10,371 matches
-
lucruri pe care le făcuse vreodată și mai scrisese În ultimul timp alte câteva povestiri care Îi dăduseră aceeași satisfacție - În special una de o ironie tăioasă, intitulată Lecția maestrului, despre un scriitor talentat, care Își sacrificase integritatea artistică pe altarul „idolilor pieței; al banilor, luxului și «lumii»; al școlilor pentru copii și al veșmintelor pentru soție; al tuturor acelor lucruri care te Împing pe calea cea mai scurtă și mai ușoară“. Făcând această mărturisire și avertizându-și astfel un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Îi ducă Înapoi la adunarea de pomenire. În intimitatea cu perne moi a vehiculului, Îl uimi mărturinsindu-i că era logodită cu altul dintre clienții lui Balestier, Rudyard Kipling, și Încă și mai tare rugându-l să o conducă la altar, În locul fratelui ei. — Wolcot avea mult respect pentru dumneavoastră, Îi spuse ea cu toată seriozitatea. Vă privea cu admirație, ca pe un tată. Nu mă pot gândi la cineva mai potrivit. În situația dată, plină de Încărcătură emoțională, Henry nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din partea locului. Era o zi de octombrie rece și vântoasă, cu frunze care se scuturau din copaci și acopereau aleile. În biserică, urna care conținea cenușa lui Du Maurier fusese așezată pe un catafalc, la picioarele scării care ducea spre altar, acoperită cu jerbe. Stranele erau Înțesate de lume: artiști plastici și scriitori distinși, colegi de la Punch, vecini din Hampstead, vechi prieteni din timpul studenției pariziene și, ocupând primele două sau trei rânduri, numeroasa familie Du Maurier, În Întregime În doliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pronunța onest și cu convingere. Oricât de profund și de sincer Îi plângeai pe cei plecați, inevitabil și treptat ei ocupau un loc din ce În ce mai restrâns În conștiința ta, odată cu trecerea timpului. Cu vreo doi ani În urmă scrisese o povestire, Altar pentru morți, despre un om care Încerca să oprească acest proces punând stăpânire pe altarul unei capele catolice și aprinzând lumânări pentru prietenii decedați - o Începuse În anul morții lui Fenimore, pe când locuia chiar În vechiul ei apartament din Oxford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plecați, inevitabil și treptat ei ocupau un loc din ce În ce mai restrâns În conștiința ta, odată cu trecerea timpului. Cu vreo doi ani În urmă scrisese o povestire, Altar pentru morți, despre un om care Încerca să oprească acest proces punând stăpânire pe altarul unei capele catolice și aprinzând lumânări pentru prietenii decedați - o Începuse În anul morții lui Fenimore, pe când locuia chiar În vechiul ei apartament din Oxford, și reprezentase, În parte, un fel de Împăcare cu tragicul ei sfârșit -, dar, când avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mișcare a mâinii. Ego te absolvo, mi s-a părut că aud. Somat doar rareori de către o mamă de o pioșenie măsurată să merg la biserică, am crescut totuși, încă de mic, sub influența catolicismului: făcându-mi cruci între confesional, altarul principal și altarul Fecioarei. Chivot și tabernacol erau cuvinte care pe care le rosteam cu plăcere, datorită sonorității lor. Dar oare în ce anume credeam, înainte să ajung să cred numai în Führer? Duhul Sfânt îmi părea mai lesne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ego te absolvo, mi s-a părut că aud. Somat doar rareori de către o mamă de o pioșenie măsurată să merg la biserică, am crescut totuși, încă de mic, sub influența catolicismului: făcându-mi cruci între confesional, altarul principal și altarul Fecioarei. Chivot și tabernacol erau cuvinte care pe care le rosteam cu plăcere, datorită sonorității lor. Dar oare în ce anume credeam, înainte să ajung să cred numai în Führer? Duhul Sfânt îmi părea mai lesne de înțeles decât Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tabernacol erau cuvinte care pe care le rosteam cu plăcere, datorită sonorității lor. Dar oare în ce anume credeam, înainte să ajung