6,258 matches
-
al securității, IEEE și Wi-Fi Alliance recomandă utilizarea standardului de securitate 802.11i, respectiv a schemei WPA2. Alte tehnici simple de control al accesului la o rețea 802.11 sunt considerate nesigure, cum este și schema WEP, dependentă de un algoritm de criptare simetrică, RC4, nesigur. Limitările standardului provin din mediul fără fir folosit, care face ca rețelele IEEE 802.11 să fie mai lente decât cele cablate, de exemplu Ethernet, dar și din folosirea benzii de frecvență de , împărțită în
Wi-Fi () [Corola-website/Science/312752_a_314081]
-
a cărei prezență este obligatorie, mai ales în cazul circuitelor "NAND Flash". Există două nivele diferite pentru suportul software: un nivel de bază pentru operațiile de citire - ștergere - scriere și un nivel superior, pentru emularea unui disc dur și gestionarea algoritmilor specifici tehnologiei "flash" (mărirea duratei de viață, uniformizarea uzurii, optimizarea performanței etc.). Pentru a citi informație și eventual a executa cod dintr-o memorie "NOR Flash" nu este practic nevoie de niciun suport software. Pentru a executa însă cod dintr-
Memorie flash () [Corola-website/Science/312038_a_313367]
-
În matematică, algoritmul lui Euclid este o metodă eficientă de calcul al celui mai mare divizor comun (CMMDC). El este denumit după matematicianul grec Euclid, care l-a descris în Cărțile VII și X din "Elementele". CMMDC a două numere este cel mai
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
și 105 este tot 21. Cum cel mai mare dintre cele două numere este redus, repetarea acestui proces dă numere din ce în ce mai mici, până când unul dintre ele este 0. Când se întâmplă aceasta, CMMDC este celălalt număr, cel nenul. Inversând pașii algoritmului lui Euclid, CMMDC se poate exprima sub formă de suma celor două numere inițiale, fiecare înmulțite cu un întreg pozitiv sau negativ, de exemplu: 21 = 5 × 105 + (−2) × 252. Această proprietate importantă se numește identitatea lui Bézout. Prima descriere rămasă
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
Euclid, CMMDC se poate exprima sub formă de suma celor două numere inițiale, fiecare înmulțite cu un întreg pozitiv sau negativ, de exemplu: 21 = 5 × 105 + (−2) × 252. Această proprietate importantă se numește identitatea lui Bézout. Prima descriere rămasă a algoritmului lui Euclid este lucrarea lui Euclid intitulată "Elementele" (c. 300 î.e.n.), fiind unul dintre cei mai vechi algoritmi numerici încă utilizați. Algoritmul original a fost descris doar pentru numere naturale și lungimi geometrice (numere reale), dar algoritmul a fost generalizat
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
pozitiv sau negativ, de exemplu: 21 = 5 × 105 + (−2) × 252. Această proprietate importantă se numește identitatea lui Bézout. Prima descriere rămasă a algoritmului lui Euclid este lucrarea lui Euclid intitulată "Elementele" (c. 300 î.e.n.), fiind unul dintre cei mai vechi algoritmi numerici încă utilizați. Algoritmul original a fost descris doar pentru numere naturale și lungimi geometrice (numere reale), dar algoritmul a fost generalizat în secolul al XIX-lea și la alte tipuri de numere, cum ar fi întregii Gaussieni și polinoamele
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
exemplu: 21 = 5 × 105 + (−2) × 252. Această proprietate importantă se numește identitatea lui Bézout. Prima descriere rămasă a algoritmului lui Euclid este lucrarea lui Euclid intitulată "Elementele" (c. 300 î.e.n.), fiind unul dintre cei mai vechi algoritmi numerici încă utilizați. Algoritmul original a fost descris doar pentru numere naturale și lungimi geometrice (numere reale), dar algoritmul a fost generalizat în secolul al XIX-lea și la alte tipuri de numere, cum ar fi întregii Gaussieni și polinoamele de o variabilă. Aceasta
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
descriere rămasă a algoritmului lui Euclid este lucrarea lui Euclid intitulată "Elementele" (c. 300 î.e.n.), fiind unul dintre cei mai vechi algoritmi numerici încă utilizați. Algoritmul original a fost descris doar pentru numere naturale și lungimi geometrice (numere reale), dar algoritmul a fost generalizat în secolul al XIX-lea și la alte tipuri de numere, cum ar fi întregii Gaussieni și polinoamele de o variabilă. Aceasta a dus la noțiuni moderne de algebră abstractă, cum ar fi inelele euclidiene. s-a
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
