55,798 matches
-
Copenhaga. Reuniunea are meritul de a fi impus pentru prima dată obiective sociale pe agenda politicilor macroeconomice ale dezvoltării, de a fi atras atenția asupra creșterii inegalității dintre și din cadrul țărilor și - tot pentru prima dată - de a fi concentrat dezbaterile asupra multiplelor valențe economice ale dezvoltării sociale, trecând peste dependența tradițională a socialului de economic (Townsend, 2002; CSD, 2005). De altfel, referirea la perspectiva socială a dezvoltării vine să nuanțeze unul dintre aspectele dezvoltării durabile, la rândul său impusă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
există clasificări care grupează țările în funcție de diferiți indicatori ai bunăstării. În prezent, distanța dintre bogații și săracii lumii este atât de mare, încât necesită instrumente diferite de măsură a nivelului de trai. Ambiția de a face loc tuturor la masa dezbaterilor privind nivelul de trai a susținut în timp modelarea metodologiilor lui de măsurare, paralel cu dezvoltarea economică și internaționalizarea piețelor lumii, dar și cu maturizarea științifică a celor preocupați de efectele sociale ale acestor procese. Estimarea necesarului pentru acoperirea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de inegalitate. Scăderea generală a nivelului de trai s-a produs pe seama pierderii locurilor de muncă cu productivitate ridicată, a scăderii valorii reale a veniturilor populației și a concentrării principalelor surse de trai spre partea inferioară a distribuției veniturilor. Dincolo de dezbaterile din jurul perspectivelor care ar trebui să jaloneze dezvoltarea sau, poate, în încercarea de a le pune capăt, S. Latuch (2004) propune o altfel de perspectivă prin prisma căreia să fie discutat progresul: de-growth. Ceea ce propune această perspectivă este să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fie luați în calcul diverșii actori internaționali care promovează mișcări sociale globale cum ar fi: reducerea sărăciei, problematica mediului, mișcările feministe sau emergența societății civile transnaționale. Există așadar un nou spațiu public, o nouă formulă a vieții publice axate pe dezbateri regionale sau probleme globale (Held, 1998). O serie de organizații internaționale au drept scop reducerea sărăciei din mediul rural și promovarea dezvoltării rurale. Ruralul a devenit din ce în ce mai prezent pe agenda organismelor internaționale. Abordarea de mai jos își propune prezentarea principalilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care sunt preocupate de dezvoltarea rurală: FAO, Banca Mondială, UNDP, IFAD Organizația pentru Alimentație și Agricultură (Food and Agriculture Organisation - FAO), creată în 1945, este un forum în care națiunile negociază de pe poziții de egalitate tratatele internaționale sau participă la dezbaterile pentru adoptarea de politici. Principalul scop al FAO este eradicarea foametei, concentrându-și atenția în special asupra dezvoltării zonelor rurale (în care se află 70% din înfometații lumii). FAO concentrează o multitudine de informații și cunoștiințe în domeniul îmbunătățirii agriculturii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din înfometații lumii). FAO concentrează o multitudine de informații și cunoștiințe în domeniul îmbunătățirii agriculturii, a silviculturii sau a practicilor de pescuit, iar principalele activități se referă la: diseminarea expertizelor de politici, dezvoltarea cercetării, crearea unor structuri care să faciliteze dezbaterile între națiuni, adecvarea cunoștiițelor la realitățile concrete. Banca Mondială reprezintă principala forță de mobilizare a resurselor la nivel global pentru susținerea țărilor în curs de dezvoltare. Încă din 1973 documentele Băncii Mondiale subliniază faptul că sărăcia absolută este mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
studiului, dar și spiritul acestuia se înscriu în sfera conceptului de reproducție socială dezvoltat de Bourdieu. Inegalitatea oportunităților educaționale: perspectiva conflictualistă Relația dintre dezvoltarea economică și extinderea ofertei școlare este, în mod explicit sau implicit, una dintre temele majore de dezbatere ale sociologiei educației. Poziția funcționalistă din interiorul sociologiei educației afirmă o relație simplă, liniară între dezvoltarea economică și dezvoltarea fără precedent, de după al doilea război mondial, a rețelei școlare pentru învățămantul de toate gradele. Davis și Moore, iar mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vor dovedi în timp eficiența în condițiile în care suportul social pentru politicile pentru romi este de presupus a fi scăzut, dacă judecăm după distanța socială care îi desparte pe romi de majoritate. Aducerea problemei segregării romilor în educație în dezbaterea publică ar putea mobiliza societatea civilă în susținerea măsurilor de incluziune în educație. Beneficiile aduse de succesul unor politici eficiente de desegregare depășesc cadrul educației și se manifestă pentru societate ca un întreg într-un plus de coeziune și solidaritate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
