56,318 matches
-
gros, moderat alungit, ușor comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mari, persistenți. Linia spatelui și a abdomenului este rotunjită. Linie laterală curbată în sus în porțiune anterioară. Pe ea se află 33-40 solzi. Capul alungit, relativ mare, cu bot obtuz. Gura terminală mică. Dinții faringieni dispuși pe 2 rânduri. Ochii sunt mari, cu un diametru mai mare decât lungimea botului. Marginea înotătoarei dorsale este dreaptă sau ușor rotunjită. Înotătoarea anală cu marginea exterioară ușor convexă sau aproape dreaptă. Înotătoarea caudală scurtă
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
comprimat lateral; înălțimea lui maximă reprezintă 21-31% (în medie 25,12%) din lungimea lui. Abdomenul între înotătoarele ventrale și anus este rotunjit. Capul mare, reprezintă 17-24% (în medie 21,14%) din lungimea corpului. Botul scurt, rotunjit, obtuz și iese deasupra gurii. Lungimea botului este de 25-42% (în medie 35,5%) din lungimea capului. Fruntea plată și proeminentă, profilul superior al capului fiind aproape drept. Lărgimea frunții reprezintă 31-42% (în medie 36,40%) din lungimea capului. Gura în poziție subterminală, aproape inferioară
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
rotunjit, obtuz și iese deasupra gurii. Lungimea botului este de 25-42% (în medie 35,5%) din lungimea capului. Fruntea plată și proeminentă, profilul superior al capului fiind aproape drept. Lărgimea frunții reprezintă 31-42% (în medie 36,40%) din lungimea capului. Gura în poziție subterminală, aproape inferioară. Falca superioară iese puțin deasupra celei inferioare. Ochii mici; diametrul lor este egal cu 12-32% (în medie 18,07%) din lungimea capului, 35-115% (în medie 44%) din lungimea botului și 28-80% (în medie 34,7
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
un singur exemplar, identificat de V. Leonte și Ruga în partea nordică a lacului Razelm. În Nistru se găsește în sectoarele de mijloc și de jos ale fluviului - în albie și lacuri (brațul Turunciuc și rar lacul Cuciurgan), intră în gura afluenților și limanul Nistrului. În sectorul de mijloc al Nistrului are populații sedentare. Este un pește bentopelagic dulcicol și salmastricol. Trăiește în cursurile inferioare ale râurilor mari, lacuri și lagunele de coastă, estuare și apele marine salmastre. Tolerează concentrații saline
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
În Republica Moldova este un pește comun în bazinul fluviului Nistru și Prut. Stă la suprafață, în cârduri. Are corpul alungit, comprimat lateral și acoperit cu solzi cicloizi mici, strălucitori și caduci (se desprind ușor). Capul este mic, cu ochii mari. Gura terminală, îndreptată oblic în sus, lipsită de mustăți. Înotătoarea dorsală așezată la mijlocul spatelui are baza scurtă și începe mai aproape de verticala anterioară a înotătoarei anale decât de aceea a înotătoarei ventrale. Înotătoare anală alungită și începe sub capătul posterior al
Obleț () [Corola-website/Science/331470_a_332799]
-
povești, ghicitori și glume. a era organizată de obicei în perioada iernii (în numeroase sate, frecvența acestora depășea 3 seri pe săptămână), când munca de la câmp înceta. Seara după cină, un grup de fete se adunau la un loc, „la gura sobei și la lumina unei lămpi, într-o casă apropiată (de regulă în casa unei văduve singure cu care fetele se tocmeau), își torceau fuiorul de cânepă și caierul de lână”. Aici avea loc și schimb de informații despre evenimentele
Șezătoare () [Corola-website/Science/331456_a_332785]
-
