56,531 matches
-
așa, ea a fost cea mai populară revistă de la vremea sa. Sub redacția lui Hale, numărul de abonați la "Godey's" a ajuns la 150.000. Hale a profitat de rolul ei și a devenit influentă ca arbitru al gustului american. Ea a folosit o parte din influența ei pentru a sprijini mai multe cauze pentru femei. De exemplu, ea a creat începând din 1852 o secțiune regulată denumită "Locuri de muncă pentru femei" pentru a discuta despre angajarea femeilor în
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
din funcția de redactor adjunct pentru că a denunțat sclavia în "National Era". Lippincott l-a denunțat public pe Godey, iar acesta și-a retractat decizia ulterior. Cu toate acestea, el a interzis revistei să ia o poziție în timpul Războiului Civil American. În fapt, în timpul războiului, revista nu a prezentat nicio informație de acest fel, iar cititorii au căutat în altă parte informații legate de război. În această perioadă, "Godey's" a pierdut aproximativ o treime din abonații săi. Godey a vândut
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
d-na Lydia H. Sigourney să raporteze cu privire la activitățile regale din Londra. Tradiția nunții albe este atribuită de obicei alegerii reginei Victoria de a purta o rochie de mireasă albă, la nunta ei cu prințul Albert în 1840. Cum femeile americane au decis să urmeze stilul vestimentar al tinerei regine, la mai puțin de un deceniu după nunta ei "Godey's" a scris: „Tradiția a decis, din epocile cele mai timpurii, că albul este cea mai potrivită nuanță, oricare ar fi
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
bazat pe o imagine a reginei Victoria și a pomului ei de Crăciun publicată anterior în "Illustrated London News", în decembrie 1848. Versiunea "Godey's" a eliminat tiara Victoriei și mustața prințului Albert pentru a transforma gravura într-o scenă americană. Aceasta a fost prima imagine care a circulat pe scară largă a unui pom de Crăciun împodobit în America, iar istoricul de artă Karal Ann Marling a numit pomul în jurul căruia se aflau prințul Albert și regina Victoria goliți de
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
din 1999 cuprinde vechea sala de arme a orașului, ambele fiind clădiri construite în a doua jumătate a anului secolul al XIX-lea. O aripă a acestui muzeu reînvie istoria din spatele bătăliei de la Santa Roșa dintre Costă Rica și aventurierul american William Walker în 1856, în timp ce alte secțiuni sunt dotate cu relicve și imagini din întreaga țară. Muzeul descrie, de asemenea, cultura locală, dedicând o secțiune pentru artizanii locali și lucrările lor și pentru evenimente de teatru publice, cum ar fi
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
2008, ca urmare a fuziunii dintre mai multe colegii. Este a cincea universitate din țară și include cinci campusuri, inclusiv trei în Alajuela la Sân Carlos, Atenas și aproape de orașul Alajuela. Instituto Centroamericano de Administración de Empresas (INCAE) (Institutul Central American pentru Administrarea Afacerilor) are un campus în La Garita. INCAE a fost fondat cu ajutorul Statelor Unite în timpul războiului rece, cu intenția de a promova educație de afaceri în America Centrală. Universidad Adventista de Centroamérica (UAC) (Universitatea Adventista Central Americană) este o universitate
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
INCAE) (Institutul Central American pentru Administrarea Afacerilor) are un campus în La Garita. INCAE a fost fondat cu ajutorul Statelor Unite în timpul războiului rece, cu intenția de a promova educație de afaceri în America Centrală. Universidad Adventista de Centroamérica (UAC) (Universitatea Adventista Central Americană) este o universitate privată adventista în Ceiba. Universidad Santa Lucia (Universitatea Santa Lucia) are un campus în orașele Alajuela și Sân Carlos. Sân Carlos are, de asemenea, o ramură a Institutului de Tehnologie din Costă Rica. Fondată în 1995, Universidad
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
acea vreme. Din această cauză, el a avut un public mai redus și mai puțin succes financiar. A publicat recenzii literare, dar și critica de artă, de teatru și de muzică, precum și poezie și articole despre politica. Printre alte reviste americane în care Edgar Allan Poe a fost implicat se numără:
