
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
podul și prin tunelul feroviar de la Vârfurile () și pe podul de la Leasa. Așadar la sugestia lui Ioan Suciu și cu ajutorul căpitanului Florian Medrea, înființarea propriuzisă a Corpului s-a făcut pe 15-16 februarie 1919. Au fost recrutați moți din zona Munților Zarandului și a Munților Apuseni așa cum fusese convenit: din plășile Baia de Criș, Brad, Abrud, Câmpeni. Li s-au alăturat foști prizonieri reveniți din Rusia, precum și jandarmii de la Ineu retrași la Brad, ai căpitanului Vasile Barbu. Procesul de constituire al
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
feroviar de la Vârfurile () și pe podul de la Leasa. Așadar la sugestia lui Ioan Suciu și cu ajutorul căpitanului Florian Medrea, înființarea propriuzisă a Corpului s-a făcut pe 15-16 februarie 1919. Au fost recrutați moți din zona Munților Zarandului și a Munților Apuseni așa cum fusese convenit: din plășile Baia de Criș, Brad, Abrud, Câmpeni. Li s-au alăturat foști prizonieri reveniți din Rusia, precum și jandarmii de la Ineu retrași la Brad, ai căpitanului Vasile Barbu. Procesul de constituire al unității a fost încheiat
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
pentru reprimarea manifestațiilor de la Cluj din decembrie 1989, soldată cu uciderea a 26 de persoane și rănirea altor 52. Printre cei care au fost audiați s-au numărat și generalul Viorel Bârloiu, pe atunci comandant al unităților de vânători de munte din Alba și Hunedoara. El a declarat, în fața Curții Supreme, că în zilele Revoluției a primit ordin de la generalul Iulian Topliceanu de a apăra Fabrica de armament Cugir, dar când a ajuns la obiectiv deja se înregistraseră "46-47 de împușcați
Dosarul Revoluției de la Cluj () [Corola-website/Science/337034_a_338363]
-
o frontieră între diferitele state cărora le aparțineau regiunile istorice Galiția și Transcarpatia). Partea de vest, cu vârful (2020 m) se află în Transcarpatia — în bazinul hidrografic al Tisei, în timp ce partea răsăriteană se întinde către sud-est. Pe ambele părți ale Muntelui Negru separă văi adânci — șaua Polonină (înălțime de până la 1550 m). Partea de vest are o altitudine relativă de 300 m; înspre est — creasta monotonă și masivă cu vârfuri înalte, de peste 1900 m și 2000 m (Hovârla — 2061 m, în
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
m, în alt sistem de coordonate — 2058 m), — 1998 m, — 2016 m, — 2022 m), iar șaua dintre ele nu coboară sub 1750 m Din creasta principală se ramifică pinteni laterali relativ scurți. În contrast cu lanțurile muntoase aproape drepte (resturile unei ), marginea Muntelui Negru este tăiată de văi înguste și abrupte, cu căderi de până la 1000 m. Aceasta este o caracteristică a Muntelui Negru, care îl deosebește de alte părți ale Carpaților, prin faptul că este mai afectat de glaciațiune. În trecut, limita
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
sub 1750 m Din creasta principală se ramifică pinteni laterali relativ scurți. În contrast cu lanțurile muntoase aproape drepte (resturile unei ), marginea Muntelui Negru este tăiată de văi înguste și abrupte, cu căderi de până la 1000 m. Aceasta este o caracteristică a Muntelui Negru, care îl deosebește de alte părți ale Carpaților, prin faptul că este mai afectat de glaciațiune. În trecut, limita zăpezilor veșnice se afla la o altitudine de 1300-1400 m și s-au format ghețari (în valea Prutului ghețari atingeau
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
glaciațiuni au rămas căldări — circuri glaciare, cu maluri abrupte, de multe ori cu margini stâncoase și deschideri largi, uneori umplând lacuri (sub Gutinul Tomnatic se află ); văile au declinații inegale (uneori cascade, de exemplu ), și morene laterale și terminale. Marginea Muntelui Negru este acoperită cu păduri. La marginea de nord în dealurile de la poalele masivului, cresc păduri de fag (până la 1300 m), și mai sus — brad (exclusiv până la 1600 m); în marginea de sud este foarte răspândit fagul, care, preponderent, creează
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