acoperit cu solzi mijlocii persistenți și cu mucus foarte abundent. Profilul dorsal arcuit, convex și cel abdominal aproape drept. De-a lungul liniei laterale sunt dispuși 52-59 solzi. Capul este relativ mare, alungit, cu un bot ascuțit. Fruntea ușor bombată. Gura este subterminală (inferioară), semilunară, prevăzută cu buze cărnoase și două perechi lungi de mustăți: una pe buza superioară, cealaltă în colțurile gurii. Dinții faringieni dispuși pe 3 rânduri. Buza inferioară este foarte cărnoasă, trilobată, lobul medial este în formă de
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
liniei laterale sunt dispuși 52-59 solzi. Capul este relativ mare, alungit, cu un bot ascuțit. Fruntea ușor bombată. Gura este subterminală (inferioară), semilunară, prevăzută cu buze cărnoase și două perechi lungi de mustăți: una pe buza superioară, cealaltă în colțurile gurii. Dinții faringieni dispuși pe 3 rânduri. Buza inferioară este foarte cărnoasă, trilobată, lobul medial este în formă de limbă cu marginea posterioară liberă, neatașată de bărbie. Ochii sunt relativ mici Înotătoarea dorsală scurtă, cu o margine dreaptă sau puțin convexă
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
și a fost descris ulterior de Margareta Dumitrescu, Petre Bănărescu și Nicolae Stoica. Are corpul alungit, aproximativ cilindric în regiunea anterioară, comprimat lateral în regiunea posterioară și acoperit cu solzi ctenoizi relativ mari. Capul este mare și ușor comprimat dorso-ventral. Gura este mică, așezată subterminal și este înzestrată cu dinți mărunți. Are două înotătoare dorsale, apropiate între ele, prima este scurtă și cu raze țepoase drepte, iar a doua cu raze moi. Înotătoarea anală are o bază scurtă. Înotătoarele ventralele sunt
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
situați pe suprafața dorsală a capului și privesc în sus. Ochii sunt alungiți, diametrul lor anteroposterior depășește pe cel dorsoventral și reprezintă 110-183% din spațiul interorbitar, 18,1-22,4% din lungimea capului și 4,9-6,6% din cea a corpului. Gura este relativ mică, semilunară (în formă de potcoavă), puțin protractilă, așezată subterminal în poziție inferioară; deschiderea ei ajunge până sub nări. Gura este prevăzută cu dinți mărunți, uniformi, dar foarte ascuțiți și ușor curbați, dispuși în formă de perie pe
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
110-183% din spațiul interorbitar, 18,1-22,4% din lungimea capului și 4,9-6,6% din cea a corpului. Gura este relativ mică, semilunară (în formă de potcoavă), puțin protractilă, așezată subterminal în poziție inferioară; deschiderea ei ajunge până sub nări. Gura este prevăzută cu dinți mărunți, uniformi, dar foarte ascuțiți și ușor curbați, dispuși în formă de perie pe premaxilar, dentar, prevomer, palatine și pe oasele faringiene. Nu au dinți canini pe fălci. Are două înotătoare dorsale lungi, distincte și apropiate
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Are corpul alungit și puternic comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mici și caduci. Spatele este aproape drept, iar abdomenul este arcuit, în formă de muchie de sabie, de unde i se trage și numele de sabiță. Capul este scurt, cu gura mică dispusă superior. Buzele sunt înguste și subțiri, cărnoase numai la capete. Dinții faringieni sunt dispuși pe două rânduri. Falca inferioară este puternic proeminentă și se urcă în sus, aproape vertical. Botul scurt, ochiul mijlociu. Înotătoarea dorsală mică și scurtă
Sabiță () [Corola-website/Science/331518_a_332847]
-
Republica Moldova) și alte părți ale Asiei o dată cu alevinii de pești fitofagi aduși din China. Poate trăi 5 ani. Are corpul alungit și gros, aproximativ cilindric, slab comprimat lateral, și acoperit cu solzi mari. Capul este comprimat lateral și are o gură mică semilunară, superioară, dispusă oblic în sus, lipsită de mustăți. Linia laterală este dreaptă și situată la mijlocul flancurilor. Înotătoarele dorsală și anală sunt scurte, cu marginile convexe, lipsite de radii țepoase. Înotătoarea caudală adânc bifurcată cu lobi egali, rotunjiți. Coloritul
