6,618 matches
-
salivase ceva amar după care ieși să vomite. Nu mai văzuse niciodată așa ceva. Piciorul îi era șănțuit până la os. - Ce ai la picior, Leon? Nu ai nevoie de un medic? - Nu, n-au ce-mi face medicii. Îl am din adolescență așa și n-a reușit nimeni până-n prezent să mă vindece. Nu exită tratament. - Te doare tare? - Uneori, foarte tare. Îl simt umflat și-mi creează disconfort psihic, mai ales când trebuie să-l primenesc zi de zi, iar dacă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și nu vreau să te pierd, știi cum e, ochii care nu se văd se uită întotdeauna. - Fie, cum hotărăști tu, zise Nicole. Lacrimi fierbinți îi ardeau ochii, numai ea știind din ce cauză. Copilăria tuturor este frumoasă, dar parfumul adolescenței are un fior care te marchează pentru totdeauna. La acea etapă trăim dragostea într-o formă specială, aceea în care iubirea poate înlocui totul. Nicole voia să o mențină pură, nepoluată, ca la prima iubire. Dragostea leagă lumea și tot
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
zise Nicky. - Așa este, afirmă Carlina. Viața este, trebuie să o trăim așa cum putem mai bine. Să avem grijă de ea. - Trebuie doar să ne temem de forța prostiei și să avem curajul înțelepciunii și al adevărului despre ea. În adolescență, Nicky avea un șarm extraordinar iar fetișoarele îl adorau. Ochii îi avea expresivi și mari ca atunci când era copil. Pielea îi era neașteptat de albă, iar părul de un negru sălbatic. Îi plăcea să trăiscă în extreme, arzând ca o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
povestea te prinde, te ține până la sfârșit tocmai pentru că nu face compromisuri. Se putea numi și Coming Home, pentru că vorbește despre toate acele lucruri pe care mulți dintre noi le refulăm (a lăsa totul baltă și a ne întoarce în adolescență etc.) și cărora trebuie la un moment dat să le punem punct pentru a putea merge mai departe. A.O. Scott : E o poveste cu multe elemente specifice, care țin de România de acum, și în același timp e o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
prezumția de „vinovăție” a tuturor celorlalți, consideră că toți ceilalți sunt la fel de critici că ei înșiși, si le „permit” acestora să le scadă stima de sine aproape instantaneu (exemplu: „Toată lumea își va da seama ca blugii ăștia sunt prea scurți”). Adolescență este și un timp al convingerii în propria „istorie”, sau „poveste” personală. Convingerea în propria unicitate și în caracterul „special” al propriei istorii poate distorsiona sau chiar nega realitatea (de exemplu: „Sunt singura persoană care a fost îndrăgostită așa”, „ Tata
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Disponibilitatea drogului; * Mediul social (drogul poate reprezenta un mod de evadare dintr-o realitate dura); * Mass-media (anumiți idoli ai tinerilor care consumă droguri și beneficiază de o largă publicitate). * Presiunea grupului Presiunile grupului de prieteni sunt foarte puternice în perioada adolescenței și, în cazuri extreme, pot duce la acte antisociale. În comparație cu părinții sau alți adulți semnificativi pentru adolescenți, grupul influențează în mod semnificativ comportamentul privind drogurile ilicite. În timp ce părinții își influențează copiii în ceea ce privește consumul de bere, vin și băuturi spirtoase, grupul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
scriitori care l-au însoțit, a ținut să viziteze ultima reședința hușeana, din apropierea actualei Case de Cultură care poartă numele altui hușean ilustru, marele actor Alexandru Giugaru. L-am văzut, atunci, fericit (ultima lui fericire!), ca reîntors în copilărie și adolescență. Studiile liceale sunt legate de Târgoviște și de Huși. La Târgoviște, i-a avut colegi pe viitorii mari prozatori Radu Petrescu și Mircea Horia Simionescu, împreuna creând fenomenul a ceea ce s-a numit „Școală de la Târgoviște”. Destinul a făcut ca
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Volumul cuprinde sclipitoare portrete neconvenționale ale unor scriitori, oameni politici, ale unor înși care l-au impresionat prin ceva de-a lungul timpului, unii - figurine pitorești din Huși. Altminteri, harul de portretist al lui Costache Olăreanu se vădește încă din adolescență, când, elev fiind la Liceul „Cuza Vodă” din Huși, purta corespondență cu Mircea Horia Simionescu, colegul de la Târgoviște. Scotocind prin averea lăsată bibliotecii din Huși, cu ajutorul lui Constantin Donose, am dat și de un dosar cu articolele publicate de autor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
