24,560 matches
-
voie. Ducea el valiza. Cum altfel? Dar nu mai lucrezi? Îl Întrebă Sarah privindu-l mirată. — Mi-am luat o perioadă de vacanță, răspunse Antonio. Am o cădere nervoasă. — Atunci de ce nu vii cu mine? spuse fata. Cumpărăm biletul la aeroport. Știu că nu ești tipul de om care să facă intempestiv ceva, dar fă-o măcar o dată. Antonio continua să tragă geamantanul lui Sarah și nu spuse nimic. America. Nu-i trecuse niciodată prin minte că ar putea să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
campioană. Unde e? țipă din nou Antonio. Olimpia tăcu. Poate că se Întreba dacă să-i spună adevărul sau să-i Închidă telefonul În nas. Pe peronul alăturat, Eurostarul se desprindea de tampoane, Încet ca Într-un vis. Trenul pentru aeroport trebuia deja să fi ieșit din Roma. a optsprezecea oră Sasha o recunoscu imediat. O eșarfă imposibilă din pene de struț, poșeta de catifea violetă, părul despletit ca niște alge, gura roșie ca un coral. Deși era doar o moleculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și mai amintea detaliile. Era vorba despre un tată separat care se prezentase Într-o zi la poarta școlii, Își luase fiul și dispăruse. Poate că părăsise Italia. Mama publicase fotografiile lor În ziare, le lipise În toate stațiile, În aeroporturi, În autobuze. Dar nu mai reușise să-i găsească. Apoi văzu mașina. Un Fiat Tipo, verde putred, parcată În zona interzisă din fața Bisericii San Salvatore in Lauro. Două gheare galbene Încătușau roțile din spate. Era mașina lui Antonio. Emma privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în drum. Însă afară a fost și mai greu, pentru că nu avea unde să se ducă. În cele din urmă, a pătruns într-un funcționar de la pașapoarte și i-a făcut lui Antonică documente de drum, l-a dus la aeroport și i-a dat și scrisoarea pentru Achile, s-o pună la poștă cum ajunge în Occident. Antonică n-a ajuns prea departe, l-au arestat înainte să urce în avion și după câteva săptămâni a murit în arestul Securității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fiți impacientați, pur și simplu sunt obosită, am să-mi amân niște examene pentru toamnă, nu e nici o catastrofă, vreau să vin chiar mâine. Și-a împachetat câteva lucruri, și-a făcut o rezervare la Alitalia și a plecat spre aeroport. Era fericit ca un erou. Știa că după ce va ajunge, se va bucura câteva zile, apoi va ieși brusc și va muri în asfaltul străzii, ca de atâtea ori. După zece minute de la aterizare, avionul s-a întors pe Otopeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Am ales bine. Peisajul, apa mării, colinele, arhitectura, portul, obiceiurile, trasee turistice au fost magnifice, așa că am profitat din plin. Dar, în frumoasele hotelurile, igiena și serviciile au cam lăsat de dorit. Începutul aventurii cretane a dat startul ghinioanelor. La aeroport nu am fost găsiți ( eu și cu mama mea) pe lista de îmbarcare, pentru că doamna de la Agenția de turism, când a rezervat locurile, s-a crezut Cosmin Seleși în emisiune la Antena 1 și în loc de familia Damșa, a scris familia
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe o insulă, altfel spus la capătul lumii... Desigur, nu e o scuză... Respectele mele, domnule procuror. Închise telefonul furios. - Șacalul de Kersaint n-a stat cu mîinile-n sîn, mîrÎi el. Marie Îi adresă o privire plină de lehamite: gările, aeroporturile, punctele de taxă pe autostrăzi, totul era sub supraveghere, Îi sunaseră pe toți prietenii lui Nicolas, toate relațiile lui Chantal, și unul, și celălalt erau de negăsit. Fersen ridică din umeri. - Nu se vor putea hrăni la infinit cu amor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Altfel, În restul timpului, trăiesc la Paris - ca și tine. Michel Își coborî privirea, se lăsă un moment de tăcere. La masa vecină, doi tineri vorbeau despre karate. — M-am Întâlnit cu Bruno din Întâmplare, acum trei ani, pe un aeroport. Mi-a spus că ai devenit cercetător, un tip important, recunoscut În domeniu. Mi-a spus de asemeni că nu te-ai Însurat. Cât despre mine, nu prea am cu ce să mă laud, sunt bibliotecară, la o bibliotecă municipală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avea nici un bagaj; era sfârșitul lunii mai. Coborî În gara Fanton-Saorge și merse pe jos vreo jumătate de oră. La