marginea de nord în dealurile de la poalele masivului, cresc păduri de fag (până la 1300 m), și mai sus — brad (exclusiv până la 1600 m); în marginea de sud este foarte răspândit fagul, care, preponderent, creează limita superioară a pădurii. În peisajul Muntelui Negru, limita superioară a pădurii atinge cele mai înalte culmi (acoperă complet dealurile de pe partea sudică, pe la altitudinea de 1680 m, pe — 1680 m, curent, — 1660 m, — 1625 m, — 1600 m). Linia trece de la un vârf la altul, ridicându-se
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
1600 m). Linia trece de la un vârf la altul, ridicându-se pe pante abrupte (Brescul, Danțer, Șpîți) și scăzând pe cele mai domoale (, Hovârla), are un pronunțat caracter antropogenic. O mică fluctuație de înălțime contribuie la aspectul masiv al crestei Muntelui Negru. La nord-est, pe abruptul Zapalovîci înălțimea medie a pădurii este de 1450-1500 m, iar la sud — 1500-1550 m. A. Środoń a stabilit, pe baza a peste 250 de măsurători, că diferența între nivelurile maxim și minim al limitei pădurii
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
1450-1500 m, iar la sud — 1500-1550 m. A. Środoń a stabilit, pe baza a peste 250 de măsurători, că diferența între nivelurile maxim și minim al limitei pădurii ajunge la 60 m (1570 m, la sud, 1510 la nord). Pe Muntele Negru, limita superioară a pădurii este formată din molizi, și infuzat cu cedri și brazi. Coniferele sunt omniprezente. Complexele naturale cu păduri de brad din zona limitei superioare a pădurii ocupă aproximativ 95% din suprafață. Mai sus — de până la 1800
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
jnepenișuri, ienuperi și de , iar peste 1800 m — pășuni alpine, care ating cele mai înalte culmi, uneori ajungând în zone pietroase. Există mai multe plante endemice. Populația locală este predominant formată din etnici huțuli. Sunt locuite zonele mai joase ale Muntelui Negru — în Transcarpatia, în văile Tisei Negre (Frasin) și Albe (Bogdan), în partea de nord a crestei fiind satele Bîstreț și Dzembonea. Terenurile arabile ocupă doar 0,5 % din suprafață, în timp ce pădurea acoperă aproximativ 70 %, fînețele 5 %, pajiștile și pășunile
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
5 % din suprafață, în timp ce pădurea acoperă aproximativ 70 %, fînețele 5 %, pajiștile și pășunile 22 %. Pentru conservarea naturii, după Primul Război Mondial s-au înființat mici rezervații; în 1964 — fiind comasate într-una singură, de 7702 ha. Acum există rezervația Masivul Muntele Negru, care intră în compoziția unei mai mari rezervații a biosferei Carpatică, înființată în 1968. Ulterior, în 1980, s-a înființat și Parcul Național Carpatic, zona făcând parte dintr-un sit natural în patrimoniul UNESCO, numită „Pădurile primare de mesteceni
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
biosferei Carpatică, înființată în 1968. Ulterior, în 1980, s-a înființat și Parcul Național Carpatic, zona făcând parte dintr-un sit natural în patrimoniul UNESCO, numită „Pădurile primare de mesteceni din Carpați și pădurile bătrâne de fagi din Germania”. În Muntele Negru, se practică păstoritul, într-un sezon de 5 luni pe an. Aici este cea mai mare rețea turistică din Carpații Ucraineni (trasee pornind de la: Rahău, Frasin, Vorohta, Bîstreț, Verhovîna și altele).
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
românesc, a contribuit la realizarea unor drumuri forestiere și cabane în România. S-a născut la Bran în 1894, fiind nepotul lui Karl Lehmann, pădurar, fost ghid al S.K.V. pentru ascensiunile în Bucegi cu plecarea din Bran. A mers pe munte încă de copil, de pe la 1900 și cunoaștea perfect munții Bucegi, Piatra Craiului și Munții Făgărașului. parcurgea distanțe incredibile pentru un om obișnuit, cu punct de plecare de la locuința sa din Brașov, de pe strada Nicolae Bălcescu nr. 2. „Pentru el era
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]
-
cabane în România. S-a născut la Bran în 1894, fiind nepotul lui Karl Lehmann, pădurar, fost ghid al S.K.V. pentru ascensiunile în Bucegi cu plecarea din Bran. A mers pe munte încă de copil, de pe la 1900 și cunoaștea perfect munții Bucegi, Piatra Craiului și Munții Făgărașului. parcurgea distanțe incredibile pentru un om obișnuit, cu punct de plecare de la locuința sa din Brașov, de pe strada Nicolae Bălcescu nr. 2. „Pentru el era o nimica toată să meargă pe jos din centrul
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]
-