un citat, preluat de Radu Ionescu dintr-o scrisoare a artistului, constituie o veritabilă carte de vizită a orașului, fiind memorabilă pentru istoria culturală a Hușilor. Iată: „Sunt plecat din Huși, pentru lucru, oraș al amintirilor mele din copilărie și adolescență, al vinului bun, al livezilor cu pomi fructiferi, orașul soarelui, al culorilor rumene și al luminii. Pentru mine Hușul reprezintă frumusețea peisajului veșnic scăldat în lumina, într-un cuvânt ce a reprezentat Arles pentru Vincent Van Gogh, care e unul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ea am aflat că te ocupi, în timpul liber, de literatură și, sinceră să fiu, m-am bucurat că te-am cunoscut, pentru că ți-am văzut piesele la televizor și le-am ascultat pe cele de la radio. Știi, surîde ea, în adolescență visam să mă fac actriță; n-am reușit, dar am rămas cu dragostea pentru teatru... Ia te uită! rămîn eu perplex. Brîndușa m-a lăudat în fața acestei femei... Și zici că ți-a vorbit frumos despre mine? o întreb. Foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
A avut foarte puțini prieteni vorbesc de prieteni în sensul școlăresc al cuvîntului -, puțini, aproape deloc. Nu mi-o închipui pe Brîndușa, studentă, plimbîndu-se cu un prieten al cărui pardesiu să fie uzat. Sau dacă, totuși, ar fi fost din adolescență prietenă cu un astfel de băiat, pînă la urmă băiatul ar fi pățit ca Dinu. Care Dinu? întreb eu. Dinu Zaharia. A fost prieten mulți ani, încă din liceu, cu o fată pe care, în ultimul an de facultate, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Silvia a venit la lucru. Era în schimbul de noapte. În atmosfera de izbîndă, privirea mea s-a oprit asupra ei... Am încercat timid, nu știu cum să-ți spun... Parcă eram adolescent. Învățat cu femei căsătorite, descopeream că nu mi-am trăit adolescența... Cîteva filme, sărutări de mînă la despărțire în fața casei unde locuia... Au fost și cîteva îmbrățișări... Eu eram încă în emoțiile începutului la Sinteză; livrasem primele cisterne și așteptam părerea beneficiarilor. Silvia lucra la laborator și părea fericită. După cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apa Vavilonului, dublează, însă, realități mai triste - cum ar fi amănuntul că, după cum reiese din scri so rile Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, Octav Bălăcioiu a făcut și închisoare politică, nu doar imaginare safariuri abisiniene. Datele din care s-ar putea recompune povestea adolescenței lui Titi (Ecaterina) Bălăcioiu sunt puține. Se știe doar că a primit o educație superioară (cânta la pian, vorbea perfect franțuzește, știa latină, greacă și germană), că visa la o viață de lux și eleganță, că fost prietenă cu Barbu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
afabil prieten, se află acum în țară. Poți să realizezi acum ceva pentru ea? A plecat fără niciun ban, nicio valută și bursa franceză cred că nu e suficientă. Georges, revin cu această rugăminte, în amintirea caldei și bunei noastre adolescențe, a meselor din Sfinții Voievozi și pentru că, din familia tatălui tău, Monica e o exponentă ce face cinste. Nu te superi că eu caut să netezesc, prin tine, drumul copilului meu. Îți mulțumesc mult și aștept ca, vreodată, ori eu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de ce să fie, nu-i așa? ... un băiat iubitor și extrem de inteligent... care să rateze o asemenea ocazie minunată... — Vai, Luke, e... înfiorător, spun, total inadecvat. — Cel mai rău e că m-am purtat absolut oribil cu ai mei. În adolescență. Dădeam mereu vina pe ei. Gândul mi se duce automat la Annabel și la chipul ei cald și blând și la tatăl lui Luke, scriind aceste scrisori în secret - și mă cuprinde o ură nesfârșită pentru Elinor. Nu îl merită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vedea pe nimeni și se Încuraja pe sine mestecând un cântec de drum lung. Un cântec suspect. Cântec din România Mare. La Moară la Hârța[-Pârța/ Un’ se macină tărâța]” (Contimporanul, nr. 63, 1925) <endnote id="(903, pp. 181-182)"/>. În adolescență, la Iași fiind, Fundoianu a publicat În revista evreiască Hatikvah traducerea dramei Ahasverus, compusă de olandezul Herman Heijermans (1864-1924) <endnote id="(691, p. 75)"/>. Pentru F. Brunea-Fox, „prietenul blond” Fundoianu este o ipostază a lui Peter Schlemihl, cum o spune
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
afirme prin contrast. Momentul istoric și unii dintre oameni i-au fost, în mai multe rînduri, potrivnici. încordarea lui își avea originea încă din perioada copilăriei (ciudat, nu l-am auzit niciodată povestind o întîmplare fericită de atunci) și a adolescenței. Tinerețea i-a intensificat-o, uneori pînă la paroxism. Scrisorile corectează imaginea idilică pe care, din superstiție, unii o au despre universitari și despre intelectualii din presă, nebănuind, mai ales în cazul celor dintîi, existența rivalităților, a „împoncișărilor”, a certurilor
