65,481 matches
-
ă cercetările N-au putut stabili dacă Dan a fost lovit cu ceva, că faptul că era negru la față nu probează o posibilă lovitură în plină figură - cum cred eu că s-a petrecut în realitate, el fiind așteptat acasă și lovit de cei doi, ci doar că a consumat alcool și a folosit pastile diazepam... Scriere pentru a justifica moartea? Față de așa ceva, ce puteam face ? Am luat-o cu scrisul. Am scris la procuratura locală și de abia în
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mi-am dat seama că am o fină cu inimă mare, cu un suflet nobil, vorbele ei clarificându-mi înțelegerea că permanent trebuie să fiu un luptător, un luptător pentru stimularea propriei vieți. Vizitele ei la spital, totdeauna comunicativă, apoi acasă, convorbirile telefonice, mersul la piață împreună, ajutându-mi să-mi transport cumpărăturile, deveniseră de mare utilitate și ușurătoare traiului meu zilnic. Printre convorbirile noastre telefonice, îmi amintesc de ziua când mi-a solicitat să i fac eu o vizită acasă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
acasă, convorbirile telefonice, mersul la piață împreună, ajutându-mi să-mi transport cumpărăturile, deveniseră de mare utilitate și ușurătoare traiului meu zilnic. Printre convorbirile noastre telefonice, îmi amintesc de ziua când mi-a solicitat să i fac eu o vizită acasă, însoțit de nepoțica mea Andreea. Și ne-am deplasat împreună într-o zi de sâmbătă. Către ora stabilită plec de mână cu Andreea la apartamentul lui Tanța, urcăm cu liftul , sunăm la ușă, Tanța ne deschide și ne primește cu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
trebuie să o țină și devine și mai bucuroasă când simte că musafira începe să plesnească strunele instrumentului muzical. În timp ce Andreea se ocupă de muzică, Tanța a și ajuns în bucătărie și ne prezintă nouă, musafirilo r poftiți la ea acasă, un întreg platou cu tot felul de dulc iuri, din timp pregătite. În încheierea întrevederii am simțit că Tanța a rămas deplin mulțumită de felul cum s-a comportat Andreea în vizita la care mă însoțise. Un ultim mesaj La
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
explicații pentru ca să înțelegeți de ce episoadele din Italia și din Alpi sunt încărcate de atîta surprindere, pentru ce mă minunam la fiecare pas și pentru ce vorbesc deseori de dormit, Dumnezeu știe pe unde, și de mîncat din conserve cărate de-acasă. Lucru greu de înțeles acum, cînd orice cetățean normal are pașaportul în buzunar sau într-un sertar de-acasă, cînd ne luăm toți biletele de tren sau de avion pe net și cînd fiecare poate călători și vizita orice țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
la fiecare pas și pentru ce vorbesc deseori de dormit, Dumnezeu știe pe unde, și de mîncat din conserve cărate de-acasă. Lucru greu de înțeles acum, cînd orice cetățean normal are pașaportul în buzunar sau într-un sertar de-acasă, cînd ne luăm toți biletele de tren sau de avion pe net și cînd fiecare poate călători și vizita orice țară, fără altă problemă decît limita posibilităților sale financiare. Mult mai tîrziu, odată ajunsă și stabilită în lumea liberă, repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Veneția vânată verzuie a clădirilor leproase prin zidurile cărora apa se infiltrează insidios și lent, milimetru cu milimetru, ca un cancer perfid strecurat în organismul ros de ani, al unui bătrîn. Este Veneția fără fard, obosită, femeie bătrînă la ea acasă, acolo unde nu așteaptă ca vreun oaspete nepoftit să-i descopere agonia, zdrențele din ferestrele înlocuind neonul magazinelor cu amintiri, duhoarea canalelor și-a peștelui prăjit estompînd larma de pe Ponte Rialto sau din Piazza San Marco. Fondamenta Cabala este la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
că sunteți complet străini. Dar ce dracu caută ăsta, cu dolarii lui, la mine? Îi redau explicația pe care mi-o dăduse și mie Bruno: "că întreaga călătorie l-a costat mai mult decît se aștepta, că se simte "mai acasă" într-o pensiune modestă a Florenței, că tot nu stă mult"... Signora Cesca rîde, rîde mereu, cu mîinile în șolduri, scuturîndu-și pletele înflăcărate. Îmi dau seama ce e în capul ei și rîd și eu. Se așteptase la o pereche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
