8,266 matches
-
moldoveanul - diagnostic sau identitate?. În propunerile lui Emilian Cretu revin teme precum religia, educația sexuală sau legea antidiscriminare, alături de problema limbii ruse că o posibilă a doua limba oficială. Ina Surdu a propus tema violenței în familie - tema explorata de actrița și în alte proiecte, tema hartuirii sexuale în școli și la locul de muncă, educația - cu vorba sau cu bată</i> și tema corupției din sistemul educațional universitar. Propunerea care a revenit la fiecare dintre cei cinci a fost cea
ROGVAIV – proiect de artă activă împotriva oricărei forme de discriminare () [Corola-website/Science/295781_a_297110]
-
-ți dădea niciodată originalul. Îți făcea poze alb-negru. Cele din reviste erau color. Și unde țineai pozele alea? În portofel? Le ascundeam în cărți. Făceam schimb cu ele. Vasile făcea poze și cu vedete de cinema populare pe atunci. Cu actrițe, cu actori, cu Alain Delon, Brigitte Bardot. Vasile se cunoștea cu oamenii de la cinematografe și îi ruga să taie cadre din filme, le folosea și-ți făcea poze din ele. O poză costă 1 leu. Cam mult.</i> Mult! Păi
„A fi gay este un act politic, este o declarație de emancipare eminamente politică.” () [Corola-website/Science/295779_a_297108]
-
executori, jandarmi, primari, secretare, speculanți afectivi, artiști oportuniști - toți sunt călare pe casele din zona bucureșteană de maxim interes imobiliar, Rahova Uranus, de unde au fost și urmează să fie aruncați în stradă numeroși oameni. Femeile evacuate și copiii lor, împreună cu actrița Mihaela Drăgan, disecă pas cu pas procesul de pierdere a acoperișului de deasupra capului și afacerea profitabilă a distrugerii unei comunități. Zona Rahova-Uranus este vizată de dezvoltatorii imobiliari datorită amplasamentului central. Situația evacuărilor forțate este însă un fenomen prezent în
laBOMBA Studios prezintă: premiera spectacolului La Harneală* () [Corola-website/Science/295799_a_297128]
-
Vlădăreanu, regia Robert Bălan), <b>Del Duma: Vorbește-le despre mine!</b> (cu Mihaela Drăgan, text Mihaela Drăgan, regia Liana Ceterchi), <b>9 din 10</b> (cu Oana Hodade, Oana Mardare și Lucia Mărneanu, text colectiv, scris pe baza improvizațiilor actrițelor de către Ana Cucu Popescu, regia Leta Popescu), au în prim-plan reflecții asupra rolurilor și nevoilor personale și sociale ale femeii, scindate între multiple presiuni și așteptări. Toate aceste spectacole, cu estetici extrem de diferite, pornesc de la întrebări, anxietăți, asumări și
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
a copilului, cu o puzderie de jucării mișunând în fiecare colț. Jucării care formează un spațiu sonor percutant, și care au, în același timp, funcția unor surse de lumină. În <b>Habemus bebe</b>, patru femei - scriitoarea Elena Vlădăreanu și actrițele Carmen Florescu, Lala Mișosniky și Dana Voicu - definesc câmpul de joc personal, social și politic al condiției maternității. Textul Elenei Vlădăreanu, regizat de Robert Bălan și excelent performat de cele trei actrițe, pentru care devine un text-poem experiențial prin implicațiile
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
bebe</b>, patru femei - scriitoarea Elena Vlădăreanu și actrițele Carmen Florescu, Lala Mișosniky și Dana Voicu - definesc câmpul de joc personal, social și politic al condiției maternității. Textul Elenei Vlădăreanu, regizat de Robert Bălan și excelent performat de cele trei actrițe, pentru care devine un text-poem experiențial prin implicațiile profund subiective pe care le are pentru fiecare dintre ele, este fragmentat în calupuri de situații cotidiene care explorează, cu ironie, duioșie, cinism, luciditate observațională, forță de abstractizare și simbolizare, trasee ale
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
Interviu cu Lucia Mărneanu Lucia Mărneanu este actriță, absolventă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A jucat în one-woman-show-ul 10 studii de iubire cu „i” mic. O puteți (re)vedea în performance-ul Parallel care se joacă pe 1 și pe 2 noiembrie în cadrul Festivalului Național de Teatru din București
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]
-
de Asociația Reciproca în colaborare cu spațiul Reactor, centru de cercetare și experiment. E un spectacol tip <i>devised</i>, regizat de Leta Popescu. Scenariul, coordonat de dramaturgul Ana Cucu Popescu, e colectiv, și a fost scris pe baza improvizațiilor actrițelor (Oana Hodade, Lucia Mărneanu, Oana Mardare). Am vrut să facem un spectacol despre cărtile motivaționale, pentru că scrierile astea au în sine o structură dramatică; exact ca niște actori, cititorii primesc realmente indicații, instrucțiuni de utilizare a vieții - ori asta, odată
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]
-