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
citation author=”Ion Rotaru” loc="București" data =”8 decembrie [1997]”> Stimate Domnule Călin, Nu te-am uitat, pentru că nu pot trece peste atenția și amabilitatea D-tale de a mă invita să... și pentru că nu pot uita Bacău copilăriei și adolescenței mele. Răspund tîrziu, dar... răspund totuși Sînt extrem de ocupat cu rescrierea (foarte transformată!) volumului V la O istorie... (celelalte patru au apărut deja1, ultimul va ajunge în curînd și în librăria din centrul Bacăului). Am răscolit totuși prin „arhivă” și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
M. Cimpoi. (Aceea poate fi - dacă vei socoti că-i prea lungă - segmentată în două, eventual. ĂSTA, NU! Te rog!) - Promit și alte multe colaborări. Să vedem. Nu știu în ce măsură interesează... „memorii”. Am fragmente interesante, cred eu, despre copilărie și adolescență, despre Bacău (orașul, județul), despre foști colegi și profesori, atmosferă etc. - Poate sînteți interesați și de „fragmente” de istoria literaturii actuale. (Termin de redactat volumul 5.) De ex.: „poezia basarabeană actuală”; „poezia din Banatul sîrbesc”, română adică; cea... „bucovineană”, literatura
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
R. Cârneci - fostul ei redactor șef - să facă tot ce se poate face în această privință. La fel și dl G. Bălăiță și alții de la revistă. Eu am început să lucrez la un articol - cu date inedite - despre copilăria și adolescența lui G. Ibrăileanu , unde aduc lucruri necunoscute și pun la punct o serie de afirmații nejuste ale unor biografi ai săi. Dar merge greu. Am un mic articol despre M. Eminescu la Roman. De asemenea altele despre C. Petrescu , I.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
despre ascendenții de pe tată și mamă, despre familia bunicului - Andronic Marcovici -, trec în revistă pe frații mamei și termin cu căsătoria lui Teodor Ibrăileanu cu Maria Marcovici. în alt articol, voi continua cu viața și alte aspecte din copilăria și adolescența criticului de la Iași etc. Nu știu dacă o să vă placă articolul, dar știu că aduc lucruri inedite și corectez multe din spusele biografilor săi (Epure , Piru , S. Bratu etc). Îl veți primi pînă pe 25 mai. Multe mulțumiri și stimă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vorbit numai despre „Domnul Ibrăileanu”, cum îi spuneam noi ... Am vorbit la telefon și cu dl. I.D. Lăudat. Este pensionar și profesor consultant. Nu știu cum să vă spun, dar Iașul de astăzi îmi pare cam străin. Caut Iașul de altădată, Iașul adolescenței, [al] studenției mele, Iașul anilor 1930-1933... Cu multă recunoștință, Nicolae Gr. Stețcu </citation> (17) <citation author=”N. Gr. Stețcu” loc="Roman" data =”23 octombrie 1976”> Mult stimate Domnule Călin, Vă trimit al treilea articol din serialul „Contribuții la viața lui
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
la expoziția de la Skopje Bitolia din Iugoslavia, una dintre lucrările sale a constituit afișul manifestării. Despre activitatea artistică a lui Ioan Antonică au scris critici de prestigiu în domeniu. Referitor la lucrările expuse în sala “Dalles” din București (Maternitate și Adolescența) criticul de artă Dan Grigorescu scria în revista „Cronica” din 3 aprilie 1969: “La Ioan Antonică, compozițiile păstrează o sugestie expresionistă - de exemplu, tensiunea sufletească a femeii din Maternitate, respingând dulcegăria, descriind cu aplomb un gest energic”. Atât în sculptură
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Scriitorilor din Iași, a verificat traducerile oferite spre publicare revistelor „Iașul nou” și „Iașul literar”, precum și cele prezentate la secretariatul Teatrului Național. În mai multe caiete s-au descoperit, după moartea sa, versuri scrise de-a lungul vieții, începând din adolescență și până în ultimele luni, jurnal intim, ținut sub formă de confesiuni lirice, care dezvăluie o poetă autentică. Emilia Wanda Levițchi s-a stins din viață la 10 septembrie 1964, în vârstă de 48 de ani, după o luptă îndelungată cu
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
un doctorat făcut în Lima și din ce înțeleg, un altul onorific din SUA. Nu vorbește engleză, deci nu știu cum l-a făcut, dar amân investigațiile pentru când ne vom cunoaște mai bine. Experiența șamanică și-a obținut-o începând cu adolescența când a început să meargă și să trăiască cu diferite triburi amazonice, multe dintre ele de războinici îngropați adânc în inima junglei și izolați de civilizație. Din spusele lui, călătorea cu barca, apoi prin pădure, timp de câteva zile pentru
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]