discutate succint sistemele de indicatori de incluziune socială la nivel european, național și județean și este pusă în discuție relevanța lor pentru dezvoltare. În final, sunt amintite câteva dintre riscurile, dilemele și limitele sistemelor de indicatori. Abordarea dezvoltării sociale în dezbaterile internaționale recente În textele oficiale ale Națiunilor Unite, incluzând și Declarația pentru Dezvoltare și Progres Social adoptată de Adunarea Generală în 1969, dezvoltarea socială are, în principal, două înțelesuri: primul înțeles, mai îngust, acoperă probleme sociale sectoriale și politicile corespunzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
durabilă: economic, ecologic și social (Holmberg, 1992; Harris, 2000). În cadrul Summitului pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg (2002), progresul înregistrat în privința dezvoltării durabile a fost considerat mai degrabă dezamăgitor având în vedere creșterea sărăciei și accentuarea degradării mediului, în locul unei noi dezbateri politico-filosofice fiind de dorit „un summit al acțiunilor și rezultatelor” (The Johannesburg Summit, 2002). Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, rezultat al conferințelor internaționale și al summiturilor mondiale desfășurate pe parcursul anilor ’90 și adoptate în cadrul Adunării Generale ONU în 2000, reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltare, au fost create departamente de dezvoltare, au apărut „profesioniști ai dezvoltării” (development professionals), s-a conturat o „comunitate internațională a dezvoltării” (incluzând, în primul rând, organizațiile finanțatoare ale programelor de dezvoltare), au apărut discipline și metode de cercetare „developmentaliste”. Dezbaterile teoretice stârnite în jurul indicatorilor promovați au reactivat dileme teoretice mai vechi sau au generat unele dileme și direcții de cercetare noi. Axele pe care evoluția conceptului de dezvoltare socială poate fi urmărită prin prisma consecințelor asupra metodologiilor de măsurare sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Unite pentru Dezvoltare. Decada a accentuat o noua abordare a dezvoltării, în care indicatorii progresului economic erau considerați limitativi și fără a oferi o imagine adecvată. Activitatea UNRISD a adus o contribuție importantă în dezvoltarea indicatorilor sociali și a extins dezbaterea privind dezvoltarea socială, promovând o abordare holistă și interdisciplinară cu accent pe procesul de luare a deciziei, problematizând consecințele pozitive și negative ale creșterii economice și ale schimbării sociale. Ideea indicatorilor sociali a fost preluată în sistemul public și politic
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
creștere economică, productivitate, piața liberă, investiții în educație, servicii de sănătate, reformă legislativă, însă este consumată la nivel individual, accentul căzând pe bunăstarea individuală, calitatea vieții și participarea comunitară, aspecte mai greu abordate prin măsuri numerice.” (Blakemore, 2005, p. 432) Dezbaterea pe tema dezvoltării a fost în ultimele decenii alimentată de proiectele de cercetare și schemele de dezvoltare propuse de organizațiile internaționale. Autorii „Enciclopediei dezvoltării sociale” consideră că „indicatorii dezvoltării au fost folosiți în principal pentru orientarea activității și suportului oferit
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Stacks HD75 .M667 2004</call-num><urls><related-urls><url>http://www.loc.gov/catdir/toc/ecip0418/2004013712.html </url></related-urls></urls></record></Cite></EndNote>(2004), „deși (Ă) pot părea oarecum pendante și mecanice în natură, ele reprezintă, de fapt, ecoul unei dezbateri încărcate axiologic ce bate chiar în inima diversității de perspective referitoare la ceea ce se consideră a fi «dezvoltare». (Ă) Creatorii acestor indici au o mare putere și responsabilitate” (p. 84). IDU ia valori intre 0 și 1, țările fiind clasificate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cu o componentă bine dezvoltată de monitorizare a implementării programelor de combatere a sărăciei și de incluziune socială. Comisia Antisărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS) CASPIS este o comisie interministerială a cărei concepție de organizare și funcționare vizează coordonarea dezbaterilor privind politicile în domeniul sărăciei și excluziunii sociale, și nu implementarea directă de programe. Filosofia CASPIS se înscrie în procesul global de reorientare de la abordarea sărăciei privită numai din perspectiva resurselor financiare la abordarea mai cuprinzătoare a excluziunii sociale ca
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
implementarea directă de programe. Filosofia CASPIS se înscrie în procesul global de reorientare de la abordarea sărăciei privită numai din perspectiva resurselor financiare la abordarea mai cuprinzătoare a excluziunii sociale ca fenomen dinamic și multidimensional. Rolul CASPIS este de a coordona dezbaterile privind măsurile antisărăcie, de a furniza un cadru de acțiune în care alte organisme pot să își coordoneze acțiunile de implementare a unor măsuri sau să se concentreze asupra propriilor programe antisărăcie, precum și de a sprijini ceilalți membri în îndeplinirea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
România, a dus la dezvoltarea unor structuri instituționale în cadrul organismelor care se adresează sărăciei și excluziunii sociale, a favorizat dezvoltarea unor structuri locale de implementare și monitorizare a unor planuri județene antisărăcie și a încurajat crearea unui parteneriat extins în dezbaterile din domeniu. Acest plan național reprezintă, în fapt, un set de programe de dezvoltare socială planificată și un instrument deschis de promovare a unei societăți incluzive de tip european. Raportul de monitorizare la nivel național a implementării Planului (2004) pe
