7,853 matches
-
de la Iași a avut loc prin 1996-1997, odată cu aducerea capului Sfântului Andrei. Dar rromii și covoarele lor ? Spre deosebire de subordonatul său, agentul jovial, el nu pare să aprecieze prea mult prezența lor, îi percepe ca pe o continuă sursă de dezordine. „Țiganii vin la pelerinaj pentru că aici este și un loc de întâlnire pentru ei. Schimbă adrese, încheie afaceri pe bani grei, au fete de măritat, căsătorii he, he... ce știți de fapt dumneavoastră ? Habar nu aveți de lumea lor. Da, mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
strice nouă rândul. De unde provin ? Păi, cea mai mare parte sunt de-ai noștri de aici, de la Ciurea și Grajduri, foști robi domnești, dar vin și din Arad, Oradea, Galați, Timișoara, de pe lângă București, din aceia care se ocupă cu metale, țigani bogați.” Amândoi mă părăsesc brusc, ca la un semnal, fără nicio explicație, dispărând în semiîntunericul din interior. Încercarea de abordare, de dialog cu agenții de pază a fost una extrem de dificilă. Cei doi aveau fler, erau antrenați în a detecta
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu sunt absolut deloc ironic când afirm acest fapt. Polițistul rrom mă privește nedumerit, nu mai înțelege nimic, dar are și el explicația sa, pe care o livrează imediat : „Râzi, fir-ai al dracului, nu te așteptai să vezi polițist țigan, nu-i așa ? Ești rasist, nu-ți plac rromii, simt eu că nu-ți plac ! Lasă că vezi tu cum rezolvăm noi problema !”. Presiunea degetelor crește asupra brațului meu, situația se complică, abia aștept să văd cum va continua, știu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
The Magic and Religion of the Gypsy, scris de Elwood B. Trigg în anii 1970 (unul dintre puținele volume, dacă nu singurul, dedicate religiozității rrome), Evans Pritchard scoate în evidență dificultatea adoptării unei metode precise, exacte de studiu a religiei țiganilor. După ce spune că „țiganii au fost puternic influențați în peregrinările lor de hinduși, musulmani, creștini, plus elemente păgâne, cum ar fi credința în vampiri, în Balcani”, EvansPritchard afirmă că metode criticabile în alte circumstanțe sunt justificabile în acest caz, exact
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
of the Gypsy, scris de Elwood B. Trigg în anii 1970 (unul dintre puținele volume, dacă nu singurul, dedicate religiozității rrome), Evans Pritchard scoate în evidență dificultatea adoptării unei metode precise, exacte de studiu a religiei țiganilor. După ce spune că „țiganii au fost puternic influențați în peregrinările lor de hinduși, musulmani, creștini, plus elemente păgâne, cum ar fi credința în vampiri, în Balcani”, EvansPritchard afirmă că metode criticabile în alte circumstanțe sunt justificabile în acest caz, exact „acolo unde mozaicul de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de grupul rrom. Au fost situații în care mi s-a cerut în mod expres de către conducătorul grupului/ clanului să plec, să nu-i deranjez cu întrebări. „Cercetătorul nu stăpânește deloc terenul, când este vorba de a-i studia pe țigani”, afirma etnograful francez la finalul studiului său dedicat dificultăților terenului printre rromi, „soluția” propusă de către acesta fiind conducerea unei „etnografii a interacțiunilor” între fiecare grup de rromi în parte și societatea locală (Bordigoni, 2001 : 126). Personal, am încercat în mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
loc central, fapt ce explică și multe dintre gesturile specifice ale rromilor în cadrul pelerinajelor. De pildă, acela de a smulge bucățele din veșmântul sau acoperământul pe care se află racla sfinților, pentru a prepara filtre de dragoste, obicei practicat de către țiganii robi la curtea domnească de la Iași (Sadoveanu, 1955 : 226). Ion Chelcea utilizează pentru astfel de cazuri expresia „magie homeopatică”, remarcând importanța gândirii magice pentru rromi (Chelcea, 1944 : 191). Cea de a doua trăsătură este legată de extraordinara capacitate a rromilor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pentru rromi (Chelcea, 1944 : 191). Cea de a doua trăsătură este legată de extraordinara capacitate a rromilor de a „adopta” din mers diferite concepte religioase și culturale fără ca acest fapt să le pună în pericol propria identitate. „Din motive istorice, țiganii au fost obligați la o viață rătăcitoare. Mișcându-se dintr-o țară în alta, au fost obligați la schimbarea afilierii religioase de fiecare dată, adoptând religia populației majoritare. Din moment ce o practică religioasă este adoptată de către ei, ea capătă imediat o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rromilor stârnește curiozitatea călătorilor străini care au străbătut Țările Române în secolele XVIII-XIX. Din însemnările de călătorie ale baronului german Edmund von Berg, aflat într-o misiune de evaluare a fondului silvic din Ungaria, Galiția și Banat (1857), aflăm că „țiganii sunt foarte schimbători, religia lor este cea a locului în care trăiesc : la turci sunt mahomedani, la noi creștini. Cu siguranță nu li se poate face o nedreptate dacă se spune că din creștinism cunosc foarte puține” (von Berg, apud