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
un baraj înalt de 105 m. Deci, Cerna formează . Apele Cernei sunt folosite (în principal) pentru irigarea recoltelor și plantațiilor de viță de vie din și , dar și pentru obținerea de energie electrică. De la barajul din apropierea satului Bozarți, și până la gura de vărsare în râul Vardar, la situl arheologic antic de la , Cerna are caracteristicile unui râu de câmpie. Potrivit descrierilor detaliate ale revoluționarului macedonean în cartea Materiale de studiu al Macedoniei, Cerna începe de la Srt, unde se formează din 3 izvoare
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
numele de Cerna. În satul Jelezneț râul iese dintre munți la Demir Hisar. În acea zonă, primește di partea stângă apele râului Delcikata, care adună apele din Suvo Pole și de pe versanții de sud-vest ai Strmolului și Slivei. De la ea gura acesteia, Cerna curge printr-o vale îngustă. Nu departe de satul Belce, Cerna iese prin capătul de nord al miciu Slepansko Pole. Aici Cerna primește din dreapta afluentul Smilevskiot, care pornește de sub Țrn Vrv (Vârful Negru) de deasupra satului Smilevo și
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
navele sale au lovit fundul, dar s-au eliberat fără avarii, iar la 26 mai s-a reunit cu De Ruyter, englezii urmându-i la distanță. Între timp aliații trecuseră de Dover și au aflat că neerlandezii se aflau în gura Tamisei; la 27 mai un vânt dinspre Sud (primul vânt favorabil de la plecarea din I.Wight) le-a permis să se îndrepte spre Nord. Neerlandezii au descoperit apropierea lor chiar în acea noapte și și-au schimbat poziția de la ancorajul
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Scrierile sale au fost inspirate din viața oamenilor de pe pământurile bucovinene, având, potrivit publicistului Emil Satco, un stil fermecător asemănător cu cel al istorisirilor lui Mihail Sadoveanu. Criticul literar Adrian Dinu Rachieru îl considera un „impecabil tehnician” care „cântă albastrele guri de rai, fânul înrourat și Țara de suflet” și „a cioplit cuvintele pentru a le potrivi cu doina”. Romanul "Satul cu oameni frumoși" (1975) evocă satul Sadova, pe care autorul l-a îndrăgit.
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
devenit parte a României. Districtele politice moderne ale Monarhiei Habsbugice au fost create în jurul anului 1868 ca urmare a separării distictelor politice de cele judiciare. Bezirkul Suceava a fost creat în 1868 prin unirea districtelor judiciare Suceava ("Gerichtsbezirk Suczawa") și Gura Humorului ("Gerichtsbezirk Gurahumora"). La data de 1 octombrie 1893, districtul judiciar Gura Humorului, împreună cu districtul judiciar Solca ("Gerichtsbezirk Solka") din cadrul districtului politic Rădăuți ("Bezirk Radautz"), au format districtul politic Gura Humorului ("Bezirk Gurahumora"). În Bezirkul Suceava trăiau în anul 1869
Bezirk Suczawa () [Corola-website/Science/337456_a_338785]
-
create în jurul anului 1868 ca urmare a separării distictelor politice de cele judiciare. Bezirkul Suceava a fost creat în 1868 prin unirea districtelor judiciare Suceava ("Gerichtsbezirk Suczawa") și Gura Humorului ("Gerichtsbezirk Gurahumora"). La data de 1 octombrie 1893, districtul judiciar Gura Humorului, împreună cu districtul judiciar Solca ("Gerichtsbezirk Solka") din cadrul districtului politic Rădăuți ("Bezirk Radautz"), au format districtul politic Gura Humorului ("Bezirk Gurahumora"). În Bezirkul Suceava trăiau în anul 1869 69.023 de persoane, iar în 1900 numărul de locuitori a scăzut
