556,040 matches
-
sau reședința pe raza circumscripției electorale în care se află secția de votare respectivă; e) persoanele însărcinate cu menținerea ordinii sau cu verificarea dispozitivului de menținere a ordinii, dacă au domiciliul sau reședința pe raza circumscripției electorale în care se află secția de votare respectivă; f) candidații, dacă aceștia candidează în circumscripția electorală respectivă. (3) În listele electorale suplimentare utilizate în secțiile de votare din străinătate vor fi trecute, de către președintele biroului electoral al secției de votare, următoarele persoane: a) persoanele
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
politic. În timp, acest fenomen s-a mai repetat de încă două ori, rațiunile fiind diferite, dar în ansamblu, putem aprecia că nu a generat blocaje semnificative la nivel instituțional. Să precizam, însă, ca un Președinte francez nu s-a aflat niciodată în situația de a coabita, în primii săi ani de mandat, cu un guvern având o altă culoare politică. Reamintim sintetic cele trei momente ale coabitărilor intervenite în Franța, subliniind că acestea au intervenit firesc, fără mari convulsii la
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
cele trei momente ale coabitărilor intervenite în Franța, subliniind că acestea au intervenit firesc, fără mari convulsii la nivelul societății: 1. - 1986: Președinte de stânga și majoritate de dreapta rezultată în urma alegerilor parlamentare; 2. - 1993: Președinte de stânga, (F. Mitterrand, aflat la al doilea mandat și guvern de dreapta. În ambele cazuri, situațiile care au impus coabitarea au intervenit din motive legate de alternanta la guvernare, inevitabilă în cazul evoluțiilor politice în plan intern și european din anii '80, ținând cont
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
decât cel parlamentar. 3. - 1997-2002, președinte de dreapta, Jacques Chirac și guvern de stânga. În acest caz, Presedintele în funcție, a decis că după 2 ani de mandat, să organizeze alegeri parlamentare anticipate, în speranța confortării majorității sale de dreapta, aflată în dificultate. Rezultatul neașteptat al alegerilor au condus, la această coabitare, care a permis guvernului socialist, printre altele, să adopte o serie de măsuri situate oarecum în opoziție cu guvernul precedent de dreapta al lui Alain Juppe, care astăzi sunt
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
în mod indirect, un calendar al alegerilor care conduce mai mult la efectele negative ale coabitării decât la celea pozitive. În continuare vom relua principalele aspecte care ilustrează aplicarea unui proces, care ridică multe probleme atunci cand actorii implicați nu se află într-o logică de colaborare instituțională. Un prim conflict instituțional a apărut în aprilie 2007, când majoritatea parlamentară de susținere a guvernului devenise diferită de cea prezidențială, iar Parlamentul a încercat să provoace suspendarea președintelui, cu toate că, presedintele reușise în decembrie
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
cele trei tipuri de alegeri desfășurate în același an sau separate la distanță foarte mică, un an, pot produce inversări de majorități prezidențiale și parlamentare sistematice. Coabitarea și desemnarea Primului-ministru Din punct de vedere teoretic, Constituția franceză a conferit guvernului, aflat în raport de autonomie cu Președintele, sarcina de a pune în practică, politica Națiunii. Primul ministru este șeful majorității care guverneaza, responsabil în fața Parlamentului în ceea ce privește funcționarea instituțiilor și continuitatea Statului 10. Practică instituțională a arătat însă diferit, ceea ce a condus
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
multor Prim miiștri. Practic, Președinții au solicitat la început numirea unui Prim ministru care se bucură de autoritate asupra majorității prezidențiale, după care au procedat la impunerea unor personalități mai apropiate lor14. Totuși, Președintele nu poate susține un Prim ministru aflat în afara majorității parlamentare fără acordul acesteia, pentru că ar risca o criză cu efecte negative asupra mandatului său. Schimbările Primilor miniștri sunt direct legate de contextul intern exemple Raffarin în 2005, de Villepin în 2006, pe fondul agravării crizelor în timpul celui
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
În timp ce Ion Iliescu a lucrat în perioadele mandatelor sale cu câte un Prim ministru, Nicolae Văcăroiu și Adrian Nastase, Constantinescu a fost nevoit să schimbe de două ori primul-ministru (Radu Vasile și Mugur Isărescu) din motive legate de disfuncționalitățile coaliției aflate de guvernare. Niciunul dintre acești cinci prim-miniștri nu a devenit Președinte al Statului, deși au existat tentative în acest sens - A. Nastase în 2004 și M. Isărescu, în 2000, ceea ce arată că aceleași constrângeri politice acționează contra candidaturilor unor
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
cu ocazia alegerilor prezidențiale, Președintele va exercita în mod personal puterea 23. Modul în care însă Președinții României se delimitează de premierii lor nu corespunde literei Constituției. Cazul actual, al Premierului ales în urma unui vot favorabil covârșitor în alegeri parlamentare, aflat în situația de a se confruntă și a pierde categoric bătălia prezidențială, dar continuă să rămână în funcție, reprezintă o provocare nouă în cadrul coabitării, si a cărei rezolvare este greu de decelat în condițiile actualului text fundamental. Concluzii Sincopele instituționale
