6,323 matches
-
cincizeci de ani de comunism românesc - Îi dăm la o parte de pe „masa istoriei”, cu o singură mișcare a mâinii, Încercând să „re-Înodăm” istoria națională de la ’38, anul primei dictaturi, cea regală?!... Sau o integrăm, această perioadă nu numai sângeroasă, „absurdă”, dar și dificil de „catalogat”, În șirul marilor evenimente naționale, noi, cei care avem reflexul sadovenian al istoriei sau pe cel al lui Octavian Goga; sau, poate, al lui Tudor din Vladimiri, care, cu amicii săi, Grecii Eteriști, voia să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la Paris! - mă Împiedică să găsesc cel mai mic punct de sprijin unei atât de binefăcătoare adeseori, de senzuale, de „necesare” auto-compătimiri, viciu atrăgător, extrem frecventat de atâția oameni cuminți și puternici, refugiu blând și unic al unor ceasuri grele, absurde, brutale, confuze, până la tentația disperării și uneori chiar dincolo de ea! Nu, cum zice nu știu care șlagăr, nu „aș mai vrea să fiu o dată tânăr, cu mintea mea de-acum!”. De altfel, vechii zei ai Greciei Îi pedepsesc nu o dată, În fastuoasele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
devină o tiranie, mai aspră decît cele militare, mai ales În comunitățile mici, izolate sau primitive. O ștergere, oa anulare, o persiflare a valorilor acceptate, dar și un teren pe care se pot naște noi valori, anarhiste, revoluționare sau chiar absurde; iar literatura formidabilă a marchizului de Sade, reclamat de tinerii revoluționari francezi care au dărâmat Bastilia - În timp ce autorul lui Justine era Închis la o periferie a Parisului, În fortăreața de la Vincennes -, este un monument și În acest sens: al apariției
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un fel de „bandaj lichid”, binefăcător, pe care scrie În toate literele alfabetului și ale tuturor idiomurilor lingvistice - uitare! O uitare diferențiată, emotivă, o Înlăturare decisă din conștiința imediată a unor elemente neplăcute, ce par a nu avea soluții: ale „absurdului social” sau ale arbitrariului celui mai grosolan. Sau ale Întâmplării, cea nefericită, neagră, brutală!... E știut Însă că beția alcoolică produce și versuri, deci visare. Și, fără a ne opri la poeții latini, Îl vom aminti, bineînțeles, pe Omar Khayam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
toate felurile, este un „transport”, o ieșire din „ceea ce ne este dat”, bine și, mai ales - rău, cum spuneam, o ciudată, Înecăcioasă și „vinovată” formă a libertății. O revoltă contra destinului - cel imediat, dar și cel „mare”, cel invincibil și absurd, cel care ți-a croit o „haină” care nu este pe măsura ta, o „haină” care seamănă adeseori cu acele măști de fier ale Închisorilor evului mediu sau cu acele paveze, scuturi metalice, care În loc să te apere de sulițele inamice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
chiar și În alte sau aceleași condiții, la o altă vârstă și când, mai ales, părea că ești ferit pentru totdeauna de acest „fel, tip” de nenorociri, de catastrofe, nedreptăți sociale! Iar eu nu am fost singurul care În vremurile „absurde” și inumane ale comunismului am știut sau am putut să lupt cu propriile „lor” arme; se știe, azi, din mărturiile formidabile ale unor deținuți politici, care au suferit infinit mai mult, mai brutal decât mine, aflăm din cărțile pilduitoare, dramatice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
balade Miorița, pentru tânărul care am fost, un simptom Îngrijorător al predispoziției noastre, În istorie, dar și În prezent - În prezentul de atunci, al anilor cincizeci sau șaizeci! -, de a ne „oferi” ca victime unor forțe ce par de neînvins, „absurde”. Nu, tânărul care am fost nu s-a putut adapta, și norocul meu a fost, cum o spuneam, târzia, greoaia mea formație literară. Desigur, și ambițiosul meu program, refuzul de a debuta cu unul sau mai mult volume de schițe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
valabile, și când, trebuind „să se adapteze” unor structuri orgolioase și, de fapt, rigide În toată substanța lor liberală, nu numai că „ne uită”, dar Își uită vechile opinii, entuziasme și credințe! Eu cred - și unora li se va părea absurd și paranoic acest lucru! - că un artist, un creator, mai ales când crede sau ambiționează să fie de „prima mărime” În ciuda tuturor regulilor de bun simț, În ciuda celor mai adânci instincte ale supraviețuirii, trebuie să desfidă pornirile de acomodare și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spune că, de fapt, acum, la senectute am toate motivele să mă bucur. Am În spate nu numai ceea ce se cheamă, cu un cuvânt pretențios, o „operă” (discutabil este dacă ea va rezista sau nu!Ă și... moartea accidentală sau absurdă nu mai poate să-mi „strice planurile și ambițiile”. Ea, când va veni, distinsa și, cum se spune, macabra Doamnă - Nemții o masculinizează, este acel bărbat grav, cu coasa, care-l urmează pe călărețul puternic și nepăsător din faimoasa gravură