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
identității într-o comună din Banat locuită de nemți, români, rromi și maghiari) este remarcat faptul că „sugestia implicită a celor intervievați este că raportul romilor cu religia ar fi unul pur instrumental, ei încercând astfel să evite condiția de țigan” (Chelcea, Lățea, 2000 : 99). În interviurile realizate de mine, prezența rromilor la pelerinaj este percepută și ea ca o acțiune identitară, „vor să arate că ei cred, cu adevărat, că fac parte din poporul acesta, parcă te obligă să-i
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ale înaintașilor. Chiromanția și credința în vrăji pot coexista în același suflet, împreună cu credința într-un singur Dumnezeu și puterile Diavolului. Această viziune aproape dualistă se împacă ușor cu ideea predestinării sau cultul sfinților. știm foarte puține despre ceea ce cred țiganii cu adevărat, complexitatea mitologiei lor părând să nu aibă limite” (Neamțu, 2008 : 64,79). De ce tocmai covoare ? „Pentru orientali, afirmă Arnold van Gennep, covorul nu este doar un obiect de decorațiune distins, așa cum este cazul în Occident. El este un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
unor passeurs culturels ca nomazii tătari (Hasdeu, 1988 : 456). Mărturisesc că am fost surprins să aflu că, în limba română veche, hara min(ă), cu variantele aramini, aramină (fem.), desemna o „ființă proastă, ticăloasă, de nimic, cuvânt de batjocură dat țiganilor, „haramin = lăutar” (D.L.R., 361) sau „vagabond, tâlhar” (șăineanu, 1900). Dincolo de cono tația negativă și evoluția semantică a cuvântului „haram”, putem avansa oare ideea că rromii „haramini” au fost de fapt purtătorii unei noțiuni de „haram” islamic, anterioare chiar penetrării elementului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aduse de rromi drept ofrandă la pelerinaje. Eu nu am făcut altceva decât să încerc să avansez câteva posibile piste de reflecție asupra acestui intrigant obicei. și să verific afirmația lui Elwood Trigg, plasată la finalul cărții sale : „În ciuda modernității, țiganii con tinuă să fie unul dintre cele mai misterioase și fascinante popoare din lume”. Religie populară versus „religie oficială”. Pledoarie pentru pietate Am evitat să folosesc „religia populară” pe post de concept operațional în analiza pelerinajului ortodox. Polemica persistentă din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
căutarea umanității și credinței celorlalți, depășindu-și cele mai multe îndoieli și frământări prin imersiunea uimitor cameleonică într-o lume a contrastelor, forțând limitele de plasticitate ale propriei persoane, fiind pelerin (mai exact : pelerini) - adică orășean fițos, țărancă profund credincioasă, milițian, interlop țigan, milițian, bucătar, preot (pelerin sau gazdă), reporter, antropolog, student, străin, „căpșunar”, teolog, chelner improvizat (dar el a făcut asta ca un adevărat profesionist la Geneva, pentru a se întreține în perioada studiilor doctorale), vânzător ambulant, șofer etc. Până la miracolul divin
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la 13 iulie 1960 în localitatea Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, România, fiica lui Hruza Francisc și Ana, cu domiciliul actual în Republică Cehă, Vodni 994/5, Lovosice 41002, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Moldova Nouă 42-3-7, județul Caraș-Severin. 579. Țigan Angela, născută la 24 aprilie 1980 în localitatea Arad, județul Arad, România, fiica lui Țigan Iosif și Maria, cu domiciliul actual în Austria, 2571 Thenneberg, Hocheckstr. 53, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Arad, Piața Veche nr. 7, ap. 5
HOTĂRÂRE nr. 184 din 18 martie 1999 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/123615_a_124944]
-
și Ana, cu domiciliul actual în Republică Cehă, Vodni 994/5, Lovosice 41002, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Moldova Nouă 42-3-7, județul Caraș-Severin. 579. Țigan Angela, născută la 24 aprilie 1980 în localitatea Arad, județul Arad, România, fiica lui Țigan Iosif și Maria, cu domiciliul actual în Austria, 2571 Thenneberg, Hocheckstr. 53, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Arad, Piața Veche nr. 7, ap. 5, județul Arad. 580. Seracin Nicolae, născut la 23 septembrie 1968 în localitatea Târgu Lapus, județul