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
a elabora o Constituție a unui Stat perfect, "ideal", Buchanan și Tullock și-au propus, în schimb, să examineze și să dezvolte în mod cuprinzător și până la ultimele sale consecințe logice calculul pe care, teoretic, l-ar face indivizii raționali aflați în situația de a adopta-revizui Constituția țării lor, înțelegând prin această noțiune nici mai mult, dar nici mai puțin decât "un set de reguli asupra cărora se convine în avans și în cadrul cărora urmează să aibă loc acțiuni"4. Analiza
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
contribuții și, desigur, administrează (re-)distribuirea lor, în acord (uneori) cu idealul înalt al solidarității umane. Prea adesea însă, politicienii și birocrații noștri, aleși și numiți, centrali și locali, se comportă, si sunt priviți de unii concetățeni, ca și cum s-ar afla în posesia cornului abundentei perpetue, din care lasă să cadă, de regulă în preajma alegerilor periodice, beneficii individuale directe în aparență nelimitate, mărind astfel deficitele diferitelor bugete publice, a căror povară este aruncată în mod injust în viitor. Prin definiție, însă
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
este faptul ca acordăm încă atât de puțină atenție problemei fundamentale a aprobării taxelor și, respectiv, a cheltuielilor publice. Teoria capacității-de-plată, observă Wicksell, procedează ca si cum societatea ar fi condusă de un mare și unic Conducător, deopotrivă "luminat și binevoitor", care, aflându-se în posesia (aproape a) tuturor veniturilor din societate și bine sfătuit de consilierii săi, ar satisface toate nevoile private și publice, în ordinea urgentei lor, astfel încât supușii săi să primească cea mai mare utilitate posibilă. Această concepție nu este
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
oarecum singular în viața politică românească, realizată într-o abordare comunicaționala, imagologica și simbolică: ascensiunea și decăderea partidului creat de un jurnalist al cărui nume a devenit și brand politic: Partidul Poporului-Dan Diaconescu (PP- DD)1. În centrul demersului, se află unul dintre foștii actori scenei politice, actualmente în stare de arest, Dan Diaconescu (DD), o personalitate media consacrată și controversată, cu notorietate, care a fondat televiziunea de nișă OTV (Televiziunea Oglindă) care apoi s-a transformat în DDTV (Televiziunea Dan
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
accesibil. Apelul la popor este constantă discursului populist. Populismul apare atunci când "poporul" devine o țintă a discursului politic, un instrument de obținere și menținere a puterii, ei exprimându-se în numele suferinței populare. În discursul populist, criza este consecința corupției elitelor aflate la putere iar mișcările populare se prezintă că o alternativă 27. Țintele discursului populist sunt segmentele cele mai afectate de criză, decepționații și nostalgicii tradiției 28. Conform promisiunilor, va împlini un vis al românilor: dacă va ajunge la Cotroceni, va
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
mitinguri regionale, cu mii și zeci de mii de oameni, Klaus Iohannis a parcurs de două ori în precampanie și campanie toată țara, a fost în numeroase localități din urbanul mic și mediu, în toate județele țării și s-a aflat direct în fața alegătorilor, care au avut astfel ocazia să îl vadă și evalueze direct. Considerați că legislația în vigoare în 2014 privind finanțarea alegerilor prezidențiale a permis o competiție onestă și nediscriminatorie a candidațiilor la președinție? Nu am evaluat foarte
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
épreuve du genre, în Studia Politică. Romanian Political Science Review, vol. X, no. 1, 2010, p. 129; 9 http://www.cdep.ro/pls/parlam/structu ra.home?leg=2004&idl=1, consultat la 08.05.2015. 10 În paranteze se află numărul femeilor parlamentari ce și-au încheiat mandatul înaintea sfârșitului legislaturii 2004-2008. 11 Direcția de studii, documentare și urmărire a procesului electoral, Evoluția reprezentării femeilor în Parlamentul României, Autoritatea Electorală permanentă, București, 2013, p. 1. 12 Toma, Clară, Comunicarea nonverbală
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
încercare de crizele economice, politice și sociale cu care spațiul de civilizație occidental se confruntă începând cu anul 2008. Acest fenomen al transformărilor pe care îl cunosc statele europene în general și cele care compun U.E în particular se află în centrul atenției specialiștilor. Unul dintre aceștia este profesorul Roberto Fai. Domnia sa colaborează cu Catedră de filosofie și drept a Universității din Cătănia. Zona să de cercetare se încadrează în câmpul filosofiei politice și juridice. Ideile acestuia au fost publicate
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
în creionează lui Stalin se îmbină cu evidente relatări autobiografice. Mai mult, cititorul ar merita să facă un pas chiar mai departe, întrebându-se: descrierea întrevederilor cu Stalin nu servește oare drept pretext pentru alcătuirea unei autobiografii? Un indiciu se află chiar în prefață: "Pe când lucram la autobiografia mea, prin 1955 sau 1956, mi-a venit ideea să consemnez separat, într-o altă lucrare, întâlnirile mele cu Stalin, pentru a fi publicate mai degrabă într-o carte de sine stătătoare" (p.