fructe și mă interesa mai mult; am luat două banane prînzul mi-am șters degetele cu o batistă care s-a pătat îngrozitor și pe care o mai păstrez și astăzi și am început să scriu pe genunchi o scrisoare acasă. Este ciudat cît de dor ți se face de toți, chiar de cei pe care în țară nu-i vizitezi nici măcar la Anul Nou, dar asta este un lucru știut și n-are rost să-l mai repet și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
niciodată, nu putea să afle ce voia să spună, oricîtă lumină am fi aruncat peste ea. Apoi lumina s-a stins și năvala s-a dus. Au plecat să cumpere amintiri, cîte un Moise de material plastic, să-l arate acasă atunci cînd vor descrie poziția, aspectul și dimensiunile exacte ale statuii. Oamenii, ca să fie crezuți, trebuie să vină cu dovezi și cu cifre. Asta a spus-o Saint-Exupery și eu îl cred. Dacă o să-mi cereți mie să vă spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ce i se oferă și abia apoi, cu gesturi de ritual, deschide lacătele uriașe care-i apără marfa de duzină. Rodica alege un inel înalt, cu piatră cenușie și apoi fugim cu sufletul la gură spre autobuzul care ne duce "acasă", adică la hotelul Samarkand, de unde plecasem în această escapadă matinală. Hotelul confortabilă și ultramodernă așezare este amplasat, în mod cît se poate de fericit, în albastra vecinătate a acelui impresionant Gur-Emir ce-nchide în adîncurile lui trupurile adormite ale dinastiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Ceabua Amiredjibi erau nu numai repuși în drepturi, ci de-a dreptul venerați de întreg poporul. De aceea și Gheorghi își putea permite să nu vorbească rusește, deși, desigur, cunoștea perfect limba stăpînului. Pe scurt, seara ne prezentăm la el acasă, unde constatăm cu uluire că mai invitase o droaie de lume. Pe soția lui Gheorghi o cheamă Medea. Pentru noi e nume mitologic, dar la georgieni, de mii de ani, este un nume obișnuit. Totuși, chiar și pînă azi, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
răpit de pirați în tinerețe și vîndut ca sclav unei ferme irlandeze. După mai mulți ani de muncă în robie, visează că un înger îl îndeamnă să evadeze, spunîndu-i că va găsi o navă care-l va duce la el acasă. Ascultă îndemnul îngerului, evadează, găsește nava și ajunge acasă, spre marea bucurie a familiei sale. Se preoțește și-L slujește pe Dumnezeu multă vreme, pînă cînd îi apare iar îngerul în vis și-l îndeamnă să se ducă să evanghelizeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
unei ferme irlandeze. După mai mulți ani de muncă în robie, visează că un înger îl îndeamnă să evadeze, spunîndu-i că va găsi o navă care-l va duce la el acasă. Ascultă îndemnul îngerului, evadează, găsește nava și ajunge acasă, spre marea bucurie a familiei sale. Se preoțește și-L slujește pe Dumnezeu multă vreme, pînă cînd îi apare iar îngerul în vis și-l îndeamnă să se ducă să evanghelizeze Irlanda pe care o cunoscuse ca prizonier. Zis și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
vremea aceea târzie de noapte. Am lăsat în urmă carele și odată ajuns la începutul văii dinspre sat, lângă morile de vânt, m-am așezat pe săniuță și a mea era lumea, m-am oprit tocmai în mijlocul satului. La noi acasă era lumină la amândouă odăile, eu, oleacă îngrijat de ce va urma, am deschis poarta tăbârcind săniuța în ogradă, cred că se apropia miezul nopții și când ai mei m-au văzut intrând pe ușă, au rămas încremeniți locului. Bunica Cristina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
oamenilor ceva negru, straniu, era presimțirea marii drame ce se pregătea să înceapă. Mergeam la școală după-amiază și într-o zi, ieșind de la cursuri, cam pe înserat, văd la unele ferestre de la unele dughene, lumânări aprinse, cruci și icoane, ajung acasă, la noi în geam lumânări aprinse și icoane între lumânări. În noaptea aceea, părinți mei nu au închis ochii. A doua zi, în drum spre școală, pe o vreme de moină, de zăpadă amestecată cu noroi, am întâlnit mergând spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
șiraguri lungi de armată, soldații cu baionetele la arme, sumbri în lumina aceea leșiatică, unde și unde lucea câte un oțel, o baionetă, o gamelă. Impresia a fost puternică încât, prins de friguri și copleșit de emoție, m-am întors acasă. Drama începuse. Școlile au fost închise. Târgul părea părăsit ca pe vremea ciumei, nimeni nu intra, nimeni nu mai pleca din oraș, prăvăliile închise, ici-acolo se mai vedea câte un om, câte o femeie trecând strada de la o poartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
