56,083 matches
-
Russula emetica (Schaeff., 1763/1774 ex Pers., 1796) denumită în popor vinețica focului sau scuipatul dracului, este o specie de ciuperci otrăvitoare a încrengăturii "Basidiomycota" din familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea precum variațiile ei se pot găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitare sau în grupuri mai mici, în zonele umede ale pădurilor conifere sub
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
De asemenea, "Russula emetica" poate fi confundată cu specii comestibile cum sunt "Russula aurea", "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula integra", "Russula lepida" sin. "Russula rosacea", "Russula paludosa", "Russula vesca" (se decolorează cu sulfat de fier portocaliu-roșu) sau "Russula xerampelina". Pentru genul "Russula" (ca și pentru soiurile "Lactarius" și "Lactifluus") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați. Totuși, dacă proba făcută este iute, nu o înghițiți
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
este un film american de genul science fiction și thriller, regizat de James Ward Byrkit, acesta fiind debutul său regizoral. Filmul a avut premiera pe 19 septembrie 2013, la Festivalul de Film de la Austin. În rolul principal joacă Emily Baldoni, ea trebuind să se confrunte cu
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
știu că Jim [Byrkit], și după Alex [Manugian], celălalt scenarist, au trebuit să fie siguri că știam ce se întâmplă. De vreme ce nu exista un scenariu, nu aveam nicio idee despre cum se va termina totul. ... Când am văzut filmul, eram gen, 'La naiba, e chiar mișto!' ... Să fiu sincer, nu știam exact ce a ieșit decât după ce am văzut filmul." Filmările au avut loc pe parcursul a cinci nopți în casa lui Byrkit. Un reporter l-a întrebat pe Byrkit, " Ați avut
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
aveam. Aveam o cameră. Aveam niște actori care erau destul de buni, și o sufragerie. Deci a trebuit să ne gândim cum să facem o sufragerie să pară mai mult decât o sufragerie. Și, asta a dus la tipul de poveste gen "Zona crepusculară"... Cream un tip natural de dialog, unde personale se întrerupeau una pe cealaltă și era totul amestecat, la fel ca și în realitate. Și, am lucrat la poveste timp de un an, inclusiv la întorsăturile de situație și
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
dar în cele din urmă greșite. Distribuția e grozavă și ea, Nicholas Brandon din "Buffy, spaima vampirilor" făcând mișto de el însuși, el jucând un actor care făcea parte dintr-un serial... "Coherence" este un film satisfăcător și înspăimântător al genului. Și chiar și așa, trebuie să adori un film care nu numai că explică conceptul pisicii lui Schrödinger, dar și glumește pe tema asta ("Sunt alergic la pisici!"). Stephen Dalton de la "The Hollywood Reporter" a apreciat și el filmul: "Un
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
Ungaria post-comunistă. Acțiunea românului sau intitulat "Arca Alettei" se desfășoară în Japonia, care - dupa masacrarea creștinilor europeni și autohtoni - se izolează de restul lumii pentru două secole. Fascinat de posibilitățile diversității, Szávai susține că fiecare român al său reprezintă un gen aparte. El crede că chiar și un număr mic de pagini sau fraze concepute de un adevărat romancier sunt suficiente pentru a transmite profunzimea unui întreg român. În seria să "Române mari și mici", autorul experimentează o tehnică unică de
Géza Szávai () [Corola-website/Science/335905_a_337234]
-
Omphalotus olearius (1948), sin. Pleurotus olearius (1876) sau Clitocybe olearia (1933), din ordinul Agaricales în familia "Marasmiaceae" și de genul "Omphalotus" este, împreună cu „gemenul” său "Omphalotus illudens" o ciupercă otrăvitoare, numită în popor buricul măslinului. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare. După cum sugerează și numele, buretele apare pe lemn de măslini. În România
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]
-
Russula roșea, sin. Russula lepida sau Russula rosacea, denumită în popor pâinișoara oilor, este o specie de ciuperci comestibile de "basidiomycete" din familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România și Basarabia oriunde în păduri de foioase, acolo în special sub mesteceni și fagi precum în cele de conifere sub pini, de la
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
