65,481 matches
-
venind spre casă frânt de oboseală și alb de var și de ghips, am intrat într-o librărie și am cerut culori pentru pictură. Mi s-a dat ceva pentru banii ce eram dispus să plătesc, dar când am ajuns acasă, din buzunare scoțând odată cu puținii bani ce-mi rămăseseră și "boelele", ai mei s-au uitat lung la mine și au clătinat din cap tot cu tristețe. Vedeau ei că nu este chip să mă așez om între oameni. Mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
o odaie nu prea mare, încărcată cu tot felul de lucruri, un fel de bazar. Meșterul primea reviste de artă străine, mai mult italienești, ziare, lumea lui, actori și actrițe. Câteodată se făceau și lungi jocuri de cărți. Eu dormeam acasă la părinți. Intrat în lumea aceasta, am cunoscut oameni celebri pe vremea aceea în Iași, actori cu mare vogă și alții. Atât cât a fost vremea rece, am lucrat în sala de repetiție și s-a lucrat mult pentru că erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
scris și învățat temele. Mângâierile mele acolo au fost glastrele cu mușcate ale doamnei Profir și Agata cu ochi și părul negru. Am lucrat mult și greu aproape toată vara. În oraș bântuia tifosul. Într-o dimineață, am plecat de acasă ceva mai obosit și ziua a fost grea, meșterul a observat că am ceva, că nu sunt într-ale mele. Am mers la o farmacie și mi s-a dat un fel de doctorie grețoasă. Apoi, pe drumuri ocolite și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
vegetat, meșterul se ținea întruna de chefuri, de cărți și deseori își bătea nevasta. Spre primăvară, am plecat cu șatra al Râmnicul Vâlcea. Se găsise de lucru la teatrul comunal de acolo. Până la Paști, când am cerut să mă întorc acasă la părinți, am lucrat, ca de obicei, mai mult singur. Muncă istovitoare pentru vârsta ce aveam. Am plecat și nu m-am mai întors, cu toate amenințările ce veneau de la meșterul meu. A trecut vara cu lungi plimbări prin împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și tot suind la deal se oprește motorul. Stăm în ploaie cam multișor, tuciuriul pune mașina în ordine, plecăm și pe la vremea amiezii intrăm într-un restaurant în Târgul Neamț, uzi până la piele și cu început de răceală. Plecasem de acasă cu stângul și se anunța că ne va merge rău! Ajungând la Agapia, ne așezăm fiecare pe unde putem. În mănăstirea Agapia, trăiau călugării, o soră și un frate ai lui A. Vlahuță. Maica avea o pensiune unde luam masa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
la Roma. Când e tinerețe ce-i a pleca de la Roma în Moldova și ce-i gândul de a te reîntoarce? Călătoria a decurs normal sau aproape, pentru că sănătatea mea era foarte zbuciumată de oboseală și friguri contractate nu știu unde. Ajuns acasă foarte obosit și slab, aveam din când în când crize de friguri și insomnii. Luam chinină și dormeam ziua. După mai bine de o lună, am început să-mi revin și odată cu revenirea sănătății a venit și gustul de lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
să am puțină liniște pentru pictură. Odată cu venirea pe lume a copilului, s-au înmulțit și necazurile care au fost, în parte, ușurate de bunăvoința părinților mei. Plecam deseori pe unde ne dorea inima și, când aveam bani, copilul rămânea acasă îngrijit de bătrâni, așa că s-ar putea spune că a fost crescut mai mult de ei. De aceea a fost mai atașat de bunici și mai puțin de noi. Cum am spus, așezarea noastră în acest orășel ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
expoziții și rezultatul nu întârzie să se arate, cumpărători tot mai puțini, lumea care până acum nu mă ocolise niciodată începe să-și întoarcă fața de la mine. Încep ani grei. Unele expoziții nu-mi aduc nimic și câteodată mă întorc acasă și cu datorii contractate pentru a organiza aceste expoziții. Și presa, care fusese întotdeauna elogioasă, începe să șovăie, apoi apar în primul plan detractorii. Starea aceasta durează cu oscilări înspre mai rău și mai puțin rău până prin 1932. În 1935
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