câmp, spre Lunca Banului, începuse să tremure apa morților. Câinele se ținea mai mult în umbra căruței. Bătrânul intrase în obișnuita lui muțenie care dura ore și altădată zile, altfel era om bun, însă cam aspru, neînduplecat în hotărâri. De acasă mi se dăduse învoire pe trei-patru zile la bucuria de a mânca harbuji pe săturate și pescuitul cu undița în Pruteț. Cu cât coboram în valea Prutului, cu atât căldura devenea aproape de nesuferit. După drum domol de aproape trei ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
văd punând calul la căruță, îmi lasă totul în grijă și pe mine cu torhaturi cu tot în sama lui Dumnezeu, îmi lepădă câteva cuvinte din care am înțeles că lipsește două zile și că are să spună și celor de acasă să nu aibă grijă, dă bici calului, cotește la stânga și se tot duce pe drumul Hușului. Eu mirat și destul de neliniștit de rămânerea de unul singur, ascult uruitul căruței până se pierde în depărtare, pe urmă-l văd și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
-mi pusesem foamea la cale cu perele din grămadă. A fost bună și mâncare caldă ca în noaptea aceea, poate niciodată nu am dormit mai fericit. A doua zi, cu straiele uscate și de mână cu mătușa Irina, am mers acasă și predat părinților cu explicațiile necesare și cuvenite recomandări. Din ziua ce a urmat, au început frigurile care au durat vreo două-trei săptămâni, până la deschiderea școlii. Nimeni nu m-a certat, nimeni nu a mai vorbit despre aventura asta care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pictor. Via părinților mei dispăruse, nu mai rămăsese aproape nimic decât vrejuri uscate, peste toată întinderea podgoriilor parcă bătuse focul. De acum înainte, tata trebuia să-și câștige pâinea practicând meseria ce o învățase. A plecat într-o zi de acasă, eu înțelegând că este o plecare de mai mult timp, mai pe urmă a venit o scrisoare și apoi altele prin care ni se cerea să avem răbdare și să mai așteptăm că toate se vor așeza cu bine. Spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ploile, heleșteie mocirloase. Ieșitul la stradă se făcea după priceperea și fantezia fiecăruia, când pășind pe pietre, când dând cu piciorul în știoalnă. Ca încălțăminte erau bune cizmele, fiind și mai scumpe. Cei care ar fi trebuit să vină noaptea acasă veneau cum îi ajuta Dumnezeu. Însă întârzierea era cu primejdie și oamenii se strângeau devreme pe la casele lor. Aproape de Crăciun, neamurile de la Huși au trimis o balercuță cu vin și una cu pere și vișine uscate. Buzunarele-mi erau pline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
nu putea să suporte. Nu se putea răcori decât bătându-mă. Și doar eram elev mediocru. Asemenea bătaie și asemenea rușine nu am pățit decât o dată în viață. Atât eram de rușinat că am fost păcălit, încât nici celor de acasă nu le-am spus nimic. Târziu de tot, când crescusem mare, le-am povestit isprava băiatului și cucoanei inginerului. Întâmplarea a avut în ea și o parte de învățătură pentru că în mine numaidecât s-au trezit darurile strămoșilor și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pe lângă el mi se părea că sunt și eu mai tare. Cine se atingea de prietenul lui Lucică avea de pătimit. Aflase că-mi plac pozele și că mă interesez de pictură; într-o zi m-a luat cu el acasă să-mi arate un tablou frumos de un pictor mare. Tabloul era de la o mătușă a lui care îl avea de la soțul său, muzicant, mort la Paris. Era un tablou de N. Grigorescu, "Ștrengarul", un copil sărăcuț de prin mahalalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
la mine decât la ceilalți elevi. Am fost elev prea puțin silitor, tot timpul eram cu gândul unde nu trebuie, la toate mă gândeam, numai la carte nu. La finele anului, am fost lăsat corigent și în toamnă, rămânând singur acasă, nu m-am prezentat la examen. Când s-au întors au mei m-au găsit repetent și au clătinat din cap cu înțelesuri și cu tristețe. Nu eram bun la nimic! Mai târziu, am încercat să fac clase de liceu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]