Russula amarissima" sin. "Russula lepida văr. amară" care este necomestibila din cauza mirosului (miroase că o cutie de țigări după cedru), dar și gustului extrem de amar. Ea se dezvoltă pe soluri calcaroase precum sărace în elemente nutritive numai sub fagi. Pentru genul "Russula" (că și pentru soiurile "Lactarius" și "Lactifluus") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați. se gaseste foarte des. Deși comestibilitatea este uneori pusă
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
Russula veșca (Elias Magnus Fries, 1836), denumită în popor vinețica, este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol, izolată sau în grupuri mai mici, în păduri foioase și conifere, deseori și pe
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
toxică), "Russula luteotacta", "Russula mesospora" sin. "Russula intermedia", "Russula persicina", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula sanguinea". "Russula.badia" sin. "Russula friesii" este necomestibila din cauza mirosului (miroase că o cutie de țigări după cedru), dar și gustul este neplăcut. Pentru genul "Russula" (că și pentru soiurile "Lactarius" și "Lactifluus") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați. Vinețica este, pricinuit cărnii foarte dense și compacte, pentru
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
Cortinarius caperatus, sin. Rozizes caperata din familia "Cortinariaceae" și genul "Cortinarius", al cărui nume este derivat din două cuvinte latine ("(" = cortină, văl și ' = ridat). El este o ciupercă comestibilă denumit în popor ciupercă țigănească sau văloasa țiganilor. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă, crescând în grupuri sau
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
micorize pe rădăcinile arborilor). Ciuperca țigănească a fost inițial descrisă de micologul suedez Christian Hendrik Persoon ca "Agaricus caperatus", în volumul 1 al operei sale "Observationes mycologicae" din 1796, până ce renumitul său compatriot Elias Magnus Fries a transferat specia la genul "Cortinarius" sub numele "Cortinarius caperatus" în lucrarea sa "Epicrisis Systematis Mycologici seu Synopsis Hymenomycetum" din 1838. În anul 1874, genul a fost din nou schimbat, acum în "Pholiota", anume de către botanistul francez Claude Casimir Gillet (1806-1896), iar numai cinci ani
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
volumul 1 al operei sale "Observationes mycologicae" din 1796, până ce renumitul său compatriot Elias Magnus Fries a transferat specia la genul "Cortinarius" sub numele "Cortinarius caperatus" în lucrarea sa "Epicrisis Systematis Mycologici seu Synopsis Hymenomycetum" din 1838. În anul 1874, genul a fost din nou schimbat, acum în "Pholiota", anume de către botanistul francez Claude Casimir Gillet (1806-1896), iar numai cinci ani mai târziu soiul a fost redenumit de savantul finlandez Petter Adolf Karsten (1834-1917) în "Rozites caperata" (în onoarea micologului francez
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
finlandez Petter Adolf Karsten (1834-1917) în "Rozites caperata" (în onoarea micologului francez Ernst Roze), publicat în jurnalul "Bidrag till kännedom af Finlands natur och folk", fiind apoi folosit ca nume binomial până în anul 2002. Atunci buretele a fost replasat la genul "Cortinarius" sub denumirea lui Fries pentru a documenta mai bine apartenența. De a lungul timpului s-au mai făcut două denumiri care pot fi neglijate: prima ca "Dryophila caperata" de către botanistul francez Lucien Quélet în 1886 și ultima ca "Togaria
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
Passer, Pavel Juráček, Jaroslav Papoušek, Jiří Menzel, Jan Němec, Jaromil Jireš, Vojtěch Jasný, Evald Schorm și de regizorii slovaci Dušan Hanák, Juraj Herz, Juraj Jakubisko, Štefan Uher, Ján Kadár, Elo Havetta și alții. Calitatea și deschiderea filmelor a făcut ca genul lor să fie numit "Miracolul cinematografic cehoslovac". a fost o mișcare artistică în domeniul cinematografiei, care a evoluat din mișcarea Devětsil din anii 1930. Nemulțumiți de regimul comunist care s-a instaurat în Cehoslovacia în 1948, elevii de la Școala de
Noul Val Cehoslovac () [Corola-website/Science/335969_a_337298]
-
de Marseille”. Colaborează cu Opera din Marsilia pentru realizarea costumelor și accesoriilor pentru opera “Salomé”. Participa la nenumărate festivaluri de teatru și își îmbogățește experiențele regizorale prin interacțiunea cu mediul internațional (ce-și expune constant producțiile teatrale la festivalurile de gen din Franța). Din 2001 până în 2006 este din nou regizor artistic la Teatrul Municipal Arad . În această perioadă pune în scenă: "„În secțiunea Off sunt programate 1307 spectacole în 112 teatre și spații de joc. Sunt reprezentate 26 de țări
