57,196 matches
-
1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii noiembrie 1916, având trei obiective principale: oprirea contraofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Având în vedere inferioritatea numerică și dorind să valorifice superioritatea tehnică și experiența de luptă, planul de campanie al Puterilor Centrale prevedea angajarea de operații succesive și înfrângerea
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
trei armate române. După eșecul ruperii frontului în sectorul Armatei de Nord în Bătălia de la Oituz, centralii și-au concentrat efortul în sectorul Armatei 2. După bătăliile din Valea Prahovei, Rucăr-Bran, Valea Oltului și această încercare de trecere a a munților a eșuat. În cele din urmă Puterile Centrale au reușit spargerea frontului în sectorul cel mai slab al frontului românesc, cel al Armatei 1. Cu o conducere slabă și ezitantă, afectată de schimbările foarte dese și un dispozitiv de luptă
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
asupra Bucureștiului. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri oerațiile"”. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri oerațiile"”. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
în acele timpuri, cum au fost dictatură carlistă și cea legionara, urmată îndeaproape de cea antonesciană precum și acțiunea hortystă de ocupare a Transilvaniei, Dictatul de la Viena, cedarea Cadrilaterului, au fost elemente care au cauzat dereglarea și dezarticularea vieții artistice de peste munți. Exodul populațiilor românești de pește Prut cu ocazia cedării Basarabiei în urmă ultimatului sovietic au generat apariția de creatori artistici în București. O parte din aceștia au fost Anatol Vulpe, Tania Baillayre, Nina Arbore, Victor Feodorov, Gheorghe Ceglokoff. O altă
Grupul de la Bocșa Montană () [Corola-website/Science/334080_a_335409]
-
Milvus migrans"), ciocârlie de bărăgan ("Melanocorypha calandra"), prigoare ("Merops apiaster"), codobatură albă ("Motacilla alba"), codobatură galbenă ("Motacilla flava"), mierlă de piatră ("Monticola saxatilis"), presură sură ("Miliaria calandra"), pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), pietrar sur ("Oenanthe oenanthe"), grangur ("Oriolus oriolus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), viespar ("Pernis apivorus"), lăstun de mal ("Riparia riparia"), mărăcinar negru ("Saxicola torquata"), turturică ("Streptopelia turtur"), silvia de câmpie ("Sylvia communis"), silvia de zăvoi ("Sylvia borin"), silvia cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), graur ("Sturnus vulgaris"), lăcustar ("Sturnus roseus") și
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
și arbusti: mojdrean ("Fraxinus ornus"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), sânger ("Cornus sanguinea"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), măceș ("Rosa canina"); Ierburii și flori cu specii de: rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), clopței ("Campanula sibirica"), zambilă sălbatică ("Hyacinthella leucophaea"), stânjenel de munte ("Iris graminea"), gălbinele ("Ranunculus polyanthemos"), sovârf ("Origanum vulgare"), studentiță ("Arenaria serpyllifolia"), salvie de câmp ("Salvia pratensis"), peliniță ("Artemisia austriaca"), frăguță ("Fragaria viridis"), potcapul-călugărului ("Leontodon hispidus"), scânteioară ("Gagea pusilla"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), coșaci ("Astragalus austriacus, Astragalus onobrychis"), ochiul-lupului ("Nonea pulla"), obsigă
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
Ioan Vodă cel Cumplit (1572-1574) a însemnat o prigoana pentru clerul moldovean. Cronicarul Ureche afirmă că temnițele erau pline de călugări în acea vreme, iar „mitropolitul Theofan n-ar fi ieșit întreg de dânsul, de nu ar fi fugit prin munți de groază lui”. De asemenea, episcopul Gheorghie al Românului a fost ars de viu în 1574, fiind acuzat de patimă de bani și de sodomie. Ca urmare a fugii în Ardeal a lui Teofan, episcopul Anastasie, considerat un „om destoinic
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
scoaterea din scaun a mitropolitului compromis și l-a readus pe mitropolitul Teofan. Grigore Ureche descrie laconic această schimbare de mitropolit: „Pre acéia vréme Patru vodă déde mitropoliia lui Theofan mitropolitul, cârile la Ion vodă o lașase și fugise prin munți, de frica lui”, fără a preciza ce s-a întâmplat cu Anastasie. Mitropolitul Teofan fuge în Polonia în anul 1581, în timpul domniei lui Iancu Sasul (1579-1582), împreună cu frații Movila și cu episcopul Gheorghe Movila al Rădăuților. Actele emise în perioada