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
intelighenția franceză sau germană a vremii, anunțase cu un cinism fastuos - un cinism care trecea drept ideal! - că, „odată cu instalarea puterii clasei muncitoare, lupta cu forțele dușmane, burghezo-țărănești-intelectuale, nu scade, ci dimportivă: abia se ascute!”. O afirmație cu atât mai absurdă, mai paradoxală, cu cât stârnea voința și energia a sute de mii, deoarece, s-a văzut aceasta Încă o dată, nu logica este aceea care animă masele! Și mai ales masele de tineri, cei care, În orice vreme, au nevoie de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau chiar săptămâni, păgubiții erau nevârstnicii, elevii!Ă Autoritarismul excesiv al secolului al XIX-lea În materie educațională nu cred a fi un argument pentru permisivismul care Îi Împinge pe ne-adulți cu mult prea devreme pe culoarele dure, brutale, „absurde” uneori, ale vieții sociale. De altfel, cum s-a văzut din criza marii generații a lui flower-power care a manifestat curajos contra escaladei războiului În Vietnam, ea s-a fărâmițat și diluat, detracat chiar, În „fuga În Nepal”, pentru a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai ales, dacă ne protejează cu adevărat, ne ia de mână și ne conduce În acel „loc” unde ne putem privi chipul pentru prima oară! Adevăratul, realul scop al vieții! Da, ce-aș fi fost fără „ea”, fără acele „obstacole absurde”, acele „piedici răutăcioase” care-mi secerau pașii și uneori Încrederea În mine și În existența unei justiții, a unui noroc pe acest pământ? Sigur, pot „să’ntorc foaia” și să vorbesc În locul celor secerați de moarte În plin avânt, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu toate puterile ființei noastre să credem În „ea”?! Da, e adevărat, suferința, suferința, injustiția brutală a oamenilor și a istoriei a făcut din tinerelul Ivasiuc o personalitate, un creator, dar... „cealaltă” suferință, care nici nu este una, moartea accidentală, „absurdă”, a oprit brutal acest „proces” formidabil al renașterii unui individ, al „apropierii” sale de adevărata, reala sa ființă și potențialitate. E adevărat că acest „exemplu”, al „zborului frânt” al lui Ivasiuc, m-a făcut uneori, În lungi nopți, să-mi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
eu, când criteriile artei și ale literaturii se vor „Întoarce” la studiul omului și umanului, respectând rigorile post-renascentiste ale artei și creației, când vom redobândi credința În existență și valorile ei, când artificiile și interesantele - și Înecăcioasele! - obsesii ale artei absurde Își vor găsi locul În exegeza culturală, ne-obnubilând orizontul firesc și necesar al „respirației inimii umane”; acea „inimă” care, uneori, În epocile realmente fertile, luminoase, apte de a sprijini viața și viul, este „ascunsă În creier!”. Paris - Fundata Ianuarie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de Împrumut. Este, În bună măsură, și un comic de limbaj, fiindcă personajele lui Caragiale vorbesc, vorbesc fără Încetare, pentru a spune indiferent ce. Această vorbire care se Învârte În gol, sfidând realitatea și aproape anulând-o, anunță deja literatura absurdului. Caragiale a surprins dacă nu trăsături etern românești, cel puțin trăsături care se vădesc durabile, Într-o societate mereu În tranziție, mare consumatoare de modele, dar și capabilă de a nu lua modelele prea În serios. De aceea românii și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
memorialistică În românește (tradusă Însă prompt În franceză și În alte limbi); lucrările privitoare la mituri și religii le-a scris În franceză, apoi și În engleză. Eugen Ionescu (1909-1994) a devenit (odată cu Cântăreața cheală, 1950) principalul exponent al teatrului absurdului, alături de Samuel Beckett. Iar Emil Cioran (1912-1995) și-a turnat dezgustul față de existență (Précis de décomposition, 1949) În eseuri și aforisme, scrise Într-o franceză atât de șlefuită, Încât el, românul, cu o formație inițial mai mult germană decât franceză
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pronunțat tradițională (și cu destule manifestări tradiționaliste În literatură și artă). Fenomenul are o Întreită explicație. Mai Întâi, faimoasele „forme fără fond“ românești invitau parcă la umor absurd; multiplele disfuncționalități făceau și mai fac din România un loc privilegiat al absurdului, așa cum apare Încă din schițele lui Caragiale. Caragiale-Urmuz- Ionescu, filiația este logică. În al doilea rând, România tradițională oferea, prin arhaismul său folcloric, o importantă sursă de modernitate artistică, exploatată de Brâncuși. Și, În sfârșit, ponderea evreilor În avangarda literară