Radu Dinulescu () [Corola-website/Science/335950_a_337279]
-
Arad.”" În 2008 este fondatorul și directorul artistic al Théâtre de l’Europe de l’Est la Avignon. Pune în scenă: "„Ecouri în presa franceză" "Presa franceză s-a exprimat în ceea ce privește spectacolul “Hymnus”: “Excelent în ceea ce privește elementele tradiționale, folosind resorturi de genul dexteritate, spectacolul evoluează în forme mici, cu decoruri lejere, în spații neconvenționale”. În “Hymnus”, comedia unui cuplu “lady-bird”, scena cvasi-cinematografica expune și spune degradarea umană. “Actorii români emană veridicitate”, scriau ziarele locale." "“Teatrul românesc e pe cale să-și regăsească publicul
Radu Dinulescu () [Corola-website/Science/335950_a_337279]
-
de Istorie Naturală din Helsinki sunt de asemenea de bază. O mare parte din speciile descrise de Karsten au rămas valabile până astăzi. El a colectat un număr mare de diferite ciuperci, descoperind și denumind mai mult de 200 de genuri precum mai mult de 2.000 de specii noi. În descrierile sale de specii, Karsten a folosit extins utilizarea caracterelor microscopice. Cu această ocazie, savantul a despicat de multe ori genurile existente care nu au fost recunoscute pentru mult timp
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
ciuperci, descoperind și denumind mai mult de 200 de genuri precum mai mult de 2.000 de specii noi. În descrierile sale de specii, Karsten a folosit extins utilizarea caracterelor microscopice. Cu această ocazie, savantul a despicat de multe ori genurile existente care nu au fost recunoscute pentru mult timp de colegii săi. Actual, în lumina noilor descoperiri în biologia moleculară (astfel cum ADN-ul, s-a arătat, că denumirile lui sunt bazate pe relații filogenetic valide), are loc o regândire
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
în biologia moleculară (astfel cum ADN-ul, s-a arătat, că denumirile lui sunt bazate pe relații filogenetic valide), are loc o regândire. Petter Karsten, împreună cu Lucien Quélet, Narcisse Théophile Patouillard și Samuel Frederick Gray, au creat cele mai multe dintre noile genuri care au devenit standard până astăzi. Împreuna cu Paul Kummer (care a lucrat mai ales la ridicarea secțiunilor lui Elias Magnus Fries la stat generic), acești autori au fost esențiali în crearea de genuri care reflectau relația biologică. Multe dintre
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
Gray, au creat cele mai multe dintre noile genuri care au devenit standard până astăzi. Împreuna cu Paul Kummer (care a lucrat mai ales la ridicarea secțiunilor lui Elias Magnus Fries la stat generic), acești autori au fost esențiali în crearea de genuri care reflectau relația biologică. Multe dintre genurile create de Karsten sunt cele foarte frecvente, mai ales în categoriile "Boletales" și "Polypores". Pe timpul în care a scris, aceste specii au fost toate atribuite uriașelor genuri "Boletus" și "Polyporus". Cu lucrările sale
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
care au devenit standard până astăzi. Împreuna cu Paul Kummer (care a lucrat mai ales la ridicarea secțiunilor lui Elias Magnus Fries la stat generic), acești autori au fost esențiali în crearea de genuri care reflectau relația biologică. Multe dintre genurile create de Karsten sunt cele foarte frecvente, mai ales în categoriile "Boletales" și "Polypores". Pe timpul în care a scris, aceste specii au fost toate atribuite uriașelor genuri "Boletus" și "Polyporus". Cu lucrările sale a ajutat ca taxonomia acestor grupuri să
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
au fost esențiali în crearea de genuri care reflectau relația biologică. Multe dintre genurile create de Karsten sunt cele foarte frecvente, mai ales în categoriile "Boletales" și "Polypores". Pe timpul în care a scris, aceste specii au fost toate atribuite uriașelor genuri "Boletus" și "Polyporus". Cu lucrările sale a ajutat ca taxonomia acestor grupuri să fie mai ușor de înțeles. El si-a făcut un nume de mare onoare în patria sa, contribuind lucrări cuprinzătoare micologice în domeniul regional și național, în
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]