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
Ele nu pot fi readuse la starea lor originală." Udav Prashad Timalsina, oficial nepalez, afirma că în multe sate din Districtul Gorkha, 70% din case au fost distruse. Uriașe alunecări de teren au îngropat zeci de sate din zona de munte. Matt Darvas, voluntar World Vision, declara pentru Associated Press că "nu e neobișnuit pentru sate de 200, 300, până la 1.000 de oameni să fie complet îngropate de căderile de pietre". Potrivit cifrelor oferite de Oficiul Națiunilor Unite pentru Coordonarea
Cutremurul din Nepal (2015) () [Corola-website/Science/334079_a_335408]
-
Cutremurul a generat o avalanșă de proporții pe versantul sudic al Everestului, omorând 17 alpiniști (printre care și Dan Fredinburg, unul dintre managerii Google) și rănind alți 61. Oficialități din Ministerul Turismului estimau că 1.000 de oameni erau pe munte la momentul producerii avalanșei, 400 dintre aceștia fiind străini. Printre aceștia s-au numărat și patru alpiniști români (Alex Găvan, Teofil Vlad, Justin Ionescu și Zsolt Torok), toți patru scăpând nevătămați, conform MAE român. Replicile ce au urmat șocului principal
Cutremurul din Nepal (2015) () [Corola-website/Science/334079_a_335408]
-
Justin Ionescu și Zsolt Torok), toți patru scăpând nevătămați, conform MAE român. Replicile ce au urmat șocului principal au dat naștere altor avalanșe și căderi de roci și gheață. 217 persoane sunt încă date dispărute pe versantul nepalez al Everestului. Muntele Everest este situat la aproximativ 220 km de epicentrul cutremurului. Un elicopter a reușit să transporte 22 de răniți grav către satul Pheriche, înainte ca operațiunea de salvare să fie sistată din cauza condițiilor meteo nefavorabile. Pheriche este un popas important
Cutremurul din Nepal (2015) () [Corola-website/Science/334079_a_335408]
-
departe de epicentrul cutremurului. Acesta este motivul pentru care majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat în Valea Kathmandu. Mai mult, vârful Everest și-a redus din înălțime cu aproape un țol (2,54 cm), potrivit UNAVCO, o organizație non-profit. Totuși, Munții Himalaya continuă să crească cu aproximativ 0,4 țoli (1 cm) în fiecare an, ca urmare a coliziunii permanente dintre plăcile Indiană și Eurasiatică. Un alt cutremur de magnitudine 7,3 pe scara Richter a avut loc marți, 12 mai
Cutremurul din Nepal (2015) () [Corola-website/Science/334079_a_335408]
-
i, a ordonat pedepsirea aspră a lui Fityan. Al-Shafi’i avea 54 de ani la moartea sa, care a avut loc pe data de 20 ianuarie 820/204AH în al-Fustat, Egipt, și a fost îngropat în Banū ‘Abd al-Hakam, lângă Muntele al-Muqattam. Mausoleul care adăpostește mormântul lui Al-Shafi’i a fost construit în 1212/608AH de Ayyubid Al-Kamil. Școala Shafi’ită recunoaște autoritatea a cinci surse de jurisprudență islamică. Acest madh’hab se bazează pe următoarele surse de legislație islamică: Școala
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]
-
au curățat întreaga regiune de forțele germane. În noiembrie 1944 a fost format un cap de pod pe maul vestic al Rinului cu o lungime de 65 km și o adâncime de 50 km, atunci când liniile de apărare germane din Munții Vosgi au cedat sub presiunea ofensivei Grupului de Armată al 6-lea SUA. Armata I Franceză comandată de generalul Jean de Lattre de Tassigny a atacat prin zona Belfort și a distrus "IV Luftwaffe Korps" în apropierea oarșului Burnhaupt din
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
au cedat sub presiunea ofensivei Grupului de Armată al 6-lea SUA. Armata I Franceză comandată de generalul Jean de Lattre de Tassigny a atacat prin zona Belfort și a distrus "IV Luftwaffe Korps" în apropierea oarșului Burnhaupt din sudul Munților Vosgi. După o scurtă perioadă de timp, forțele franceze au ajuns pe aliniamentul Rinului, într-o regiune la nord de granița Elveției între Mulhouse și Basel. În același timp, Divizia a 2-a blindată franceză, acționând pe post de vârf
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