Broadway Journal () [Corola-website/Science/336327_a_337656]
-
a fost o revistă americană din secolul al XIX-lea cu sediul la Philadelphia, ce a fost fondată de George Rex Graham și publicată din 1841 până în 1858. Ea a fost denumită alternativ "Graham's Lady's and Gentleman's Magazine" (1841-1842, și iulie 1843
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
a primit alți 1.000 de dolari pentru o serie de biografii ale comandanților navali valoroși. "Graham's" a fost considerată la un moment dat ca având lista celor mai valoroși colaboratori pe care i-a avut vreodată o revistă americană. Graham's a afirmat că costul economic al mai multor numere ale revistei a ajuns la 1.500 de dolari doar în ceea ce privește drepturile de autor. "Graham's" ar fi fost prima revistă din America care și-ar fi înregistrat drepturi
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
autor. "Graham's" ar fi fost prima revistă din America care și-ar fi înregistrat drepturi de autor pentru fiecare număr. Prin martie 1842, "Graham's Magazine" avea un tiraj de 40.000 de exemplare. Această creștere a reflectat piața americană aflată în schimbare. John Sartain credea că succesul revistei se datora ilustrațiilor sale care apăreau în fiecare număr. "Saturday Evening Post" a informat că ediția din august 1841 a revistei "Graham's" costa 1.300 de dolari din cauza acestor „ornamente
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
a informat că ediția din august 1841 a revistei "Graham's" costa 1.300 de dolari din cauza acestor „ornamente”. The "Post" a raportat la 30 aprilie 1842: „este îndoielnic dacă gravuri de o asemenea frumusețe au împodobit vreodată o operă americană”. Gravurile tipice din "Graham's" reproduceau poduri, gospodine fericite și scene care se axau pe viața domestică liniștită și promovau căsătoria. Colectivul redacțional a crescut și a inclus „două doamne redactor”, Ann S. Stephens și Emma Catherine Embury. Graham l-
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
semnificative ale abonamentelor, precum și lipsa unui drept de autor pe plan internațional. Charles Godfrey Leland a preluat revista atunci când Graham a plecat în 1853 sau 1854 și "Graham's Magazine" și-a încetat apariția în anul 1858. Printre alte reviste americane în care Edgar Allan Poe a fost implicat se numără:
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
Opera literară a autorului american Edgar Allan Poe (19 ianuarie 1809 - 7 octombrie 1849) include un număr mare de poezii, povestiri și un roman. Proza sa cuprinde mai multe genuri, inclusiv ficțiune de groază, aventură, science-fiction și ficțiune polițistă, un gen pe care el este
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
„” (în ) este o povestire fantastică satirică și de anticipație științifică a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată pentru prima dată în februarie 1849 în revista "Godey's Lady's Book". Povestirea este formată din mai multe scrisori scrise de plictiseală unei prietene de către o femeie ce călătorea cu balonul într-
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
de George Fotino ca „"Aceasta fi-va când va fi"”. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în ediția din februarie 1849 a revistei lunare "Godey's Lady's Book". Textul este mai puțin cunoscut, fiind absent din cele mai multe ediții americane, precum și din prestigioasa traducere franceză a lui Charles Baudelaire. Prima traducere în limba română a fost realizată de scriitorul și criticul literar Ion Hobana și publicată sub pseudonimul Horia Banu în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, anul XI, 15 aprilie
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
, ce urma inițial să fie numită The Penn, a fost un periodic proiectat să fie deținut și redactat de Edgar Allan Poe. Scriitorul avea un vis de lungă durată de a înființa o revistă americană cu standarde foarte ridicate, în scopul de a ridica din punct de vedere calitativ literatura epocii. În ciuda încercărilor de a atrage abonați și de a găsi susținători financiari și colaboratori, revista nu a mai fost publicată niciodată. Deși Poe s-
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