dimineață primul drum îl fac mergând pe jos până la Luvru, drum cam de jumătate de oră. De cum am ajuns în Paris m-am simțit bine, ca într-un oraș cunoscut; de la primii pași pe pământul Franței, parcă eram la mine acasă, nimic nu-mi era neplăcut. Această scurtă vizită, de câteva săptămâni, în Franța a avut o înrâurire foarte mare asupra mea. A fost ca și cum toate incertitudinile ar fi dispărut dintr-o dată. Am mai spus că eu cunoșteam citite și reproduceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
moșier, C. Danabassi, prieten cu unii pictori, a avut inima înduioșată și la închiderea unei expoziții unde nu vândusem mai mult decât am avut de dat chiria sălii și plata ramelor, îmi împrumută zece mii de lei ca să mă pot întoarce acasă și să o mai duc, cu această sumă, cam două, trei luni. Mă gândesc cu de-amănuntul în trecut și nu mai am plăcerea de a găsi nimic de semnalat, nici un nume, nimic. Timpul dintre anii 1925-1930 a fost tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
durabilă; când au aflat ce vreau să întreprind, au început manevrele și pusul bețelor în roate. Succesul de public a fost foarte mare, presa a tăcut, nu a avut "ochi" să scrie. * În februarie 1940, îmi pregăteam expoziția, ramele aduse acasă și tablourile erau așezate grămadă. Înainte de a transporta lucrările la Ateneu, unde trebuia să fie expoziția, au venit la mine neanunțați doi oameni de statură mijlocie. Eram singur în casă, au intrat fără să bată la ușă și, fără o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
plecat pe o vreme cu aspect de dramă. În aceeași noapte de 20 spre 21 august intrau și armatele acelea în Cehoslovacia. Oare neliniștea mea să fi fost o presimțire? Rareori am fost atât de mulțumit că m-am întors acasă. Urmează zile și săptămâni de îngrijorare, lumea încep să-și facă provizii de alimente, panică etc. 10 octombrie 1968. Lumea a început să se liniștească, așa că, văzând că nu năvălește nimeni peste noi, m-am calmat și eu puțin. Toamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
în palme; uneori ia chiar între dinți un lujer, îl musca în doară, savurându- i gustul de țărâna și de iarbă, apoi îl scuipa ușor și bagă în buzunarul pantalonilor pleava, păstrând-o că pe o amintire scumpă. Când ajunge acasă, moș Gheorghe se urcă repede în podul grajdului, iar ceilalți cosași îi dau pe rând palele de fan pe care el le răspândește cu grijă, înfoindu-le și înșirându-le prin tot podul acela înalt. Vară, el doarme acolo pe
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
sau să întreb dacă mai existaseră și alte fete în viața lui, deoarece constatasem că răspundea evaziv, atunci când deveneam prea curioasă. Taranca din mine se simțea însă ultragiata. Când, în sfârșit, a primit telefonul acela salvator, că trebuie să meargă acasă, la oraș, era speriat și emoționat. S-a simțit eliberat, am realizat imediat. Eram furioasă, dar nu m-am manifestat. Nu pentru că își dorea atât de mult să plece, ci pentru faptul că nu-i prea pasă de despărțire. N-
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în altceva. Oricum, Andrei îmi deschisese puțin ochii. -Să nu te faci actrița, spunea el. Toate marile actrițe sunt curve ordinare. Eram convinsă și eu de asta, înainte de a-mi spune el. În seara aceleași zile, Andrei s-a întors acasă, la părinți. Zilele următoare am fost tristă, pustiita. Ceea ce mă făcea să aștept cu nerăbdare mai mult decât pe Andrei era seară în compania lui. Îmi lipseau serile noastre, mesele la stana, plimbările pe sub salcii. Păream mai degrabă un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
prins mâinile într-ale mele și i-am spus se plece cât mai repede. A început să mă descheie la nasturi, urmând să mă dezbrace. A început să se dezbrace și el, dar l-am avertizat că nu sunt singura acasă. S-a apropiat, m-a luat iarăși de mână și m-a condus spre canapea. Și-a plimbat mâna peste capul meu, uitându-se la mine. A spus: -N-am putut să-ți telefonez. Trebuia să te văd. I-am spus
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
știam bine ce nu trebuie să fie, poate că de aceea am dorit cu adevarat să-i spun și l-am întors din drum, insistând să nu mă mai caute, căci va fi zadarnic... O VIZITĂ DE LUCRU - Lăură?.. Ești acasă?.. - Cine-i?.. - Sunt eu, Emil!.. Ce faci?. Mă simt îngrozitor că te deranjez așa din senin. - Nicidecum. Intra!.. - Dintre toate persoanele de pe lume, tu ești cel care m-ai deranja cel mai puțin. Emil era colegul de bancă al Laurei