Interviu cu Mihaela Drăgan (partea I) Mihaela Drăgan este actriță și dramaturg din București. A scris și joacă în <strong><em>Del duma. Vorbește-le despre mine</em></strong><i>, one-woman-show care documentează experiențele a patru femei rome (regia Liana Ceterchi, muzica Radu Captari). Spectacolul a fost realizat în regim
”M-am gândit că, fiind actriță, artistă, pot să folosesc arta ca instrument în lupta mea” () [Corola-website/Science/295737_a_297066]
-
pentru că te naști într-o anumită etnie? Și am început să activez în mai multe grupuri care luptă împotriva rasismului. M-am înscris și la facultatea de limbi străine ca să învăț limba romani. Iar apoi m-am gândit că fiind actriță, artistă, pot să folosesc arta ca instrument în lupta mea, pentru că până la urmă asta știu eu să fac cel mai bine. Și mi s-a și dovedit, prin experiența spectacolului, că asta e o soluție (de luptă) mai bună decât
”M-am gândit că, fiind actriță, artistă, pot să folosesc arta ca instrument în lupta mea” () [Corola-website/Science/295737_a_297066]
-
deformat în niciun fel. Tu ai responsabilitatea să faci cunoscute aceste persoane în lume așa cum sunt ele. Iar această responsabilitatea m-a trezit așa puțin, m-a făcut să înțeleg că aici nu mai e vorba despre mine, despre ”eu, actrița”, ci am o treabă foarte serioasă din punct de vedere etic, în care eu trebuie să fiu în plan secundar. Bucuria mea ca actriță oricum exista. Da, așa mi se pare și mie, că oricum și din punct de vedere
”M-am gândit că, fiind actriță, artistă, pot să folosesc arta ca instrument în lupta mea” () [Corola-website/Science/295737_a_297066]
-
puțin, m-a făcut să înțeleg că aici nu mai e vorba despre mine, despre ”eu, actrița”, ci am o treabă foarte serioasă din punct de vedere etic, în care eu trebuie să fiu în plan secundar. Bucuria mea ca actriță oricum exista. Da, așa mi se pare și mie, că oricum și din punct de vedere profesional este o provocare foarte mare, aceea de a juca patru roluri în același spectacol. Da, și oricum parcursul a fost frumos - am stat
”M-am gândit că, fiind actriță, artistă, pot să folosesc arta ca instrument în lupta mea” () [Corola-website/Science/295737_a_297066]
-
cu: Snejana Puica, Mihaela Strâmbeanu, Ina Surdu, Irina Vacarciuc, regia: Luminița Ticu) a avut premiera în anul 2010, în Chișinău, si a fost jucată în peste 40 de sate și orașe mici din Republică Moldova. Am discutat cu Irina Vacarciuc (actrița de teatru independent din Chișinău) despre spectacol și despre experiența contactului cu un public nefamiliarizat cu piesele de teatru.</i> În contextul în care, în România, artiștii au început în ultimii ani să meargă cu spectacole și în sate și
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
cum a fost dusă în Turcia fără să știe, era vorba de trafic de ființe umane, si povestește cum s-a dat jos pe geam, din hotel, de la etajul 3, a căzut, și-a rupt piciorul și coloana vertebrală. Și actrița spune monologul asta pe bicicletă, povestește în detalii cum era rupt piciorul. Și cineva din sală a spus: Da’ tu stai pe bicicletă și povestești cum ai piciorul rupt!”. Pentru mine era foarte stresant, era prima ieșire cu un spectacol
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
de înțeles, pentru că oamenii ăștia chiar nu au văzut teatru, deci bineînțeles că nu poți să îi învinuiești pe oameni că reacționează într-un fel sau altul. Și, iarăși, reacțiile sunt, de fapt, foarte diferite. Cand joci, sigur, tu, că actrița, te enervezi că au râs și „ți-au stricat monologul”. Dar, daca te gandesti mai bine, faptul că oamenii râd nu înseamnă că ei nu se identifică. Asta poate fi o reacție de autoapărare, pentru că oamenii trăiesc momente dure în
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
cred că spectatorii, de multe ori, se regăsesc, au fost foarte multe cazuri când au ieșit femei plânse, plângând, se vedea că le-a atins. Voi cum ați lucrat la spectacol? Ați participat la interviuri, la procesul de documentare? Noi, actrițele, împreună cu Luminița, am inceput documentarea la „Casă Marioarei”, un centru pentru femei abuzate, care le cazează temporar, le hrănește și le oferă consiliere psihologică și avocat gratuit. Noi am stat acolo, în toată atmosferă aceea, am facut interviuri cu unele
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
lucrează și ele în proiecte similare sau a fost o experienta singulară, în urma căreia s-au întors la teatru clasic? În ce măsură experiență acestui spectacol v-a influențat opțiunile ulterioare din cariera? Luminița nu a mai lucrat la spectacole document, celelalte actrițe joacă la teatrul indepdent „Foosbook” și sunt angajate la Teatrul Național „Mihai Eminescu”. În acea perioadă și eu am fost angajată acolo. Dar tot în perioada aceea am început să lucrez cu Nicoleta Esinencu la spectacolul Footage. După doi ani