numere, cum ar fi întregii Gaussieni și polinoamele de o variabilă. Aceasta a dus la noțiuni moderne de algebră abstractă, cum ar fi inelele euclidiene. s-a generalizat și pentru alte structuri matematice, cum ar fi nodurile și polinoamele multivariate. Algoritmul lui Euclid are numeroase aplicații practice și teoretice. Este un element cheie al algoritmului RSA, o metodă de criptare cu chei publice des folosită în comerțul electronic. Este utilizat pentru a rezolva ecuațiile diofantice, cum ar fi calcularea numerelor care
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
la noțiuni moderne de algebră abstractă, cum ar fi inelele euclidiene. s-a generalizat și pentru alte structuri matematice, cum ar fi nodurile și polinoamele multivariate. Algoritmul lui Euclid are numeroase aplicații practice și teoretice. Este un element cheie al algoritmului RSA, o metodă de criptare cu chei publice des folosită în comerțul electronic. Este utilizat pentru a rezolva ecuațiile diofantice, cum ar fi calcularea numerelor care satisfac mai multe congruențe (Teorema chinezească a resturilor) sau inversul multiplicativ al unui corp
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
RSA, o metodă de criptare cu chei publice des folosită în comerțul electronic. Este utilizat pentru a rezolva ecuațiile diofantice, cum ar fi calcularea numerelor care satisfac mai multe congruențe (Teorema chinezească a resturilor) sau inversul multiplicativ al unui corp. Algoritmul lui Euclid poate fi utilizat pentru a construi fracții continue, în metoda lanțului Sturm pentru găsirea rădăcinilor reale ale unui polinom, și în mai mulți algoritmi moderni de factorizare a întregilor. În fine, este o unealtă de bază pentru demonstrarea
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
satisfac mai multe congruențe (Teorema chinezească a resturilor) sau inversul multiplicativ al unui corp. Algoritmul lui Euclid poate fi utilizat pentru a construi fracții continue, în metoda lanțului Sturm pentru găsirea rădăcinilor reale ale unui polinom, și în mai mulți algoritmi moderni de factorizare a întregilor. În fine, este o unealtă de bază pentru demonstrarea unor teoreme din teoria modernă a numerelor, cum ar fi teorema celor patru pătrate a lui Lagrange și teorema fundamentală a aritmeticii (factorizarea unică). Algoritmul lui
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
mulți algoritmi moderni de factorizare a întregilor. În fine, este o unealtă de bază pentru demonstrarea unor teoreme din teoria modernă a numerelor, cum ar fi teorema celor patru pătrate a lui Lagrange și teorema fundamentală a aritmeticii (factorizarea unică). Algoritmul lui Euclid calculează eficient CMMDC a două numere oricât de mari sunt, deoarece nu necesită niciodată un număr de pași mai mare decât de cinci ori numărul de cifre (în bază 10) al celui mai mic întreg. Gabriel Lamé a
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
decât de cinci ori numărul de cifre (în bază 10) al celui mai mic întreg. Gabriel Lamé a demonstrat aceasta în 1844, marcând începutul teoriei complexității computaționale. În secolul al XX-lea s-au dezvoltat metode de îmbunătățire ale eficienței algoritmului. Algoritmul lui Euclid calculează cel mai mare divizor comun (CMMDC) a două numere naturale "a" și "b". Cel mai mare divizor comun "g" este cel mai mare număr natural care îi divide pe "a" și pe "b". Cel mai mare
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
de cinci ori numărul de cifre (în bază 10) al celui mai mic întreg. Gabriel Lamé a demonstrat aceasta în 1844, marcând începutul teoriei complexității computaționale. În secolul al XX-lea s-au dezvoltat metode de îmbunătățire ale eficienței algoritmului. Algoritmul lui Euclid calculează cel mai mare divizor comun (CMMDC) a două numere naturale "a" și "b". Cel mai mare divizor comun "g" este cel mai mare număr natural care îi divide pe "a" și pe "b". Cel mai mare divizor
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
și 1071 este egal cu 21 = 3 × 7, produsul factorilor lor primi comuni. Dacă două numere nu au factori primi în comun, cel mai mare divizor comun al lor este 1—ele sunt prime între ele. Un avantaj important al algoritmului lui Euclid este că el poate găsi CMMDC eficient fără să trebuiască să calculeze factorii primi. Factorizarea numerelor întregi mari este considerată a fi o problemă atât de dificilă încât multe sisteme criptografice moderne se bazează pe ea. O definiție
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
CMMDC cu celelalte definiții este descrisă mai jos. CMMDC a trei sau mai multe numere este egal cu produsul factorilor primi comuni ai tuturor celor trei numere, care poate fi calculat luând CMMDC pe perechi de numere. De exemplu, Astfel, algoritmul lui Euclid care calculează CMMDC al doi întregi este suficient pentru a calcula CMMDC al oricât de mulți întregi. Trei metode matematice sunt utilizate mai jos: inducția, recursivitatea și coborârea infinită. Inducția este utilizată adesea pentru a demonstra o teoremă