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
aceea, un astfel de comportament era o mare îndrăzneala, dar nici Laurei nu-i lipsea deloc tupeul. După ce se plimbă aiurea prin cartier, urca într-un autobuz și porni spre casă, cu gândul că noaptea e cel mai bun sfetnic. Acasă, se duse mai întâi la fereastra și se uită la florile din grădina, rămânând așa gânditoare cu capul în mâini. - Bei un ceai, Lăură? Ea se întoarse către bunica și-i zâmbi ușor. - Ceai? Mai bine lapte... - Mă duc să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
facă pentru fiecare scriitor câte un caiet separat, de revista se va ocupa tot ea, dar nu-i va mai dă niciodată cheile de la cabinet profesorului, va continua să fie prietena cu fiica lui și va merge desigur în vizită acasă la ei, pentru că nevastă-sa să nu bănuiască nimic, pentru că ticălosul începuse să-i compună și poezii sub formă de acrostihuri. În ce-l privește pe Emil, se va limita în a-i destăinui gândurile sau planurile de viitor. În
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în peisaj, uitând de toate problemele vieții.Vara, îi plăcea mult să călăreasca, hoinărind pe aceleași dealuri , dar iarnă știa să se bucure de imensitatea aceea imaculata a zăpezilor de la munte, fără a avea nevoie de compania cuiva. Când revenea acasă în camera ei, imaginația îi devenea și mai viguroasa și începea să scrie. Îi era antipatica narațiunea la persoana I și cu cât se ferea mai mult să se dedubleze, cu atat mai greu îi era să scrie la persoana
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mulți țigani. I se indicase numărul apartamentului, etajul, precum și ora exactă la care trebuia să fie prezentă. Era o acțiune foarte riscantă și nu se putea nici în ruptul capului lipsi de supravegherea "băieților deștepți". Se duse deci la Emil acasă, fără a-l anunță în prealabil, îl luase chiar prin surprindere. Emil o invită politicos în camera lui, o servi cu tot felul de bunătăți, greu de procurat la vremea aceea, apoi aduse în discuție întâlnirea de a doua zi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
a făcut deja în mai puțin de un minut. Mintea ei făcea asociații care până la acea dată i se păruseră imposibile; își mai aminti imediat de vizita pe care colonelul B. de la Spitalul Militar din Capitală i-o făcuse acasă la țară, de curând, sub pretext că a avut treburi prin zonă, în timpul căreia îi spusese că e foarte frumoasă și că de-abia așteaptă s-o vadă îmbrăcată în uniformă militară, sugerându-i că va fi cea mai frumoasă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
sărutările lui Emil definitiv pe cele ale profesorului pe care le suportase cu stoicism. - Trebuie să plec, zise Lăură. Am autobuz. Dar ...te duc eu cu mașina, adaugă Emil. - Nu, nu vreau să te vadă prea des mama la mine acasă Nu e bine.. - Dar, Lăură, mai sunt atâtea lucruri de spus.. - Pe care nu ni le vom putea spune poate niciodată... Îl săruta din nou, isi îngropa față în pieptul lui, apoi dispăru grăbita spre stația de autobuz. Ajungând acasă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
acasă Nu e bine.. - Dar, Lăură, mai sunt atâtea lucruri de spus.. - Pe care nu ni le vom putea spune poate niciodată... Îl săruta din nou, isi îngropa față în pieptul lui, apoi dispăru grăbita spre stația de autobuz. Ajungând acasă, deschise ușa cu mare grijă. Calcă în vârful picioarelor, cu balerinele în mână. - E în regulă, isi zise și se furișa direct în patul gata făcut, grație grijii protectoare a bunicii. Începu să vizese cu ochii deschiși...Se gândea cu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mult, vizitase muzee, case memoriale, palate, grădini, parcuri, văzuse chiar și sediul K.G.B pe dinafara; despre spionajul rusesc citise foarte mult, știa că rușii au unele din cele mai bune servicii secrete din lume. Dar gândul ei era mereu acasă, la cei dragi. Bucuria de a-si revedea bunicii, colegii și mai ales satul natal îi umplea ochii de lacrimi când se gândea la apropiată revenire în țară. În sufletul ei rămăsese încă un copil, de aceea cele mai multe amintiri aduse
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]