aliniamentul Rinului, într-o regiune la nord de granița Elveției între Mulhouse și Basel. În același timp, Divizia a 2-a blindată franceză, acționând pe post de vârf de lance al Armatei a 7-a SUA, a înaintat în nordul Munților Vosgi, a forțat trecerea prin pasul Saverne și a eliberat Strasbourgul pe 23 noiembrie 1944. Ca urmare a celor două atacuri, frontul german din Alsacia sudică la vest de Rin s-a redus la o zonă semicirculară cu centrul în
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
ale malurilor Rinului mai înainte de asaltul asupra teritoriului german. Dat fiind faptul că grosul trupelor care asediau Punga Colmar erau franceze, pentru această misiune a fost desemnată Armata I Franceză. Divizia a 3-a de infanterie americană se mutase în Munții Vosgi la mijlocul lunii decembrie, înlocuind militarii epuizații ai Diviziei a 36-a de infanterie. Astfel, Divizia a 3-a era deja pe pozițiile care îi permiteau sprijinirea atacului împotriva pozițiilor germane. Generalul Jacob Devers, comandantul Grupului de Armată al 6
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
și le-a limitat succesul acestora din urmă în mod sever. Totuși, atacul Corpului I a atras în zonă rezervele mobile germane - Brigada a 106-a Panzer, Batalionul al 654-lea artilerie antitanc și Divizia a 2-a vânători de munte. Succesele francezilor au fost realizate cu costuri foarte mari. Astfel, una dintre brigăzile blindate a piertul 36 dintre cele 50 tancuri medii din dotare, blindate distruse de mine antitanc. Losses in other tank units were similar. Spre deosebire de restul Câmpiei Alsaciei
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
în care defensiva germană avea să se cedeze. Hitler a acceptat o retragere parțială în nord (în arcul de la Erstein) în noaptea de 28 ianuarie, dar a interzis o retragere generală la est de Rin. Posturile avansate ale germanilor din Munții Vosgi au fost retrase, dar confuzia generată de retragerea rapidă și de presiunea luptelor de pe front a dus la pierderea coeziunii unităților generale. Deși acest fapt nu a afectat numărul total al militarilor disponibili pentru luptă, a afectat capacitatea de
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
în ziua de 3 februarie, Regimentul al 112-lea de infanterie a intrat în Turckheim () și a cucerit Ingersheim () la vest de Colmar. Alte unități de infanterie americană sprijinite de tancuri franceze au blocat rutele de retragere ale germanilor din Munții Vosgi. Pe 6 februarie, Divizia a 28-a s-a mutat spre est spre canalul Ron-Rin pe flancul sudic al Corpului XXI SUA, încheind acțiunile acestei divizii la bătălia din Punga Colmar. Pe 3 februarie, Divizia a 12-a blindată
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
17 zile după ce acesta din urmă își lansase ofensiva. În aceeași zi, Brigada blindată de rezervă a intrat în satul Herrlisheim-près-Colmar (). După victoria de la Herrlisheim-près-Colmar, Divizia a 12-a s-a limitat la închiderea rutelor de retragere a germanilor din Munții Vosgi și la sprijinirea cu foc a acțiunilor Diviziei a 28-a. La începutul lunii februarie, Corpul I francez încă mai lupta pentru eliminarea centrelor izolate de rezistență germane la sud de râul Thur, între Cernay și Ensisheim, orașe aflate
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
(în original, [The] Mesquite Mountains) sunt un grup montan din estul comitatului , statul California, Statele Unite ale Americii, foarte aproape de granița dintre statele California și Nevada. Munții se găsesc la nord de (din California) și la sud de Death Valley. The North Mesquite Mountains Wilderness Area consists of the broad western end of Sandy Valley and the northern portion of Mesquite Mountains. Rolling brown foothills, a few
Munții Mesquite () [Corola-website/Science/334147_a_335476]
-
galbenă ("Motacilla flava"), mierlă de piatră ("Monticola saxatilis"), muscar sur ("Muscicapa striata"), presură sură ("Miliaria calandra"), pietrar răsăritean ("Oenanthe isabellina"), pietrar sur ("Oenanthe oenanthe"), pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), ciuful pitic ("Otus scops"), grangur ("Oriolus oriolus"), viespar ("Pernis apivorus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros)", pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), pitulice-fluierătoare ("Phylloscopus trochilus"), mugurar ("Pyrrhula pyrrhula"), lăstun de mal ("Riparia riparia"), aușel nordic ("Regulus regulus"), aușel sprâncenat ("Regulus ignicapillus"), turturică ("Streptopelia turtur"), mărăcinar negru (Saxicola torquata), silvia cu cap
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]