11,054 matches
-
bine nu ca teorie unică și unificatoare, ci ca abordare generală a modelării și a generării de ipoteze în științele sociale. Văzute astfel, acestea se conformează pe deplin concepției lui Lakatos despre programul pozitiv de cercetare (vezi Cursul 3) - o agendă de investigație empirică ce merită să fie dezvoltată în continuare datorită potențialului său de a genera aprecieri valoroase. Atunci când este bine aplicată, teoria alegerilor sociale nu este doar un substitut dogmatic pentru modelele cauzale liniare mai tradiționale, ci o adăugare
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
sarcini nu au o deosebită semnificație intelectuală abstractă. Concluziile unui studiu rămân adeseori controversate, iar respectivele concluzii depind de anumite decizii, specifice concepției proiectului de cercetare respectiv. Totuși, disputele și controversele academice legitime țin în mare parte de formularea unei agende de cercetare relevantă din punct de vedere al conținutului și al teoriei și de unele probleme metodologice cum ar fi specificarea modelului, operaționalizarea variabilelor și fidelitatea observațiilor și mai puțin de instrumentul formal de stabilire a dovezii. Modul de abordare
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
folosirea testelor de inferență statistică, cum ar fi testul t și testul F; - construcția corectă a studiilor de comparații potrivite și a studiilor de caz configurate spre a se maximiza capacitatea acestora de a genera inferențe valide. Aceasta este o agendă încărcată, chiar dacă am încercat să utilizez un limbaj simplu și multe exemple practice ca ajutor în explicații. Metodologia cercetării din științele sociale se bazează în mare măsură pe raționamente de bun simț și poate fi înțeleasă fără dificultăți deosebite. Dar
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
se manifestă doar în științele sociale. Întrebarea care se pune este în ce măsură cercetătorul trebuie să fie preocupat de probleme teoretice abstracte, chiar dacă acestea nu au aplicație imediată, și cât interes trebuie să acorde acesta problemelor ce se află deja pe agenda practică, chiar dacă acestea nu au semnificație intelectuală profundă. Științele sociale trebuie să acorde o mai mare atenție relevanței practice decât, de exemplu, istoria artelor, sau chiar astrofizica. De altfel, acesta este motivul pentru care noi studiem societatea umană, și nu
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ale societății tale. Ești, Într-o măsură mai mare decât În orice altă meserie umanistă, În infernul lumii. Pe care ți-l asumi, căruia Îi răspunzi, după măsura și capacitatea ta. (Nu e vorba aici despre o invitație la empirism. Agenda unei societăți este de fiecare dată infinit mai subtilă și mai variată pentru a putea fi epuizată Într-un asemenea registru.) Din acest punct de vedere, lumea românească postbelică e marcată de o graniță insurmontabilă: Înainte și după 1989 (vezi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a modernității focar al referințelor reflexive. Modul tradițional de operare cu riscurile consta în recursul la specialiști (experți), întrucât ei ar dispune de capacitatea „calculării” sau „măsurării” riscurilor. Experții singuri nu reușesc însă mare lucru după ce riscurile au pătruns pe agenda mediatizării, a vieții comune și a politicii. Este nevoie astfel de o reflexibilitate mult mai cuprinzătoare, în care experții se întâlnesc cu politicienii, cu reprezentanții presei scrise sau audiovizuale și mai ales cu actorii sociali comuni. Odată cu știința, expertul este
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
este așteptată să participe; g) afirmarea individualității, dincolo de constrângeri structurale sau culturale, prin construcția de identități și stiluri de viață bazate pe alegeri și decizii libere și asociate cu multiple incertitudini. Noua știință socială se confruntă astfel cu o nouă agendă ce corespunde modernității reflexive. Este vorba despre agenda reinventării teoriei sociale prin înlocuirea fragmentării, concentrării sau particularizării cu conectarea, extinderea sau universalizarea. Pentru a fi mai concret, să consider un exemplu mai relevant pentru sociologia noastră actuală. În locul unei analize
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
constrângeri structurale sau culturale, prin construcția de identități și stiluri de viață bazate pe alegeri și decizii libere și asociate cu multiple incertitudini. Noua știință socială se confruntă astfel cu o nouă agendă ce corespunde modernității reflexive. Este vorba despre agenda reinventării teoriei sociale prin înlocuirea fragmentării, concentrării sau particularizării cu conectarea, extinderea sau universalizarea. Pentru a fi mai concret, să consider un exemplu mai relevant pentru sociologia noastră actuală. În locul unei analize a tranziției postcomuniste ce ar pretinde că este
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
