7,098 matches
-
în primii ani după instaurarea puterii comuniste, într-un sat, Băltoaca, inundat din cauza indiferenței unor „elemente” oportuniste care au intrat în partid, dar nu servesc interesele „poporului”. Trei romane, Oameni sub patrafir (1950), Întâmplări din pragul veacului (1953), Sub pajura împărăției (1954), reconstituie, de asemenea în spiritul și litera realismului socialist, dintr-o perspectivă tezistă, viața țărănimii transilvănene de la începutul secolului al XX-lea. V. vorbește în Oameni sub patrafir despre primele mișcări „revoluționare” ale celor săraci și obidiți. Sluga Tănasie
VORNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
50, în închisoare el va intra în contact cu ideile socialiste ale unui muncitor lipovean. Vehemența autorului se îndreaptă spre slujitorii Bisericii, spre intelectualii satului sau spre administrația maghiară. Ceva mai reușit și cu mai puține clișee, romanul Sub pajura împărăției are acțiunea situată în ambianța tulbure a anilor premergători primului război mondial. Oarecum mai nuanțată, dar urmând aceeași linie demonstrativă, e relația dintre Simion Todericiu, directorul băncii Someșana din Dej, și fiul său, Toderiță, căruia i se recunosc primele „semne
VORNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
1940 și 1957 și urmărește în aceeași manieră traiectoria unor intelectuali ardeleni. SCRIERI: Scrisorile unui fripturist, București, 1926; Movila neagră, București, 1949; Oameni sub patrafir, București, 1950; Alegerea conașului Raul, București, 1953; Întâmplări din pragul veacului, București, 1953; Sub pajura împărăției, București, 1954; Împărătița lui Machidon (în colaborare cu Ioana Postelnicu), București, [1955]; Gardul, București, 1956; Răfuiala, București, 1956; Vânătorii după doi iepuri, București, 1956; Târgul inimilor, București, 1957; Paznicul stelelor, București, 1958; Umbra baroanei, București, 1958; La comisia de împăciuire
VORNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
București, 1956 (în colaborare); Kakassy Endre, Logodnă furtunoasă, București, 1959; Simon Magda, Spic de grâu, București, 1962. Repere bibliografice: Mihai Petroveanu, „Oameni sub patrafir”, VR, 1950, 10; Mihai Gafița, „Întâmplări din pragul veacului”, GL, 1954, 10; Radu Popescu, „Sub pajura împărăției”, GL, 1954, 35; Liliana Pavlovici, „Sub pajura împărăției”, VR, 1955, 2; V. Mîndra, „Împărătița lui Machidon”, GL, 1955, 40; M. Ghimpu, „Împărătița lui Machidon”, RMB, 1955, 9 noiembrie; Virgil Brădățeanu, „Împărătița lui Machidon”, CNT, 1955, 46; Popa, Dicț. lit. (1977
VORNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
București, 1959; Simon Magda, Spic de grâu, București, 1962. Repere bibliografice: Mihai Petroveanu, „Oameni sub patrafir”, VR, 1950, 10; Mihai Gafița, „Întâmplări din pragul veacului”, GL, 1954, 10; Radu Popescu, „Sub pajura împărăției”, GL, 1954, 35; Liliana Pavlovici, „Sub pajura împărăției”, VR, 1955, 2; V. Mîndra, „Împărătița lui Machidon”, GL, 1955, 40; M. Ghimpu, „Împărătița lui Machidon”, RMB, 1955, 9 noiembrie; Virgil Brădățeanu, „Împărătița lui Machidon”, CNT, 1955, 46; Popa, Dicț. lit. (1977), 618-619; Tiberiu Vornic, DRI, V, 363-367; Popa, Ist.
VORNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
piesă a lui V. publicată în volum - Țara lui Gufy (1992), care tratează în manieră ubuescă o temă ce pare inspirată din feeriile lui Victor Eftimiu. Gufy, stăpân peste ținutul „orbilor”, a pus să se vopsească în alb întreaga sa împărăție; numai că tot acest imens decor îi servește pentru a-și controla mai bine supușii, a căror „fericire” o declamă demagogic de față cu bufonul-raisonneur Lulu: „Spune și tu dacă nu e mai bine așa? Nu am inventat țara asta
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
ocolite Însă, autoritățile ajung Întotdeauna să-și impună voința. În Evul Mediu, definiția unitară este singura reținută: „poporul creștin” Îi cuprinde pe toți cei botezați, dincolo de hotarele regatelor, și este fondat pe ideea unei adunări și a unei egalizări În Împărăția Cerurilor. În secolul al XIII-lea, Toma d’Aquino face o sinteză Între această abordare și moștenirea Antichității: după spusele lui, poporul joacă un rol În transmiterea puterii, În măsura În care se conformează voinței lui Dumnezeu (Omni potestas a deo per populum
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu întâmplător facțiunea lor religioasă dispărând din istorie după distrugerea celui de-al doilea templu în anul 70 d.Hr. Eshatonul creștin, pe lângă universalitatea lui, dată de chiar jertfa lui Hristos, Fiul Atotțiitorului, nu este din lumea aceasta, așa cum nici Împărăția lui Dumnezeu nu este de aici. Unele secte protestante, din aceeași incapacitate de a descoperi duhul reificat în literă, plaseaza Parusia, a doua venire a lui Hristos, ca un apogeu al istoriei universale. "Ei concep Împărăția cerurilor ca un chip
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lumea aceasta, așa cum nici Împărăția lui Dumnezeu nu este de aici. Unele secte protestante, din aceeași incapacitate de a descoperi duhul reificat în literă, plaseaza Parusia, a doua venire a lui Hristos, ca un apogeu al istoriei universale. "Ei concep Împărăția cerurilor ca un chip dezvoltat al lumii acesteia sau lumea aceasta ca un chip nedezvoltat al Împărăției cerurilor [...]. În toate variantele milenariste, mai ales hiliasm, Împărăția cerurilor are caracter istoric după chipul vieții de acum"38, constata părintele Stăniloae. Recunoaștem
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de a descoperi duhul reificat în literă, plaseaza Parusia, a doua venire a lui Hristos, ca un apogeu al istoriei universale. "Ei concep Împărăția cerurilor ca un chip dezvoltat al lumii acesteia sau lumea aceasta ca un chip nedezvoltat al Împărăției cerurilor [...]. În toate variantele milenariste, mai ales hiliasm, Împărăția cerurilor are caracter istoric după chipul vieții de acum"38, constata părintele Stăniloae. Recunoaștem în hiliasm influența mesianismului iudaic care așteaptă aici, pe pământ, restabilirea împărăției poporului ales odată cu venirea unsului
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a doua venire a lui Hristos, ca un apogeu al istoriei universale. "Ei concep Împărăția cerurilor ca un chip dezvoltat al lumii acesteia sau lumea aceasta ca un chip nedezvoltat al Împărăției cerurilor [...]. În toate variantele milenariste, mai ales hiliasm, Împărăția cerurilor are caracter istoric după chipul vieții de acum"38, constata părintele Stăniloae. Recunoaștem în hiliasm influența mesianismului iudaic care așteaptă aici, pe pământ, restabilirea împărăției poporului ales odată cu venirea unsului lui Dumnezeu. În general hiliasmul/chiliasmul înseamnă așteptarea unei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ca un chip nedezvoltat al Împărăției cerurilor [...]. În toate variantele milenariste, mai ales hiliasm, Împărăția cerurilor are caracter istoric după chipul vieții de acum"38, constata părintele Stăniloae. Recunoaștem în hiliasm influența mesianismului iudaic care așteaptă aici, pe pământ, restabilirea împărăției poporului ales odată cu venirea unsului lui Dumnezeu. În general hiliasmul/chiliasmul înseamnă așteptarea unei viitoare "desăvârșiri provizorii a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ printr-o intervenție nemijlocită a lui Hristos cel înălțat"39. Tocmai acest provizorat este veriga slabă a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