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
la ei sau la ele, dar pe de altă parte, e și o doză de autoexploatare. Da, câteodata obosesc atât de tare ocupându-mă tot eu și de lucrurile astea, încât pierd din acea stare de confort necesară creativității ca actriță. Dar am dezvoltat și un instinct de supraviețuire în urma acestui mod de a lucra. Mi-am dezvoltat și eu niște abilități „de vânzare”, să zic așa. Într-adevăr, de multe ori mi-e dor să fiu doar actriță și să
„Frustrarea mea e că nu ajung mai mult în comunitățile de romi tradiționali, unde căsătoriile timpurii încă se mai practică. Mesajul ăsta nu ajunge și la ei.” () [Corola-website/Science/295742_a_297071]
-
creativității ca actriță. Dar am dezvoltat și un instinct de supraviețuire în urma acestui mod de a lucra. Mi-am dezvoltat și eu niște abilități „de vânzare”, să zic așa. Într-adevăr, de multe ori mi-e dor să fiu doar actriță și să joc din nou teatru clasic. În același timp, cred că e foarte bine pentru un artist să fie preocupat de lumea în care trăiește și să pună asta în arta lui. Dacă luăm în calcul doar ultimul an
„Frustrarea mea e că nu ajung mai mult în comunitățile de romi tradiționali, unde căsătoriile timpurii încă se mai practică. Mesajul ăsta nu ajunge și la ei.” () [Corola-website/Science/295742_a_297071]
-
în școala în care jumătate de catedră rămăsese neocupată, după ce a dat examen și a obținut nota 7, ceea ce i-a permis să ocupe postul de profesor suplinitor. În 2009, Bogdan Georgescu (dramaturg și regizor de teatru), împreună cu Andreea Eșanu (actriță), a început să documenteze această poveste-cadru extins de dezbatere asupra unui tip de educație non-diferențiatoare, care nu ține cont de roluri sociale achiziționate, ci se raportează la nevoi comunitare reale și la o partajare creativă a cunoașterii nemonopolizate. Spectacolul I
În teatrul comunitar „nu poți să o ții langa în lumea ta!” () [Corola-website/Science/295738_a_297067]
-
b> Alice Monica Marinescu: Prima dată, pentru mine a fost un șoc destul de mare când mi-am dat seama că lumea mănâncă, discută, intră, iese, comentează, completează. Am încercat să-mi adaptez jocul, să le captez atenția. Pentru mine, ca actriță, a fost o experiență de mare, imens ajutor. Îți dai seama că trebuie să fii mult mai prezent decât atunci când joci într-un cadru în care oamenii sunt obișnuiți cu teatrul. Nu poți să o ții langa în lumea ta
În teatrul comunitar „nu poți să o ții langa în lumea ta!” () [Corola-website/Science/295738_a_297067]
-
muzică și text”. Care ar fi legătura între aceste două citate? Aparent, niciuna. În primul caz, Nabokov pare că vorbește despre o simplă lipsă de concentrare, despre niște spectatori care sunt atât de atrași de sânii și de brațele unei actrițe, încât pierd firul replicilor ei. În cel de-al doilea caz, Goebbels descrie poziția cuiva care se confruntă cu acele formule postdramatice în care ierarhia elementelor spectaculare este anulată. Dar, în fond, nu e vorba despre același lucru în ambele
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
elementelor spectaculare este anulată. Dar, în fond, nu e vorba despre același lucru în ambele situații? Despre o lipsă de concentrare și despre o receptivitate netrucată, primară, care are în vedere atât „lumina artificială”, cât și mișcările și brațele unei actrițe? Forțând puțin lucrurile, aș spune chiar că Nabokov reușește să descrie (fără a-și propune așa ceva) acea trecere - despre care vorbește și Hans-Thies Lehmann „de la sens la senzualitate” - de la o receptare cerebrală la una erotică. Și, ca să-l parafrazez tot
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
unor realități extrem vulnerabile, asupra lumii fragililor indezirabili pe care arta consacrată îi fentează de cele mai multe ori la nivelul autoreprezentării. Spectacolul <b>Acasă</b> a fost creat de regizorul Radu Apostol cu un grup de copii ai străzii și două actrițe, după o perioadă de lucru de 6 luni. În <b>Acasă</b>, „copiii din beton și vise” le vorbeau copiilor și adulților din sală despre „sub-copilării” abuzate, despre copilării ținute sub capacul canalelor în care viețile sunt lupte zilnice pentru
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
o limbă prin care ne înțelegem. Cum ți se pare ție genul acesta de intervenție din exterior, a cuiva care abordează istoria unei alte țari? Acesta a fost unul dintre lucrurile principale pe care le-am discutat și cu actorii, actrițele, cu Nicoleta [Esinencu] și cu Nora [Dorogan], le-am zis că n-aș vrea să fie perspectiva mea asupra istoriei Moldovei. Pentru ei era foarte interesanta perspectiva cuiva din afară, dar în același timp, mie, din punct de vedere etic
„Despre aceste lucruri nu se vorbește nici acolo, nici aici.” () [Corola-website/Science/295807_a_297136]