6,950 matches
-
vedem dacă-l găsim. Înconjurară camera, bătând în fiecare lambriu ca să vadă dacă nu se auzea un spațiu gol. După ce manevra nu avu nici un rezultat, Michael descuie șifonierul cu uși duble încastrat într-unul din pereți și aruncă o privire înăuntru. — Hei, ce-i asta? strigă el. Phoebe veni în fugă. — Ai găsit? Ceva am găsit. Băgă mâna în șifonier și scoase de acolo un costum - o haină și pantaloni bleumarin. La o privire mai atentă se dovediră a fi uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu mai așteptăm? Răspunsul este clar: lumea nu mai poate aștepta. Întoarse bărbatul și i se tăie răsuflarea. Era Tadeusz. E un moment istoric. Cineva bătu în ușă și unul din ofițerii de poliție își băgă capul și se uită înăuntru. — A văzut-o cineva pe domnișoara Tabitha? N-o găsim nicăieri. Operațiunile noastre sunt menite să protejeze cât mai bine viețile forțelor de coaliție țintind vastul arsenal al lui Saddam. Nu avem nimic cu poporul irakian. Rugați-vă pentru siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În aer și un șold spre stânga și mi-am țuguiat dramatic buzele: — „A material! A material! A material! A material!... WORLD!“ aproape am urlat eu, la care el a chicotit, a apăsat butonul și, clic, mi-a dat drumul Înăuntru. De ținut minte: A discuta cu Eduardo când și unde e cazul să mă facă de băcănie. Am sărit din nou În lift și am dat năvală pe lângă Sophy, care mi-a deschis binevoitoare ușile de pe etaj Înainte de a apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În regulă. Jeffy, unul din asistenții de la departamentul de modă, care ajutase la amenajarea așa-numitului Dulap al modei, mi-a aruncat o cutie de pantofi legată cu elastic și s-a lansat pe ușă afară. Am deschis-o rapid. Înăuntru era o pereche de sandale Jimmy Choos cu toc, cu breteluțe din păr de cămilă care porneau În toate direcțiile și cu catarame dispuse delicat În mijloc, sandale care valorau probabil În jur de vreo opt sute de dolari. La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lift să mă Întâlnesc cu Uri În locul nostru obișnuit. În fiecare dimineață Îmi explica În amănunt unde parcase ca să Îl pot Întâlni, teoretic vorbind, la mașină. Dar În fiecare dimineață, indiferent cât de repede ajungeam la parter, el era deja Înăuntru, pentru ca să nu trebuiască să alerg eu de colo-colo pe străzi să Îl găsesc. Am constatat, Încântată, că ziua de azi nu reprezenta o excepție: se sprijinea de perete lângă ușile turnante, cu brațele Încărcate de plase și haine și cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îți suntem amândouă recunoscătoare. Am deschis sacoșa din bumbac natural, care aducea foarte mult cu cele űber-trăsnet de la Strand pe care și le atârnau pe umăr toți studenții de la New York University, dar fără marca firmei, și am aruncat o privire Înăuntru ca să mă conving că totul e-n regulă. O friptură de un kilogram de carne din care se scurgea la sânge de Înecase vasul de tot, carne atât de crudă, de ziceai că abia dacă atinsese grătarul. Prezent. Doi cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ochii lui am dat fuga la ușa următoare, am trecut cardul prin ea iute ca fulgerul și m-am năpustit să intru. Dar el a reușit să o blocheze la timp, iar eu am rămas acolo În timp ce el dădea drumul Înăuntru tuturor Tocătorilor, unul după altul, pe prima ușă pe care o Încercasem eu. Șase inși În total, iar eu stăteam tot acolo, atât de frustrată, Încât mă podidea plânsul. Eduardo nu era câtuși de puțin Înțelegător. — Prietenă dragă, nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o singură rochie? Până În clipa aceea, crezusem că am văzut tot ce era de văzut, dar am avut parte de un nou șoc când rochia s‑a Întors de la curățătorie Împreună cu un plic, pe care era caligrafiat Doamnei Miranda Priestly. Înăuntru se afla o factură scrisă de mână pe hârtie de culoarea piersicii și care zicea așa: Articol de Îmbrăcăminte: Rochie de seară. Designer: Chanel. Lungime: Gleznă. Culoare: Roșie. Mărime: Zero. Descriere: Mărgele cusute de mână, fără mâneci, linie curbată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apăsat buzele de gâtul meu. Rapid, mai mult o mângâiere trecătoare, poate chiar puțin și cu limba, chiar sub