HOTĂRÂRE nr. 184 din 18 martie 1999 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/123615_a_124944]
-
Încă niște copii? — Erau, desigur, influențate de cei de acasă, de familie. — Cum se manifesta această schimbare ciudată? — Ne ignorau, nu se uitau la noi și erau totdeauna cu cântecele legionare pe buze. Printre care, țin minte: „Toți jidanii și țiganii ne tot sug, ne sug mereu”. Asta te Înnebunea. Te Înnebunea. Am spus: „Slavă ție, Doamne, că ne-au dat afară”. Știți, era legea aceea că evreii nu mai aveau voie să urmeze școlile de stat. Și, sincer vă spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Notre-Dame, care este acum Școala de Muzică și Operă, unde am primit o cameră - eram toți care am trecut de la Ungheni spre Iași; vreau să spun că Într-un corp de clădire am stat noi, iar În alt corp stăteau țiganii, care au venit și ei din Transnistria. Dacă noi am venit ca vai de capul nostru, ei au venit Într-o situație și mai proastă. Tata m-a dus și mi i-a arătat, iarăși educativ, să văd În ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
muncă, la podul ăla de peste Nistru, deportații care lucrau erau păziți de jandarmi, iar lucrarea era condusă de nemții din organizația Todt. Eu Înțelegeam ceva germană și Îi auzeam pe nemți cum vorbeau despre jandarmii români. Nu-i scotea din țigani - și mă gândeam, așa, În mintea mea de copil, ce fel de aliați și ce perspective ar fi fost chiar dacă nemții ar fi câștigat... Din țigani eu n-am auzit să-i scoată... Să fi spus și ei o dată „acești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și Îi auzeam pe nemți cum vorbeau despre jandarmii români. Nu-i scotea din țigani - și mă gândeam, așa, În mintea mea de copil, ce fel de aliați și ce perspective ar fi fost chiar dacă nemții ar fi câștigat... Din țigani eu n-am auzit să-i scoată... Să fi spus și ei o dată „acești români...” - dar așa erau educați; Îi desconsiderau pe toți. Hai, ne desconsiderau pe noi, dar să-i desconsideri pe aliați, care au mers până la Stalingrad și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lagăr. Auschwitz avea mai multe lagăre: era un lagăr mare, dar Împărțit În lagăre mai mici, dar tot așa, cu sârmă ghimpată. Ne-au dus În lagărul E. Era așa: A, B, C, D, E..., iar lagărul E era lagărul țiganilor. Chiar așa s-a numit lagărul, pentru că acolo erau adunați țiganii și după aceea exterminați - dar cei care au rămas acolo erau șefi de bloc. Bloc se numea o baracă enormă, Bloc nr. 21, nu știu, sau cât era al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Împărțit În lagăre mai mici, dar tot așa, cu sârmă ghimpată. Ne-au dus În lagărul E. Era așa: A, B, C, D, E..., iar lagărul E era lagărul țiganilor. Chiar așa s-a numit lagărul, pentru că acolo erau adunați țiganii și după aceea exterminați - dar cei care au rămas acolo erau șefi de bloc. Bloc se numea o baracă enormă, Bloc nr. 21, nu știu, sau cât era al nostru, unde șefi erau o familie de țigani nemți. Acești țigani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acolo erau adunați țiganii și după aceea exterminați - dar cei care au rămas acolo erau șefi de bloc. Bloc se numea o baracă enormă, Bloc nr. 21, nu știu, sau cât era al nostru, unde șefi erau o familie de țigani nemți. Acești țigani nemți, care au rămas În viață după ce toți au fost exterminați, voiau să dovedească că ei sunt de partea nemților, să arate că și ei pot face cruzimi, ca să rămână În comandă, să spunem. Ei, ăia au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
țiganii și după aceea exterminați - dar cei care au rămas acolo erau șefi de bloc. Bloc se numea o baracă enormă, Bloc nr. 21, nu știu, sau cât era al nostru, unde șefi erau o familie de țigani nemți. Acești țigani nemți, care au rămas În viață după ce toți au fost exterminați, voiau să dovedească că ei sunt de partea nemților, să arate că și ei pot face cruzimi, ca să rămână În comandă, să spunem. Ei, ăia au fost șefii noștri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
avem nevoie. Ne-au dus la baie, ne-au ras, ne-au luat hainele, ne-au luat tot și ne-au lăsat bocancii, adică pantofii. Ne-au dat niște haine din alea, vărgate și ne-au băgat În lagărul de țigani. Țiganii fuseseră cu o săptămână Înainte exterminați. Acolo stăteam noaptea Într-o baracă, așa, unul Între picioarele celuilalt, că n-aveam loc, iar dacă voiai să-ți faci treaba era Îngrozitor. Acolo, În Auschwitz, adică În Birkenau, știam franceza foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]