să cred numai în Führer? Duhul Sfânt îmi părea mai lesne de înțeles decât Dumnezeu Tatăl alături de Fiu. Altare bogate în personaje, imagini ce începeau să se întunece și fantoma saturată de tămâie a Bisericii Inima lui Christos din Langfuhr îmi alimentau credința, care era mai degrabă de natură păgână decât creștină. Fecioara Maria îmi era carnal de apropiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ajutat chiar și la slujbă, cu clopoțel și căzănel cu tămâie, cu privirea îndreptată spre tabernacol, chivot. Ei, da, chiar și astăzi îmi mai este familiară succesiunea rugăciunilor. Ca Mulligan la începutul lui Ulise, șoptesc, în timp ce mă bărbieresc: Introibo ad altare Dei... În afară de asta, se pare că, la treisprezece ani - și deja dincolo de toate miracolele din lada cu trucuri a catolicismului - mergeam totuși la biserică, numai ca să pândesc fata sâmbăta după-amiaza: cât mai aproape cu putință de confesional, cu o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să fi tușit ușor de partea cealaltă a grilajului. Pe lângă asta, mai târziu, pe când copila cu codițe aflată de cealaltă parte a ferestruicii confesionalului își mărturisea păcatele, se pare că eu am coborât de pe bancă și m-am dus la altarul Fecioarei, pentru ca acolo, cu bună știință sau din simplă îndrăzneală, să... Nu, spun eu și pun piesa cu țânțarul lângă celelalte care păstrează, închise în ele, alte insecte - o muscă, un păianjen, un gândac minuscul. Nu am fost eu acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pătrundă resorturile primei mele cărți, am vizitat când un loc al faptei, când altul, dintre cele prin care ne poartă întâmplările incoerent schimbătoare ale romanului, printre acestea și Biserica Inima lui Christos, care a rezistat războiului și în care, în locul altarului Fecioarei descris cu fidelitate, împrăștie strălucire și atrage polonezi pioși copia Madonei din Vilnius, cu cununa ei de raze din tablă aurită. Imediat alături, într-o nișă, în spatele lumânărilor, am văzut fotografiile Papei, decedat oficial, și ale celui tocmai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din Vilnius, cu cununa ei de raze din tablă aurită. Imediat alături, într-o nișă, în spatele lumânărilor, am văzut fotografiile Papei, decedat oficial, și ale celui tocmai ales, de origine germană. Și acolo, la locul neogotic al juvenilei profanări a altarului, un preot tânăr cu surâs enigmatic, care nu aducea nici măcar pe departe cu Sfinția Sa părintele Wiehnke, m-a rugat să-i dau un autograf pe un exemplar din ediția poloneză a cărții numite, la care autorul, în prezența traducătorilor uimiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
poloneză a cărții numite, la care autorul, în prezența traducătorilor uimiți și a lectorului său, nu a ezitat să-și pună numele sub titlu; căci nu eu am fost acela care a rupt atunci micuța stropitoare a pruncului Iisus de pe altarul Fecioarei din Biserica Inima lui Christos. A fost cineva mânat de o cu totul altă voință. Cineva care a nu s-a ferit niciodată din calea răului. Cineva care nu a vrut să mai crească... Eu însă am tot crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sa de a scrie, îi reproșează Marelui Mahlke: am ratat ocazia de a învăța încă din prima lecție să mă îndoiesc, o activitate care, exercitată temeinic, m-a făcut în schimb capabil, mult mai târziu să mă îndepărtez de orice altar și să mă situez dincolo de credință. Asta n-a fost întotdeauna ușor, căci în repetate rânduri se aprindeau flăcări ale speranței ce se ofereau să încălzească prin apropierea lor sufletul atins de o răcoare excesivă. Odată a fost vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce ardea ca o torță. Nimeni nu știa nimic precis. Probabil că, de sub plăcile de piatră crăpată, mormintele își eliberaseră oasele. Osemintele, indiferent din ce epocă, se aseamănă la prima vedere. În biserica Sankt Johann, acolo unde odinioară își avuseseră altarele breslele corăbierilor, ale meșterilor de butoaie și de lăzi, au ajuns, pentru