falcă, aproape de ureche, dar tot În mod ferm pe gât, după care m‑a luat de mână și m‑a tras Înăuntru. — Christian, așteaptă! Trebuie, ăă, să‑ți spun ceva, am Început eu, dar fără să știu prea bine dacă un sărut aiurea, nu pe buze, cu contact minim al limbii chiar merită o explicație extinsă despre prietenul meu și despre dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și s‑a deschis spre o altă zonă austeră de recepție. O femeie de vreo treizeci și cinci de ani s‑a apropiat, dând să urce, dar s‑a oprit la jumătate de metru de ușă când a văzut‑o pe Miranda Înăuntru. — O, eu, ăă... s‑a bâlbâit ea cu glas tare și s‑a uitat disperată În jur, În căutarea unui pretext ca să nu se urce În iadul nostru personal. Și, cu toate că pentru mine ar fi fost plăcut dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
auzit o voce de bărbat afirmând faptul extrem de evident că cineva bate la ușă. Când am constatat că tot nu răspunde nimeni, am apăsat pe clanță. — Alo? E cineva acolo? am Întrebat eu și am Încercat să nu mă uit Înăuntru, dar nu am reușit să rezist mai mult de cinci secunde. Privirea mea a trecut la repezeală peste două perechi de jeansi aruncate grămadă pe podea, peste un sutien agățat de scaunul de la birou și peste scrumiera care se răsturnase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sushi Împreună? Ți‑am lăsat plicul ăsta În drum spre casă - m‑am gândit că ți‑ar prinde bine ceva care să te consoleze după o seară ca asta de care tocmai am avut noi parte. Distracție plăcută. Pupici, Ilana Înăuntru era poza cu Miranda În chip de Șarpe, dar Ilana o mărise la douăzeci și cinci pe treizeci și trei de centimetri. M‑am uitat cu atenție la ea câteva minute În timp ce Îmi frecam picioarele pe care mi le extrăsesem În sfârșit din pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era, Întâmplător, la baie. Dar, indiferent ce ar fi avut de făcut cineva În toaleta femeilor sau a bărbaților, nu reprezenta o scuză acceptabilă pentru a nu fi disponibil exact atunci când prezența ta era solicitată, iar eu trebuia să năvălesc Înăuntru - și mă uitam uneori pe sub ușă ca să văd dacă nu recunoșteam pantofii persoanei căutate - și să cer, cu toată umilința de care eram În stare, ca el sau ea să termine ce aveau de făcut și să se ducă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
doamnei Alexanader...“ Continuă să viseze cu ochii deschiși vreo cinci sau zece minute - jucînd aceeași scenă de mai multe ori, cu el ajungînd la ușa lui Fraser, incapabil să-și imagineze ce s-ar Întîmpla după ce Fraser l-ar pofti Înăuntru... Continua s-o facă, deși n-avea nici o intenție să se ducă acasă la Fraser, chiar dacă una dintre vocile interioare Îi spunea: Fraser nu vrea cu adevărat să te vadă. Ți-a dat adresa din politețe. E genul de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de brînză și două sticle de bere. Helen mai scormoni și dădu peste o bucată de creton, pe care o folosiseră drept cîrpă de praf cînd decoraseră casa. Puseră totul Într-o geantă de pînză, apoi Înghesuiră cheile și gențile Înăuntru. Julia dădu o fugă pînă sus să-și ia țigările și chibriturile, iar Helen rămase la fereastra bucătăriei, privind În curtea din spate. Îl văzu pe bărbatul irascibil umblînd și tot aplecîndu-se pe-acolo. Ținea iepuri de casă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iar cînd se uită la ea, văzu că Îl refuză, că-l lasă să creadă ce vrea. — Dă-mi voie, zise ea, și-și duse mîna să-i deschidă nasturii de la pantaloni, desfăcîndu-i unul cîte unul și apoi strecurîndu-și mîna Înăuntru. El gemu la atingerea degetelor ei și se contractă sub palma ei. — Oh, Viv, Cristoase, Viv, spuse el. Tighelurile chiloților lui Îi apăsau Încheietura mîinii și-i Împiedicau mișcările; nu mult după aceea, el Își vîrÎ mîna și n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lucru, pentru că după un timp se opri din vorbit și-i surprinse privirea lui Duncan, arătînd aproape Îndurerat. — E al naibii de ciudat, nu-i așa? Mă tot aștept să apară Chase sau Garnish și să Înceapă să latre la noi. „Stați Înăuntru!“ „Dați-vă Înapoi!“ „Stați lîngă uși În picioare!“ L-am văzut pe Eric Wainwright anul trecut. Ți-l amintești? Și el m-a observat, știu asta - dar s-a făcut că nu mă vede. Era În Piccadilly cu o tîrfuliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