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
au inițiat un proces consultativ. Consultările au fost realizate prin întâlniri cu partenerii implicați în elaborare (în toate cele 23 de cazuri), prin difuzarea materialului în vederea obținerii unor sugestii și observații (în 17 cazuri) și, mai rar, prin organizarea unor dezbateri publice (în 14 cazuri) sau publicarea unor informații pe site-ul instituției (11 cazuri). Părțile consultate în cele mai multe cazuri au fost alte instituții guvernamentale și ONG-urile. Structurile instituției din teritoriu, autoritățile locale și organizațiile internaționale au fost consultate în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
actuale, fiind majoritar elaborate sau actualizate în anii 2003 și 2004. De asemenea, elaborarea planurilor de acțiune, în marea majoritate a cazurilor, a fost bazată pe un proces consultativ realizat prin întâlniri cu partenerii implicați în elaborare, prin organizarea unor dezbateri publice, prin difuzarea materialului în vederea obținerii unor sugestii și observații și, mai rar, prin publicarea unor informații pe site-ul instituției. Părțile consultate în cele mai multe cazuri au fost alte instituții guvernamentale și structurile instituției din teritoriu. ONG-urile și organizațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Iași în zilele de 28-30 iunie 1941. Așa cum era de așteptat, evenimentul, caracterizat de istoricul Gerald Reitlinger drept "primul masacru de proporții" înfăptuit împotriva populației evreiești din estul Europei după izbucnirea conflictului sovieto-german la 22 iunie 19413, a generat ample dezbateri istoriografice, în România și în alte state, deopotrivă. În funcție de punctele de vedere formulate de istorici cu privire la cauzele, derularea și, mai ales, responsabilitățile legate de acest asasinat în masă, considerăm că lucrările și studiile elaborate pe această temă pot fi grupate
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
ar fi prea solicitant pentru participanți. -Intervenția de încheiere este importantă în analiza datelor și se poate aborda în cel puțin două modalități diferite: unui participant i se cere un sumar cu privire la discuție și se întreabă dacă este potrivit cursului dezbaterilor sau moderatorul însuși realizează un asemenea rezumat și adresează aceeași întrebare cu privire la fidelitatea relatării. Intervențiile de încheiere permit tuturor să reflecteze asupra dezbaterilor sau să-și revizuiască opinia. Sînt acceptate toate punctele de vedere exprimate, fără s. se emită aprecieri
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
diferite: unui participant i se cere un sumar cu privire la discuție și se întreabă dacă este potrivit cursului dezbaterilor sau moderatorul însuși realizează un asemenea rezumat și adresează aceeași întrebare cu privire la fidelitatea relatării. Intervențiile de încheiere permit tuturor să reflecteze asupra dezbaterilor sau să-și revizuiască opinia. Sînt acceptate toate punctele de vedere exprimate, fără s. se emită aprecieri (pozitive sau negative). Realizarea propriu-zisă a interviului cu focus grup Această etapă presupune un efort deosebit din partea moderatorului, dar și din partea asistentului de
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
cel care înregistrează cu rigurozitate aspectele nonverbale și paraverbale (dacă interviul se înregistrează doar cu mijloace audio). Nici moderatorul, nici asistentul de focus-grup nu intervin în discuție, decît dacă este absolut necesar sau dacă este considerată oportună o redirecționare a dezbaterii. Nu se va permite monopolizarea discuțiilor de către participanții volubili și vor fi evitate divagațiile de la subiect. Codarea și analiza datelor Avînd în vedere volumul și diversitatea informațiilor obținute printr-un interviu cu focus-grup, codarea și analiza acestora pot constitui o
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
și de demersurile ideologice paseiste ori conservatoare. Participând, prin intervenții marcate nu de pedanterie academică, ci, pe fondul erudiției sale, de rigoarea pasionată a ideilor și a opiniilor limpede exprimate (chiar dacă, uneori, cu ciudate „derapaje”, contraziceri interne ori rătăciri), la dezbateri duse în paginile publicațiilor, pe teme ale actualității ori ale istoriei noastre politico-culturale, și-a câștigat statutul de interlocutor cu autoritate al unor specialiști ai istoriei ideologiilor și mentalităților (istorici, sociologi ș.a.), consolidându-și reputația de polemist incorigibil și pluridirecțional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
imediat necesitatea observatorilor la alegeri. Singurele alegeri desfășurate într-o țară ex-inamică fuseseră cele din Finlanda. Acestea nu fuseseră supervizate și nici una dintre puterile aliate nu avusese de ce se plînge. Prin urmare, alegerile nu aveau de ce să fie supravegheate 261. Dezbaterea a continuat, însă. Puterile occidentale, în frunte cu America, susținută de Marea Britanie au insistat asupra necesității unor guverne reprezentative în România și Bulgaria, ca o condiție sine qua non a recunoașterii diplomatice și, implicit, a încheierii tratatelor de pace. La
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]