născut la Bran în 1894, fiind nepotul lui Karl Lehmann, pădurar, fost ghid al S.K.V. pentru ascensiunile în Bucegi cu plecarea din Bran. A mers pe munte încă de copil, de pe la 1900 și cunoaștea perfect munții Bucegi, Piatra Craiului și Munții Făgărașului. parcurgea distanțe incredibile pentru un om obișnuit, cu punct de plecare de la locuința sa din Brașov, de pe strada Nicolae Bălcescu nr. 2. „Pentru el era o nimica toată să meargă pe jos din centrul Brașovului până la Omu, prin Râșnov
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]
-
acasă, ca doi prieteni de-o viață”, mai povestește Răzvan Mateescu de la Editura Mateescu, care a fost prieten de familie cu familia lui Lehmann. În perioada 8-13 martie 1937, Carl Lehmann a făcut o școală de schi, la Sâmbăta, în Munții Făgărașului, ca instructor. Din 1936 a fost angajat de O.N.T. Brașov, ca ghid. În această calitate a condus pe munți mai ales turiști străini. În afară de ocupația de ghid, Carl Lehmann a lucrat la realizări de drumuri montane (a construit
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]
-
familia lui Lehmann. În perioada 8-13 martie 1937, Carl Lehmann a făcut o școală de schi, la Sâmbăta, în Munții Făgărașului, ca instructor. Din 1936 a fost angajat de O.N.T. Brașov, ca ghid. În această calitate a condus pe munți mai ales turiști străini. În afară de ocupația de ghid, Carl Lehmann a lucrat la realizări de drumuri montane (a construit, între altele, drumul de legătură între Prepeleag și noua cabană Mălăești), la construcția cabanelor Grind, Bunloc, Mălăești, Curmătura, Poiana Teslei, Pasul
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]
-
Predeluș, Valea Rece, a refugiilor Grind, Peștera de gheață, 7 Noiembrie și la Scări - în Piatra Mare. Frumusețile alpine i-au deschis lui Carl Lehmann gustul pentru arta fotografică, așa că a imprimat pe peliculă mii de imagini cu peisaje din munții cutreierați de el. Carl Lehmann cunoaște atît de bine munții Bucegi, Piatra Mare, Cristianul Mare, Piatra Craiului, Munții Făgărașului și Ciucașul, și la 90 de ani, cînd i se vorbea de un colț, de o vale, o potecă, un pîrîu
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]
-
Noiembrie și la Scări - în Piatra Mare. Frumusețile alpine i-au deschis lui Carl Lehmann gustul pentru arta fotografică, așa că a imprimat pe peliculă mii de imagini cu peisaje din munții cutreierați de el. Carl Lehmann cunoaște atît de bine munții Bucegi, Piatra Mare, Cristianul Mare, Piatra Craiului, Munții Făgărașului și Ciucașul, și la 90 de ani, cînd i se vorbea de un colț, de o vale, o potecă, un pîrîu oarecare, imediat te completa cu o mulțime de amănunte. În afară de
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]
-
alpine i-au deschis lui Carl Lehmann gustul pentru arta fotografică, așa că a imprimat pe peliculă mii de imagini cu peisaje din munții cutreierați de el. Carl Lehmann cunoaște atît de bine munții Bucegi, Piatra Mare, Cristianul Mare, Piatra Craiului, Munții Făgărașului și Ciucașul, și la 90 de ani, cînd i se vorbea de un colț, de o vale, o potecă, un pîrîu oarecare, imediat te completa cu o mulțime de amănunte. În afară de bibliotecă, de fotografii și documentele pe care le
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]
-
o mulțime de amănunte. În afară de bibliotecă, de fotografii și documentele pe care le posedă, Lehmann însuși apare ca o adevărată enciclopedie alpină. Referindu-se la calitățile lui de ghid, doctorul Alexandru Rudeanu l-a caracterizat astfel: „Pentru versantul nordic (al Munților Făgărașului, n.n.) trebuie să vorbim în primul rînd de Lehmann de la Oficiul de turism Brașov. Trebuie să spunem numaidecît că nu este vorba de o călăuză obișnuită, ci de un excelent camarad de munte. Cunoaște regiunea foarte bine, știe nomenclatura
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]
-
caracterizat astfel: „Pentru versantul nordic (al Munților Făgărașului, n.n.) trebuie să vorbim în primul rînd de Lehmann de la Oficiul de turism Brașov. Trebuie să spunem numaidecît că nu este vorba de o călăuză obișnuită, ci de un excelent camarad de munte. Cunoaște regiunea foarte bine, știe nomenclatura exactă a locurilor și este un gentleman perfect...”, după cum se precizează într-un interviu acordat de Lehmann la împlinirea a 90 de ani în publicația Almanah Turistic 1985. Acesta s-a stins din viață
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]