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
comunism, ci și de statul iugoslav acaparat de o "noua clasa", în detrimentul societății/poporului, iar, pe de altă parte, Iugoslavia se rupe de comuniunea cu URSS. Ambele procese sunt descrise în Convorbiri cu Stalin, având în vedere că Djilas se află acolo în calitate de oficial și de persoana particulară, cu conștiința. Neavând caracter de jurnal personal, ci de memorii (narațiune cu caracter autobiografic), relatarea lui Djilas trebuie să recupereze adevărul faptelor, dar mai ales acuratețea spiritului critic. Mult mai la îndemână decât
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
acesta se exprimă cel mai bine în relațiile umane pe care le stabilește. Cartea lui Djilas cuprinde o întreagă galerie de portrete ale celor mai importanți lideri sovietici (Molotov, Jukov, Konev, Beria, Malenkov, Hrusciov, Jdanov etc), de-asupra cărora se află figură tutelara a lui Stalin. Receptarea emoțională a personajului istoric diferă nu doar de la o călătorie la alta, ci chiar în cursul aceleiași întrevederi. Iată un exemplu de privire retrospectivă, consemnata în decursul penultimei întrevederi (ianuarie 1948): "Era ceva deopotrivă
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
22 și se terminau abia după 4 sau chiar 6 ore). Iată un exemplu de descriere omenească a unui important personaj politic: Acestea fiind zise, eu și Molotov am mers la toaletă, care era situată în subsolul vilei. Acolo se aflau câteva cabine și niște pisoare. Molotov începu să-și desfăca nasturii de la pantaloni încă dinainte de a ajunge acolo, comentând: Noi spunem că ăsta este descărcarea dinainte de încărcare". La care eu, rezident de lungă durată prin pușcării, unde ești forțat să
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
adevărul despre niște oameni anume, oameni prinși în miezul unui timp anume" (p. 16). Aceasta reprezintă o premisă metodologica importantă, căci îl situează pe Djilas în curentul unei tradiții intelectuale de factură ne-marxistă potrivit căreia în spatele fiecărei fapte se află câte un om anume așa încât noi nu putem cunoaște istoria că o narațiune de fapte și evenimente obiective independent de înțelegerea oamenilor care le-au făcut posibile. Mult mai puțin evident și, deci, măi problematic este spiritul critic întemeiat pe
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
entuziasm la deznădejde: Deși nu eram în stare pe atunci să trag de aici concluzii de mai largă amploare, toate acestea m-au ajutat să înțeleg mai târziu că nu există un singur ideal și ca pe acest pământ se află nenumărate sisteme umane interrelaționate" (p. 31). Aceasta este formularea-cheie pentru ceea ce s-a numit dialectica conștiinței. Comunismul a fost asumat de unii din frică (cu precădere în cazul statelor ocupate de Armată Roșie), de altii din interes, dar puțini au
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
creat, nici de facto, nici de jure, niciunul dintre acele atât de necesare suporturi de încredere care să facă posibilă ieșirea din omniprezentă lor conflictualitate endogena, care macină de secole resursele, oamenii și viața celor mai importante civilizații ale planetei aflate în acest imens spațiu euro-asiatic. Cele două războaie mondiale desfășurate dramatic între Est și Vest n-au adus nici pacea, nici unitatea, nici liniștea cuiva, ci, dimpotrivă, îndeosebi prin Războiul Rece, tot un război de talie mondială, al cărui front
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
să trăiască frumos și să iubească. Cei doi poli de putere - Statele Unite și Uniunea Sovietică - au reașezat Europa la mijloc, între ei, ca pe un fel de zonă de siguranță strategică, chiar dacă, în acest joc strategic fără suma nula, se află și, desigur, se află și acum cea mai importantă și cea mai avansată parte a Rusiei, pentru că și Rusia este, în fond, nu doar eurasiatica, ci și europeană. Această configurație bipolară nu a fost nicio clipă în vreun echilibru stabil
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]