după chipul vieții de acum"38, constata părintele Stăniloae. Recunoaștem în hiliasm influența mesianismului iudaic care așteaptă aici, pe pământ, restabilirea împărăției poporului ales odată cu venirea unsului lui Dumnezeu. În general hiliasmul/chiliasmul înseamnă așteptarea unei viitoare "desăvârșiri provizorii a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ printr-o intervenție nemijlocită a lui Hristos cel înălțat"39. Tocmai acest provizorat este veriga slabă a hiliasmului, pentru că ceea ce face Cel Desăvârșit nu poate fi decât desăvârșit, adică definitiv. Totuși, trebuie să menționăm că și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
înălțat"39. Tocmai acest provizorat este veriga slabă a hiliasmului, pentru că ceea ce face Cel Desăvârșit nu poate fi decât desăvârșit, adică definitiv. Totuși, trebuie să menționăm că și Sfântul Irineu, probabil sub influența Sfântului Iustin Martirul și Filozoful, sugera că împărăția de o mie de ani ar putea fi aici pe pământ: Atunci el va inaugura pentru cei drepți timpul împărăției, adică ziua odihnei, ziua a șaptea care a fost sfințită, și va da lui Avram moștenirea făgăduită"40. Între ziua
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
adică definitiv. Totuși, trebuie să menționăm că și Sfântul Irineu, probabil sub influența Sfântului Iustin Martirul și Filozoful, sugera că împărăția de o mie de ani ar putea fi aici pe pământ: Atunci el va inaugura pentru cei drepți timpul împărăției, adică ziua odihnei, ziua a șaptea care a fost sfințită, și va da lui Avram moștenirea făgăduită"40. Între ziua a șasea, zi activă, și ziua a șaptea, a odihnei, există o deosebire ontologică, tranziția între ele fiind realizată chiar
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
bine definit"43. Deși eschatologia clasică este, prin excelență, ancorată în viitor, definind sensul anagogic al Sfintei Scripturi, în ecleziologia euharistică a Bisericii Ortodoxe există o eschatologie inaugurată 44 sau prezenteistă, ce presupune prezența reală a Dumnezeului veșnic și pregustarea Împărăției lui Dumnezeu hic et nunc45. Tocmai această eschatologie realizată, prezenteistă, a făcut posibilă infiltrarea concepțiilor platonico-eleniste care vedeau sfârșitul ca fiind deja prezent, aici și acum, respingând astfel eschatologia exclusiv futuristă și apocaliptică de sorgine iudaică, unde eshatonul este integrat
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și în promisiunea făcută de Hristos ucenicilor săi la Cina cea de Taină: "Și vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăția Tatălui Meu" (Matei 26, 29). În pofida celor două mii de ani scurși de la venirea Sa în lume, Mântuitorul este contemporan cu noi în fiecare clipă. Iar această întîlnire tainică are loc, cu adevărat, doar la celebrarea liturgică, pe care mitropolitul de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
etern al ciclului cosmic și nu mai depind de astre; ele se desfășoară potrivit planului lui Dumnezeu 33. În acest plan Israel joacă rolul central, pentru că Mesia va coborî în istorie pentru a salva poporul lui Israel și a întemeia împărăția veșnică. Dacă destinul colectiv în eshaton este bine conturat, nu același lucru se poate spune despre sufletul evreului după moarte. Să ne amintim că secta saducheilor nici măcar nu credea în viața de apoi. Nici măcar profeții nu aveau o concepție clară
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