relații mai umane asociate cu drepturile omului și cu afirmarea libertății personale. Instanța ce promovează aceste programe, bazate pe abordări și construcții instituționale de amploare, este statul. Dacă privim mai atent la conținutul programelor, nu putem să nu remarcăm că agenda politicilor publice promovate de guvern a fost și este încă saturată, poate chiar exclusiv centrată pe adoptarea bazei legislative, pe crearea agențiilor și structurilor administrative și manageriale corespunzătoare și pe realizarea practicilor ce ar avea efecte vizibile imediate. Dar nu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
al pericolelor și riscurilor. Așa cum se produce și reproduce în prezent, tranziția postcomunistă configurează două modernități coexistente. Una este modernitatea timpurie și organizată, tipică pentru secolele al XIX-lea și XX. Forța „programelor instituționale” aplicate de stat și derivate din agenda și expertiza unor instituții interguvernamentale (FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană), efectele structurilor sociale tradiționale concretizate în sărăcie și subdezvoltare, în multiplicarea și adâncirea inegalităților clasice sunt ilustrări atât de evidente, încât nu mai solicită o insistență demonstrativă detaliată. Cealaltă este
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
noi sau din țările europene. Mai întâi despre UE. În martie 2000, Consiliul European adopta una dintre cele mai ambițioase strategii de dezvoltare a Uniunii Europene ca „societate a cunoașterii” - este vorba desigur despre așa-zisa „strategie de la Lisabona” sau „agenda de la Lisabona”. Conform cu aceasta, sistemele europene de educație și instrucție ar fi să devină „o referință mondială pentru calitate în 2010”, adică „Europa să fie prima opțiune a studenților și a cercetătorilor din restul lumii”. Trei ani mai târziu, la
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
socială mai mare” ar trebui să se asocieze cu „o creștere anuală substanțială a investiției per capita în resursele umane” și cu o creștere puternică a eficienței gestionării investițiilor preconizate. La sfârșitul precedentului deceniu, tocmai atunci când s-au fixat, prin „agenda de la Lisabona”, obiectivele menționate, situația era însă diferită. Țările membre ale UE investeau în educație, în medie circa 5% din PIB (5,1% în 2001), pe când țările asociate investeau în 1999 în medie circa 5,2%. Investițiile în SUA se
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ansamblul UE, în perioada 1995-2001, se constată o tendință de scădere a investițiilor publice în educație (de la 5,2% din PIB în 1995 la 5,1% în 2000), ceea ce a condus la chestionarea posibilităților de realizare a obiectivelor fixate în „agenda de la Lisabona”. Totodată, nivelul finanțării private a educației este de două ori mai mare în Japonia (1,2% din PIB) și de trei ori mai mare în SUA (1,8% din PIB), decât în UE (0,66% din PIB în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ani au formulat o diversitate de întrebări generale și au identificat mai multe dificultăți, ceea ce indică în mod clar cât de dificilă a devenit elaborarea de politici privind dezvoltarea viitoare a învățământului superior. În prezent, nimeni nu poate propune o agendă integrată a acestor politici fără a răspunde la măcar unele dintre întrebările-cheie despre opțiunile cu care se confruntă universitatea contemporană. Putem admite, pentru ilustrarea unui exercițiu imaginativ, că astfel de întrebări pot fi derivate din cinci dileme luate ca referință
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Press, Cambridge. Beck, Ulrich, 1995, Risk Society. Towards a New Modernity, SAGE Publications, Londra. Beck, Ulrich, 1997, The Reinvention of Politics: Rethinking Modernity in the Global Social Order, Polity, Cambridge. Beck, Ulrich, LAU, Cristoph, 2005, „Second Modernity as a Research Agenda: Theoretical and Empirical Explorations in the „Meta-Change” of Modern Society”, British Journal of Sociology, 56, 4, pp. 525-557. Bell, Daniel, 1976, The Cultural Contradictions of Capitalism, Basic Books, New York. Bell, Daniel, 1976, The Coming of Post-Industrial Society: A Venture in
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
S. et al. (ed.), 2000, Identity, Self, and Social Movements, UMP, Minneapolis. Taylor, Charles, 1999, „Two Theories of Modernity”, Public Culture, 11, 1, Special Issue. Toffler, Alvin, 1980, The Third Wave, William Morrow, New York. Toulmin, Stephen, 1990, Cosmopolis. The Hidden Agenda of Modernity, The Free Press, New York. Touraine, Alain, 1992, Critique de la modernité, Editions Fayard, Paris. Touraine, Alain, 1969, La Société post-industrielle: naissance d’une société, Editions Denöel, Paris. Touraine, A.; Khosrokhavar, F., 2000, La Recherche de soi. Dialogue sur le
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Tomorrow, se referea la sfârșitul politic și instituțional al suveranității statului național, așa cum a fost considerată în epoca modernității, și la apariția unui tip nou de instituții care au o vocație transnațională sau transfrontalieră (cf. St. Toulmin, Cosmopolis. The Hidden Agenda of Modernity, The Free Press, New York, 1990, pp. 6-7, pp. 173-174). Z. Bauman, Intimations of Postmodernity, Routledge, Londra, 1992. 1. Octavio Paz, Children of the Mire, Harvard University Press, Cambridge, 1974, p. 27 (citat după Matei Călinescu, Cinci fețe ale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