puse mîna pe brațul lui Fraser și zise: — Hei, dar e frumoasă! — Crezi? Îi spuse zîmbindu-i din nou larg. M-am gîndit c-o să-ți placă. Berea nu-i rea. Hai. Îl conduse pe Duncan prin ușa Îngustă și Înghesuită. Înăuntru, cîrciuma nu era la fel de Încîntătoare cum promitea fațada; era amenajată ca un bar obișnuit, iar pe pereți erau chestii absurde, clopoței de cal, Încălzitoare cu cărbuni și foale. Pentru ora șase și jumătate era deja aglomerată. Fraser Își făcu loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea. Nu te-am văzut de-un car de ani! Cum o mai duci? M-am gîndit că ești În pauza de masă. Ai o pauză de masă? Ți-am adus niște chifle. — Chifle, zise Mickey luînd punga și uitîndu-se Înăuntru. Ochii albaștri i se dilatară. SÎnt cu gem! — Cu zaharină autentică! O mașină intră și se opri. — Așteaptă, zise Mickey. Puse chiflele jos și se duse să stea de vorbă cu șoferul și, după o clipă, Începu să umple rezervorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
coș de gunoi sub braț. Coșul era plin pînă la refuz cu fibre de culoare Închisă - un amestec de fileu și păr. Viv și Helen Îl urmăriră cum traversează spre lada de gunoi, saltă capacul și golește conținutul de fibre Înăuntru. Apoi Își șterse mîinile și intră Înapoi. Nu-și ridicase privirea. CÎnd ușa se Închise În urma lui, Viv făcu o grimasă. Dar Helen se gîndea În continuare la război. Mai mușcă puțin din sendviș, apoi zise: — Nu ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cușca pieptului. Inima Îi bătea cu disperare acum, peste tot, din obraji pînă În vîrfurile degetelor. — Viv, dădu ea să spună. Dar Viv se Întorsese. Își pusese mîinile În buzunarele cardiganului. — O, la naiba, zise ea. Mi-am lăsat țigările Înăuntru. N-o să suport după-amiaza fără una. Dădu să se ridice, apucînd bara platformei și făcînd instalația să se clatine. — Vrei să-mi dai un brînci În sus? zise ea. Helen se ridică În picioare mai rapid. — Eu sînt mai aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
postura, pregătindu-se să plece, vîrÎndu-și mîinile În haină. În buzunare avea bilete folosite de autobuz, diverse monede și ambalaje din hîrtie - dar apoi degetele Îi dibuiră altceva - acel mic pachețel din pînză, cu o verighetă grea din aur Înăuntru. Inima Îi tresări. Se ridică brusc. — Trebuie să plec, zise. Îmi pare rău, domnule Fraser. — Robert, o corectă el ridicîndu-se În picioare. Îmi pare rău, Robert. — În regulă. Și eu ar trebui s-o iau din loc. Uite, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mundy Însuși obișnuia să doarmă cînd era tînăr și locuia În casa asta Împreună cu părinții și sora lui. Patul era Înalt, victorian, cu măciulii de alamă lustruite la fiecare colț; odată, Duncan deșurubase una și găsise o bucată de hîrtie Înăuntru, mîzgălită cu scris de copil: Mabel Alice Mundy douăzeci de blesteme oribile pe capu’ tău de citești asta! Cărțile din bibliotecă erau povești de aventuri, pentru băieți, cu cotoare late și colorate. Pe polița căminului, așezați gata de luptă, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
viziune oribilă, avusese de gînd să meargă la ușa principală, ca un musafir obișnuit, și să sune la sonerie. Acum, pentru că devenise nervos, tentația de a merge În vîrful picioarelor pînă la fereastră și să tragă repede cu coada ochiului Înăuntru Îl ademenea mai mult. Așa că trase zăvorul de la poartă, o deschise și o aduse la loc fără zgomot. Merse pe potecă, apoi Își croi drum spre fereastră, printre tufele foșnitoare. Cu inima zvîcnindu-i cu putere, Își lipi fața de geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
abia dacă emana puțină căldură. Pe noptieră era un ceas deșteptător fixat de podea cu o sîrmă. Ceasul arăta ora șase și zece. Se gîndi că mai avea treizeci sau patruzeci de minute. Își scoase haina și-și deschise săculețul. Înăuntru erau două plicuri voluminoase, de culoarea pielii, de la Ministerul Alimentației, marcate Confidențial. Într-unul era o pereche de pantofi de seară. În celălalt, o rochie și ciorapi de mătase autentică. Toată ziua Își făcuse griji din cauza rochiei, pentru că era din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]