Bezirk Suczawa () [Corola-website/Science/337456_a_338785]
-
în 1868 prin unirea districtelor judiciare Suceava ("Gerichtsbezirk Suczawa") și Gura Humorului ("Gerichtsbezirk Gurahumora"). La data de 1 octombrie 1893, districtul judiciar Gura Humorului, împreună cu districtul judiciar Solca ("Gerichtsbezirk Solka") din cadrul districtului politic Rădăuți ("Bezirk Radautz"), au format districtul politic Gura Humorului ("Bezirk Gurahumora"). În Bezirkul Suceava trăiau în anul 1869 69.023 de persoane, iar în 1900 numărul de locuitori a scăzut, din cauza separării unui district judiciar, la 62.447. Populația era formată în anul 1900 din: 37.252 vorbitori
Bezirk Suczawa () [Corola-website/Science/337456_a_338785]
-
nu mai pot detecta tăria soluției. Nivelul tăriei se bazează pe această soluție, evaluat in multipli de 100 de SHU (Unități de tărie Scoville).<br> O slăbiciune a Testului Organoleptic Scoville este imprecizia lui din cauza subiectivității umane, în funcție de palatul/cerul gurii degustătorului și de numărul receptorilor de gust iute din gura acestuia, care variază foarte mult. O altă slăbiciune este oboseala senzorială: palatul este rapid desensibilizat la capsaicine după degustarea câtorva mostre într-o perioadă scurtă de timp. Rezultatele variază foarte
Scara Scoville () [Corola-website/Science/337440_a_338769]
-
pe această soluție, evaluat in multipli de 100 de SHU (Unități de tărie Scoville).<br> O slăbiciune a Testului Organoleptic Scoville este imprecizia lui din cauza subiectivității umane, în funcție de palatul/cerul gurii degustătorului și de numărul receptorilor de gust iute din gura acestuia, care variază foarte mult. O altă slăbiciune este oboseala senzorială: palatul este rapid desensibilizat la capsaicine după degustarea câtorva mostre într-o perioadă scurtă de timp. Rezultatele variază foarte mult (până la ± 50%) între laboratoare Deoarece aprecierea unităților Scoville se
Scara Scoville () [Corola-website/Science/337440_a_338769]
-
le ("Tylenchida") este un ordin de nematozi paraziți la plante, din clasa Secernentea, de talie redusă, cu lungimea corpului în jur de 1 mm, rareori de câțiva milimetri. Gură este armata cu un stilet (stoma transformată într-un stomatostilet) protractil caracteristic. Esofagul în zona corpului prezintă un bulb median (valvular sau nevalvular) și unul bazal posterior în regiunea posterioara (istmul), glandulara. Canalul excretor lateral este limitat la o singură
Tilenchide () [Corola-website/Science/337450_a_338779]
-
fluviului Nistru, care curge prin Ucraina și Republica Moldova. Își începe cursul din izvorul situat la 6 km spre nord-est de satul Petreuca din Ucraina, la altitudinea de 180 de metri. Râbnița se revarsă în fluviu în regiunea kilometrului 422 de la gura fluviului, lângă orașul Rîbnița. Lățimea râului este de 1-5 m, adâncimea 0,1-0,4 m, viteza cursului de apă 0,2-0,3 m/s. În amonte de satul Broșteni, s-au creat două lacuri de acumulare cu o lungime de
Râul Rîbnița () [Corola-website/Science/328433_a_329762]
-
5 cm masculul. Are corpul cilindric, pielea este subțire, aproape transparentă. Pe spate și laterale este colorată în tonuri de la maro până la galben cu pete brun închise iar pe partea abdominală este alb-gălbui cu reflexii argintii. Capul este ascuțit, cu gura mică și șase mustăți lungi. Prezintă un spin frontal lung și subțire cu două vârfuri apropiate. Nisiparița se hrănește cu insecte, crustacei mici, larve, moluște și viermi. Nu are importanță industrială, din punct de vedere alimentar. Unii pescari folosesc exemplarele
Nisipariță () [Corola-website/Science/328484_a_329813]