modernitate în funcție de valorile și ideologiile epocii în care astfel de întrebări se pun? Unele dintre cele mai interesante răspunsuri la astfel de întrebări, care de altfel generează noi întrebări, sunt prezentate de St. Toulmin în lucrarea sa Cosmopolis. The Hidden Agenda of Modernity, The Free Press, New York, 1990. De aceea, trimit cititorul interesat de începuturile, dar și de „orizonturile de așteptare” față de modernitate la această lucrare. Eu voi adopta în continuare o periodizare „convențională” a modernității. Mă grăbesc să spun însă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
CUP, Cambridge, 1990; idem, Modernity and Self-Identity, SUP, Stanford, 1991. Ulrich Beck, op. cit., p. 10. A. Giddens, op. cit., p. 3. Ibidem, pp. 49-52. A. Giddens, Modernity and Self-Identity, pp. 10-34. Cf. Ulrich Beck, Christoph Lau, Second modernity as a research agenda: theoretical and empirical explorations in the „meta-change” of modern society, The British Journal of Sociology, vol. 56, 4, 2005. Raymond Boudon, Efets pervers et ordre sociale, PUF, Paris, 1977. Ibidem, p. 10. Ulrich Beck, Christoph Lau, op. cit. J. Burckhardt s-
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
asigurare a calității academice, în fiecare țară există o agenție pentru evaluarea externă a calității, iar la nivel european funcționează The European Network of Quality Assurance Agencies, care, la rândul ei, participă în rețele globale. Stephen Toulmin, Cosmopolis. The Hidden Agenda of Modernity, The Free Press, New York, 1990, p. 14. O analiză ecologică detaliată bazată pe astfel de premise este prezentată în A. Vădineanu, Sustainable Development: Theory and Practice Regarding the Transition of Socio-Economic Systems towards Sustainability, UNESCO, București, 2001. M.
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nu mai voiau comunism, nu mai voiau restricții în viața politică și precaritate economică. Ținta finală nu era însă clară pentru majoritatea populației. Treptat au început să se cristalizeze o serie de obiective clare, care au trecut în prim-planul agendei politice. România voia să intre în cercul select al țărilor membre NATO și în cel al statelor europene moderne și puternic industrializate. Apartenența la NATO urma să ne furnizeze securitate politică și militară, în timp ce aderarea la Uniunea Europeană avea mize multiple
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
sunt costurile acesteia. Mai ales cei mai bine informați, precum cei din administrația publică locală sau antreprenorii locali sunt conștienți că după aderare nu va fi bine, cel puțin nu imediat. Cu toate acestea, subiectul Europa nu se află pe agenda publică a comunităților locale, cu excepția Zerindului. În general, oamenii nu caută să se informeze, consideră că grijile traiului de zi cu zi sunt mult mai importante, că până la aderare mai este destul timp! Chiar dacă îi preocupă sau nu pe săteni
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
După aminteam anterior, în mediul rural, liderii locali beneficiază de un grad de încredere neegalat în cel urban. Dacă „fruntașii satului” au o anumită părere cu privire la un subiect, ea este asumată aproape automat de către ceilalți locuitori. Dacă ei pun pe agenda publică a comunității o anumită temă, ea capătă importanță și în ochii celorlalți, care altfel n-ar fi luat-o în considerare. Dacă ei discută un subiect anume, acel subiect va fi întors pe toate fețele de toată lumea. De departe
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
dusă doar de către Delegația Comisiei Europene. Aceasta trebuia să fie preluată și de către alți comunicatori din spațiul public, prin mijloacele lor specifice. Scopul acestei campanii nu a fost să transmită anumite mesaje dinspre Uniunea Europeană către public, ci să pună pe agenda publică subiecte care interesează mediul rural și care merită analizate. Circulația temelor legate de aderare în presă și includerea lor în discursul formatorilor de opinie (fie că sunt politicieni, lideri locali sau specialiști în agricultură) pot ajuta publicul rural să
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
on Social Inclusion semnat de Guvernul Bulgar cu Comisia Europeană propune o cifră similară (http://europa.eu.int/comm/employment social/social inclusion/docs/jim bg en.pdf). Un raport al Băncii Mondiale din noiembrie 2005 (The Road to Successful EU Integration. The Policy Agenda. Country Economic Memorandum) invocă însă cifra de 25,5% pentru 2004. Înclin să dau crezare mai degrabă cifrelor de peste 20%, consistente cu evoluția cunoscută a structurii sociale și cu patternurile socioculturale din țara vecină. Discuții mai lungi în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]