jumătatea drumului, trebui să treacă printr-un tunel; circulația automobilelor era inexistentă. După Ghidul drumețului pe care-l cumpărase la aeroportul Orly, satul Saorge, cu casele lui Înalte dispuse În amfiteatru, dominând valea de la o Înălțime amețitoare, avea „ceva tibetan”; era foarte posibil. Oricum, aici hotărâse maică-sa, Janine rebotezată Jane, să-și dea obștescul sfârșit, după cinci ani petrecuți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și un alb mat; apoi au pătruns Într-o zonă intermediară, schimbătoare și cenușie, În care percepțiile erau confuze. Dedesubt, În lumea oamenilor, existau pajiști, animale și arbori; totul era verde, umed, alcătuit din nenumărate detalii. Walcott Îl aștepta la aeroportul din Shannon. Era un ins scund, Îndesat, cu gesturi iuți, cu o chelie pronunțată, mărginită de o coroană de păr blond-roșcat. Își conducea rapid mașina, o Toyota Starlet, printre pajiști și dealuri Învăluite În pâclă. Centrul era situat puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Spun uluită. Aceasta se răsucește pe călcâie și face ochii mari. — Samantha ! Ce faci aici pe trotuar ? — Ce faci tu aici ? o întreb la rândul meu. Credeam că pleci în India. Păi asta și fac ! Mă întâlnesc cu Lord la aeroport în... Se uită la ceas. Zece minute. Face o față vinovată, și m-apucă involuntar râsul. O știu pe Freya de când aveam șapte ani și am fost amândouă la internat. În prima noapte, mi-a zis că părinții ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mâna. Samantha, vino în India. Acum ! — Ce să fac ? zic izbucnind într-un râs mirat. Nu pot să vin cu tine în India ! — Îți iei o lună liberă. De ce nu ? Doar n-o să te dea afară. Vii cu mine la aeroport, îți luăm bilet... — Freya, ești nebună. Serios. O strâng de braț. Te iubesc, dar ești nebună. Îmi dă drumul la braț. Și tu la fel, zice. Ești nebună, dar te iubesc. Îi sună mobilul, dar îl ignoră. Începe să scotocească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului meu. După toate planurile pe care mi le făcusem, am dat-o În bară rău de tot. Îmi tîrăsc picioarele Încălțate În pantofi cu toc de-a lungul sălii de așteptare centrale a aeroportului, În ultimul hal de deprimată. În cele din urmă, Doug Hamilton a fost destul de drăguț. Mi-a zis că sigur pata va ieși la spălat și mi-a promis că n-o să-i spună lui Paul ce s-a Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
strig În urma lui, dar nu cred că mă mai aude. Încet-Încet Îmi strîng lucrurile și ies din avion. SÎnt transpirată, părul Îmi stă În toate direcțiile, și simt că-mi zvîcnește capul. După atmosfera atît de intensă din timpul zborului, aeroportul pare extrem de puternic luminat și de liniștit. Solul mi se pare mai solid ca niciodată. Mă așez pe un scaun de plastic și rămîn o vreme așezată, Încercînd să-mi revin, Însă cînd, În cele din urmă, mă ridic, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lui Dumnezeu. Ești OK ? — Connor, ce... e cu tine aici ? — Am sunat la compania aeriană ca să-i Întreb la ce oră aterizezi și mi-au spus că avionul a intrat Într-o zonă de maximă turbulență. Am pornit imediat spre aeroport. Mă privește lung. Emma, am văzut avionul aterizînd. Au trimis imediat o ambulanță. Și tu n-ai apărut. Am crezut... Înghite În sec. Nici nu mai știu ce-am crezut. — SÎnt bine. Am vrut doar... să mă liniștesc un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tine. — Serios ? spun pierită. Începe să-mi bubuie inima nebunește. Am senzația că mai am un pic și leșin. — Emma, cred că ar trebui... Să ne căsătorim ? Îmi stă inima. O, Doamne. O să mă ceară de nevastă chiar aici, la aeroport. Ce-am să-i spun ? Nu sînt Încă pregătită să mă mărit. Dar, dacă Îl refuz, o să plece furios și-o să mă lase baltă. Shit. OK. Am să-i zic, Dumnezeule, Connor, am nevoie de puțin timp să... — ... să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și al sonorului vag metalic al televizorului, mintea mea orbecăie disperată după un indiciu. E sîmbătă dimineață. Mă aflu În patul lui Connor. Aseară am mîncat În oraș - o, Doamne, zborul ăla absolut Îngrozitor cu avionul... el a venit la aeroport și a zis... Ne mutăm Împreună ! În clipa În care mă ridic În capul oaselor, apare Connor cu două căni și o cafetieră. E Îmbrăcat Într-un halat alb gofrat și arată pur și simplu de vis. Simt un fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