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
-lea termen al șirului, "a", este adesea exprimat în funcție de alți termeni ai șirului, cum ar fi "a". De exemplu, numerele Fibonacci sunt definite recursiv; fiecare termen este suma celor doi termeni precedenți: "F" = "F" + "F". Mai multe ecuații asociate cu algoritmul lui Euclid sunt recursive. În fine, în coborârea infinită, o soluție dată în numere naturale este utilizată pentru a construi o soluție cu numere naturale mai mici. Soluțiile, însă, nu se pot micșora nelimitat, deoarece există un număr finit de
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
deoarece există un număr finit de numere naturale mai mici ca numerele naturale inițiale. Astfel, fie soluția originală era imposibilă, fie construcția unor soluții mai mici trebuie să se termine. Acest din urmă argument este folosit pentru a arăta că algoritmul lui Euclid pentru numere naturale trebuie să se termine într-un număr finit de pași. Algoritmul lui Euclid este iterativ, adică răspunsul se găsește după un număr de pași; rezultatul fiecărui pas este utilizat ca punct de început pentru pasul
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
soluția originală era imposibilă, fie construcția unor soluții mai mici trebuie să se termine. Acest din urmă argument este folosit pentru a arăta că algoritmul lui Euclid pentru numere naturale trebuie să se termine într-un număr finit de pași. Algoritmul lui Euclid este iterativ, adică răspunsul se găsește după un număr de pași; rezultatul fiecărui pas este utilizat ca punct de început pentru pasul următor. Fie "k" un întreg care numără pașii algoritmului, începând cu zero. Astfel, pasul inițial corespunde
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
termine într-un număr finit de pași. Algoritmul lui Euclid este iterativ, adică răspunsul se găsește după un număr de pași; rezultatul fiecărui pas este utilizat ca punct de început pentru pasul următor. Fie "k" un întreg care numără pașii algoritmului, începând cu zero. Astfel, pasul inițial corespunde lui "k" = 0, pasul următor corespunde lui "k" = 1, și așa mai departe. Fiecare pas începe cu două resturi nenegative "r" și "r". Întrucât algoritmul asigură că resturile scad la fiecare pas, "r
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
următor. Fie "k" un întreg care numără pașii algoritmului, începând cu zero. Astfel, pasul inițial corespunde lui "k" = 0, pasul următor corespunde lui "k" = 1, și așa mai departe. Fiecare pas începe cu două resturi nenegative "r" și "r". Întrucât algoritmul asigură că resturile scad la fiecare pas, "r" este mai mic decât predecesorul sau "r". Scopul pasului "k" este găsirea câtului "q" și a restului "r" astfel încât să fie satisfăcută ecuația: unde "r" < "r". Cu alte cuvinte, multiplii celui mai
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
r". În pasul inițial ("k" = 0), resturile "r" și "r" sunt chiar "a" și "b", numerele al căror CMMDC este căutat. În pasul următor ("k" = 1), resturile sunt "b" și restul "r" al pasului inițial, și așa mai departe. Astfel, algoritmul poate fi scris ca o secvență de ecuații Dacă "a" este mai mic decât "b", primul pas al algoritmului schimbă numerele între ele. De exemplu, dacă "a" < "b", câtul inițial "q" este zero, iar restul "r" este "a". Astfel, "r
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
este căutat. În pasul următor ("k" = 1), resturile sunt "b" și restul "r" al pasului inițial, și așa mai departe. Astfel, algoritmul poate fi scris ca o secvență de ecuații Dacă "a" este mai mic decât "b", primul pas al algoritmului schimbă numerele între ele. De exemplu, dacă "a" < "b", câtul inițial "q" este zero, iar restul "r" este "a". Astfel, "r" este mai mic decât predecesorul său "r" pentru orice "k" ≥ 0. Întrucât resturile scad la fiecare pas dar nu
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
a". Astfel, "r" este mai mic decât predecesorul său "r" pentru orice "k" ≥ 0. Întrucât resturile scad la fiecare pas dar nu pot fi niciodată negative, un rest "r" trebuie în cele din urmă să fie zero, moment în care algoritmul se oprește. Ultimul rest nenul "r" este cel mai mare divizor comun al lui "a" și "b". Numărul "N" nu poate fi infinit deoarece există doar un număr finit de numere nenegative întregi între restul inițial "r" și zero. Corectitudinea
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]