activat în cadrul Comisiei Bisericilor pe Probleme Internaționale, iar catolici precum Maritain, Marrou, Gutierrez, Dawson și Cochrane au colaborat sistematic cu colegii lor protestanți. Tema raportului dintre creștinătate și istorie a ocupat în mod consecvent agenda mișcării ecumenice, deschisă prin volumul Împărăția lui Dumnezeu și Istoria, apărut la Oxford în 1937. Dezordinea omului și planul lui Dumnezeu analiza catastrofa în istorie în contextul credinței în providența divină, la reuniunea de la Amsterdam din 1948. Adunarea de la New Delhi, din 1961, îl recunoștea pe
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
surse, va fi egal cu numărul îngerilor din ceruri. Mântuirea nu este însă un dat, ci este rezultatul alegerii noastre de fiecare clipă, al libertății și sinergiei divino-umane, al luptei noastre cu păcatul: "Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăția lui Dumnezeu se ia cu asalt, și cei ce pornesc la asalt pun mâna pe ea" (Matei 11, 12). 3.2. Sfântul ca răspuns la o problemă seculară Atât în Cabala iudaică, cât și în sufismul islamic întâlnim învățătura drepților
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și că, meditând la Evanghelie, ei făceau din această neliniște o virtute"9. Elanul religios prilejuit de scadențele anilor 1000 și 1033 va supraviețui însă acestora. Așteptarea neliniștită a catastrofei ultime face loc dorinței de a construi hic et nunc Împărăția lui Dumnezeu. Bisericii îi revine de acum sarcina de a face ca regalitatea lui Hristos să fie recunoscută în întregul univers. Se va putea edifica astfel acea civitas terrena spiritualis descrisă de Sfântul Augustin. Autorii medievali i-au dat numele
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
urma ceremoniei creștinării. Intenția vizibilă a autorului este de a ne prezenta situația boierimii basarabene. De o parte erau vîrstnicii, care în astfel de momente își aminteau că sînt moldoveni; însuși mareșalul nobilimii „uitîndu-și fumurile de mareșal al nobilimii din împărăția rusă“ (1,10), îi cere lăutarului: „Bre, Lemeș frate! Zi-ne o doină moldovenească“ (1, 10). Cîntecele moldovenești le înmuiau inima și le redeșteptau momente trecute, provocînd ieșiri ca a mareșalului, care își dădea cu pumnii în cap și deplîngea
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
1, 92), cultiva, pe de o parte, pe „boierii moldoveni care, de nevoie, nu vorbeau decît limba lor maternă, și chiar pe puținii moldovenizați, care nu se sfiau să-și afirme caracterul lor etnic, fără să compromită lealitatea lor față de împărăție“ (1, 92), dar nu uita să afirme în fața mai marilor din Basarabia această lealitate „în numele nobilimii basarabene întregi, credincioasă, fără deosebire de origine, împărăției, supusă și devotată tronului“ (1, 95). Lealitatea față de împărăție și țar era dovada unui patriotism
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
nu se sfiau să-și afirme caracterul lor etnic, fără să compromită lealitatea lor față de împărăție“ (1, 92), dar nu uita să afirme în fața mai marilor din Basarabia această lealitate „în numele nobilimii basarabene întregi, credincioasă, fără deosebire de origine, împărăției, supusă și devotată tronului“ (1, 95). Lealitatea față de împărăție și țar era dovada unui patriotism rusesc „cu atît mai fierbinte, cu cît trebuia uitată originea lui moldovenească“ (1, 108). Ideea că patriotismul presupunea acceptarea politicii țariste, inclusiv trimiterea în Siberia
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
fără să compromită lealitatea lor față de împărăție“ (1, 92), dar nu uita să afirme în fața mai marilor din Basarabia această lealitate „în numele nobilimii basarabene întregi, credincioasă, fără deosebire de origine, împărăției, supusă și devotată tronului“ (1, 95). Lealitatea față de împărăție și țar era dovada unui patriotism rusesc „cu atît mai fierbinte, cu cît trebuia uitată originea lui moldovenească“ (1, 108). Ideea că patriotismul presupunea acceptarea politicii țariste, inclusiv trimiterea în Siberia, chiar fără judecată, ca în cazul lui Vania Răutu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]