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
când am intrat în camera de zi doar în boxeri și tricoul alb pătat cu câteva picături de vin roșu am încercat să le zâmbesc copiilor, dar zâmbetul și întrebarea de control „Hei, cum merge în dimineața asta?“ au apărut absurde: Robby arăta relaxat și Sarah avea o față lipsită de orice expresie - până când mi-au văzut amândoi vânătaia. Marta a remarcat că era mai mare - iar amintirile nopții trecute începură să tremure în jurul copiilor - și imediat Marta se lansă într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în serios. Continua să noteze, mai ales atunci când un anume detaliu îl incita, și nu părea să-l deranjeze nici cel mai bizar dintre amănunte. N-aveai cum să-i descifrezi expresia feței - tipul putea fi drogat. Întreagă povestire întortocheată, absurdă, lui îi apărea ca ceva obișnuit. Unde era surpriza? Unde era uimirea? Dar imediat mi-am dat seama că, luând în considerare scopul venirii lui Miller aici, era o dimineață obișnuită pentru el. Am înțeles că atitudinea lui era una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
microfonul autobuzului, care întrerupe transmisia radiofonică a meciului Franța-Cehia, jucat în aceeași zi la Campionatul European. Staționarea noastră, preț de câteva clipe, pe linia invizibilă ce despărțise, acum circa opt decenii, taberele beligerante ne obligă, din nou, să reflectăm la absurdele războaie ale acestui secol, însă urletele microbiștilor în cutia difuzorului ne readuc brutal în realitățile frivole ale anului 2000. Lecția de istorie s-a terminat. A învins echipa lui Zidane cu 2 la 1. Înainte să ajungem la Lille, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aproape că nu vorbește deloc, iar zâmbetul ei e încolțit de o tristețe abia reținută. Corinne Desarzens, scriitoarea din Elveția, care a studiat limba rusă, pare, deocamdată, mai optimistă și încearcă să citească peisajul din Kaliningrad printr-o grilă a absurdului. Relatează cu multă ironie o scenă de la restaurantul hotelului, când a vrut să bea cafea în loc de ceai și nu s-a putut face nici o schimbare în meniul fixat de gazde. N-a reușit să trimită un fax, pentru că e duminică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la artificiul unei scene, la confortul sălii special amenajate, în schimbul contopirii cu natura, al complicității intime cu elementele primordiale. Dansul evocă geneza, nașterea unei lumi noi și moartea celei vechi, înțepenite în ritualuri hieratice, prăfuite, paralizată de prejudecăți și constrângeri absurde. O magmă originară, în care oamenii se resorb în vederea unei replămădiri de mult prevestite. Un ciclu al evoluției se încheie, începe altul, în angoasa necunoscutului. Aceasta pare să fie noima învolburării spasmodice a celor douăzeci de corpuri tinere, judecând după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
încep să strig revoltat, și mai apar încă vreo trei recepționere. Caută toate cu febrilitate pașaportul prin sertarele meselor, în seifuri... Un milițian - a ieșit, pare-se, de la bar - întreabă și el care-i pricina scandalului... Situația mi se pare absurdă, fără nici o logică, și asta mă înfurie și mai mult. De ce lipsește doar pașaportul meu? Spun cuvinte grele despre KGB-ism, despre stilul sovietic iresponsabil de lucru... Urc în cameră și aștept să fiu sunat de la recepție. Îmi vin tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
atunci, în siajul școlii franceze - din o anume „stupefacție” față de viziunea atipică a poetului, desfidând motivele folclorului literar și al tradiției culturale românești, propunând o viziune și sensibilitate „străină”, germană, nordică. Privește-ți mâinile și bucură-te, căci ele sunt absurde. Și picioarele privește-ți-le, seara, drept cum stai, atârnând spre lună. Poate că sunt mult prea aproape ca să mă vezi, dar și aceasta este altceva decât nimic Mă voi face depărtare ca să-ți încap în ochi, ori cuvânt, cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dacă asemenea ai spus, surâzând, cărei alte dureri i-ai spus astfel? Desigur, înălțimea pe care-am azvârlit-o din ochi, ca pe o suliță fără întoarcere, tu altcum ai mângâiat-o, pentru că mâinile tale, gemene cu ale mele, sunt absurde, și-ar trebui să ne bucurăm de aceste cuvinte trecând de pe o gură pe alta ca un râu nevăzut, căci ele nu există. O, prietene, cum este albastrul tău? Nașterea realului din cuvânt („ca să fie ceva între noi... am botezat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]