părul spre spate, Întrebîndu-mă de unde naiba să Încep. OK, Îți aduci aminte cînd ți-am povestit de zborul ăla cumplit În Scoția, de săptămîna trecută ? — Da ! Chipul lui Lissy se luminează brusc. Și Connor a venit să te ia de la aeroport și totul a fost nemaipomenit de romantic... — Da. Ei. Îmi dreg glasul. Înainte de asta. În avion. LÎngă mine a stat... un tip. Iar avionul a intrat Într-o zonă de turbulențe atmosferice. Îmi mușc buza. Și ideea e că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
soarelui. — Adevărul e, adaugă mîndru, că Emma și cu mine tocmai am hotărît să ne mutăm Împreună. — Serios ? Jack Îmi aruncă o privire surprinsă. E o... veste foarte bună. CÎnd ați luat hotărîrea asta ? — Acum cîteva zile, spune Connor. La aeroport. — La aeroport, repetă Jack Harper, după o scurtă pauză. Foarte interesant. Nu Îndrăznesc să mă uit la el. Ochii mei fixează disperați podeaua. De ce dracu nu merge mai repede liftul ăsta ? — Ei, sînt sigur că veți fi foarte fericiți Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e, adaugă mîndru, că Emma și cu mine tocmai am hotărît să ne mutăm Împreună. — Serios ? Jack Îmi aruncă o privire surprinsă. E o... veste foarte bună. CÎnd ați luat hotărîrea asta ? — Acum cîteva zile, spune Connor. La aeroport. — La aeroport, repetă Jack Harper, după o scurtă pauză. Foarte interesant. Nu Îndrăznesc să mă uit la el. Ochii mei fixează disperați podeaua. De ce dracu nu merge mai repede liftul ăsta ? — Ei, sînt sigur că veți fi foarte fericiți Împreună, Îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mi spună că trupul ei nu‑mi mai este accesibil. Când vrea să comunice ceva important, Întotdeauna preferă acțiunile decât cuvintele. Când a vrut să‑i dea de știre mamei ei că am hotărât să ne căsătorim, a așteptat la aeroport, În ziua În care mama ei se Întorcea În Europa, până În momentul Îmbarcării În avion, și În acea ultimă clipă i‑a spus: „Am decis să mă mărit cu Chick”. Bătrâna mă detesta. Aparent, Vela dădea a Înțelege că‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
au luat sfârșit... El era bun pe terenul de tenis și pe ringul de dans, dar nicidecum un seducător, iar ea nu‑i fusese niciodată infidelă fostului soț. Battle i‑a spus pe dată că o s‑o aștepte la aeroport... - Unde s‑a petrecut Întâmplarea? - În Brazilia. Și de atunci au trăit o viață fericită. Acum Îmi aduc aminte totul. Avionul În care zburau a fost lovit de trăsnet. A trebuit să aterizeze În Uruguai. Și au trăit Împreună ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
plece la Paris, de ce să nu‑l lase? Doctorii socoteau că o călătorie de zece zile n‑are ce să‑i strice. Pentru mine, douăzeci și cinci de ore de zbor ar fi fost cumplit de obositoare, dar Ravelstein avea să străbată aeroporturile În scaunul lui pe rotile și, spre deosebire de mine, zbura la clasa Întâi. Ca să fiu Însă sincer, trebuie să recunosc că mi se părea total lipsit de seriozitate ca un muribund să plece la Paris. Și nimeni n‑ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În perne mirosul de detergent și la baie, izul de dezinfectant. Dar ne‑am deșteptat pe o dimineață tropicală cristalină, cu șopârle și cocoși. Pe ocean, chiar În fața noastră, iahturile Își remorcau bărcile de cauciuc. Avioanele decolau și aterizau pe aeroport. Dar plaja era frumoasă, netedă, largă, mărginită de copaci și tufișuri Înflorite și survolată de nori de musculițe gălbui. În spatele casei era un pom cu ramurile Încărcate de lămâi. Și Îndărătul lui, un deal povârnit. Ne luam cafeaua de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
minute de casă era un vis - nu mai era nevoie să faci cumpărături, să cojești zarzavaturi, să servești, să speli vase, să arunci gunoiul. Spre miezul nopții, traficul străzii a Încetinit. Am Învățat foarte curând câte avioane particulare aterizau pe aeroportul local - o revelație a marilor averi și a talentelor de pilot deținute de o considerabilă parte a americanilor, mexicanilor, venezuelenilor, honduranilor și chiar italienilor și francezilor - oameni cărora le plăcea ca realitatea să li se subordoneze visurilor. Te gândești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]