imagine publicată a lui Poe; Poe a scris despre ea: „eu sunt destul de urât, Dumnezeu știe, dar nici "chiar" așa”. Într-o scrisoare către James Russell Lowell din data de 30 martie 1844, Poe a subliniat tipul necesar de revistă americană: Cât de îngrozitoare este starea actuală a literaturii noastre! Către ce se îndreaptă lucrurile? Noi vrem... o revistă lunară bine constituită, cu un caracter, o circulație și o capacitate suficientă de a controla și de a da tonul literaturii noastre
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
1843, Leipzig - d. 27 ianuarie 1907, Sân Remo) a fost un botanist, briolog și micolog german care a revoluționat parțial taxonomia și nomenclatura plantelor. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Kuntze, dar de asemenea O.Kuntze, în cărți științifice americane chiar și O.Ktze. Otto a fost educat într-o școală secundară și una comercială, devenind în cariera sa timpurie un droghist. Interesul său în botanica începuse deja în tinerețe, și înainte de a pleca de la Leipzig, el a adunat și
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
Rebecca „Becca” Ward (n. 7 februarie 1990, Grand Junction, Colorado) este o fostă scrimeră americană specializată pe sabie, laureată cu bronz atât la individual, cât și pe echipe la Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing. În anul 2006, la vârsta de 16 ani, a devenit singurul scrimer care a câștigat Campionatul Mondial la cadeți
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
de opinii contradictorii. Chestiunile ridicate mai târziu nu s-au referit atât la statutul de aliat al României, cât au privit conținutul respectivului tratat semnat în 1916. Astfel, în toamna anului 1918 - mai ales într-un context în care statul american nu a dorit să ia în considerare tratatele secrete încheiate în anii Marii Conflagrații, Aliații au avut o serie de ezitări în ceea ce privește statutul diplomatic al României, care reintrase în război la 10 noiembrie. La 15 ianuarie 1919 însă, Franța în
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
al Armatei din Ungaria, generalul de Lobit, și a fost înmânată oficialităților ungare la Budapesta pe data de 20 martie 1919 de către locotenent-colonelul francez Vix — motiv pentru care a și fost cunoscută ca "„Memorandumul Vix”" — însoțit de câte un reprezentant american, englez și italian. Lui Vix i s-a precizat să acorde ungurilor 48 de ore pentru a răspunde, fiind informat însă că neacceptarea noilor condiții de către aceștia, nu urma să conducă la adoptarea unor măsuri imediate contra statului maghiar. Întârzierea
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
a fost o acțiune ofensivă de mare amploare din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale a trupelor americane împotriva defensivei germane din zona orașului Aachen din Germania în perioada 2-21 octombrie 1944. Orașul Aachen făcea parte din Linia Siegfried, principala rețea defensivă de la frontiera de vest a Germaniei Naziste. Aliații au sperat că cucerească orașul și să înainteze
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
parte a populației civile fusese evacuată din Aachen mai înainte de începerea luptelor, orașul a fost distrus în cea mai mare parte, iar ambele tabere au suferit pierderi foarte mari. a fost una dintre cele mai mari la care forțele terestre americane au participat în timpul acestui război, iar orașul a fost prima localitate de mari dimensiuni cucerită de aliați pe teritoriul Germaniei. Apărătorii germani ai orașului au capitulat în cele din urmă, dar rezistența lor dârză a dat peste cap planurile aliate
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
a dat peste cap planurile aliate pentru o înaintare rapidă în interiorul țării. În septembrie 1944, aliații occidentali ajunseseră la granițele vestice ale Germaniei, a căror apărare era asigurată de complexul defensiv al Liniei Siegfried. Pe 17 septembrie, forțele terestre britanice, americane și poloneze au lansat Operațiunea Market Garden, o încercare foarte îndrăzneață de ocolire a Liniei Siegfried prin forțarea cursului inferior al Rinului în Olanda. Eșecul acestei operațiuni, precum și problemele logistice generate de distanțele foarte mari pe care se făcea aprovizionarea
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]