odihna din urmă sub dalele de gresie și granit, până în secolul optsprezece, prosperi negustori și proprietari de corăbii. Indiferent cui îi puteau fi atribuite oasele și oscioarele, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mea. Prin urmare, am început să desfășor ceea ce, datorită pozelor mele din cutiile de țigări și a monografiilor de artă Knackfuß se strânsese într-un ghem. Am vorbit fără pauză și probabil cu cuvinte mari despre autoportretele lui Dürer, despre Altarul de la Isenheim și despre Miracolele Sfântului Marcu al lui Tintoretto, lăudând căderea apostolului, de sus în jos, ca pe un exemplu de perspectivă temerară. Când, după salturi încrucișate prin lumea de imagini sintetizată în trei volume, întreaga știință pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
juriul Rural, ce nu a șovăit să-l declare campion pe berbecul care, de la incident, a avut drept de uzufruct asupra simpatiei și căldurii majorității argentinienilor. Dilema creată este interesantă. Dacă tendința descriptivă va continua, arta va fi sacrificată pe altarul naturii; doctorul T. Browne a și spus că natura este arta lui Dumnezeu. Catalogul și analiza diverselor cărți ale lui Loomis În ce privește opera lui Federico Juan Carlos Loomis, observăm cu plăcere că vremea glumelor facile și a incomprensibilei povestiri facțioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alb, negru, galben, roșu și albastru. Atras de perspectivele lucrative care se deschideau În fața sa sau, cine știe, de cuvântul dulce-acrișor, Querido a comis primejdioasa greșeală de a face combinații; ortodocșii Încă Îl mai acuză că ar fi jertfit pe altarul lăcomiei nu mai puțin de o sută douăzeci de pilule mixte, care se remarcau prin tot atâtea nuanțe. Asemenea promiscuitate l-a dus la ruină; chiar În acel an a trebuit să-și vândă localul altui chef, un neica nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ascult suflarea lor vie în zori când stelele-apun Să-și lepede chipul lucind cuminte-n oglinda de scrum Abia cuprind cu privirea basmul difuz de-afară Și-aproape simt cum pe umeri tainică ziua coboară Șoptind așez rugăciunea cuminte pe-altarul de nor Iar ochii se-anină de cer cu lacrimi cernute ușor
Feerie de iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83262_a_84587]
-
nici nu-i cunosc însă în privirea lor ard ruguri; prin lacrimile lor văd cum sclipesc cuiele bătute în cruci. Și aceștia mă privesc cu blîndețe și căldură sperînd, întrezărind, parcă în propria-mi privire o temelie a unui proaspăt altar. „-Tu, Doctore,”-îi spun-„ar trebui să știi mai bine. Pentru că sufletul și trupul se amprentează reciproc. Nu mă sili să-ți explic limpezirea mea. M-ai face s-o judec. Să mi-o explic, dezvelind-o. Și ar ieși
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
arde, prin AERUL stingher. Eu am să fiu o viață de sfere amestecate Pe un asfalt de lună cu doruri vindecate Și-am să trăiesc durerea din ploile de vară Ce-n glasul conjuncturii e un decor de ceară. 30-07-2007 ALTAR DE LUME domnului Tibi Hâncu Alerg ca o nebună, în noaptea ta de lună Să-ți spun că sufletul mi-i plin de soare, Și port în trup pământul strămoșesc de mumă Ce-mi lasă liniștea, ca un izvor ce-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Păduri de versuri țipă în patul nebunesc Și somnul îmi dispare în umbrele cernite. Din telefonul vieții, gălăgioase clipe Îmi spune că iubirea e un REGESC CUVÂNT Ce sapă-n sufletul de stele și-n rodia de nimfe Pe un ALTAR DE LUME, e chipul tău de sfânt. 27-08-2007, 1200h CHIP ASTRAL în memoria soțului Eugen Rășchitor Ploaia-mi bate-n suflet cu viețile de foc, Tremurătoare noapte din cioburi suferinde Prin țarina arzândă i-o rază de noroc. Ce viețuiește
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
plânge pan' ce-aș obosi, Cutremurată de regrete Și te-aș ruga și te-aș iubi... Spre Tine mâinile-aș întinde, Și în genunchi aș implora, Aș cere să privești spre mine Ți-aș mulțumi, Te-aș adora. Cu inima altar fierbinte Sufletu-mi dornic se-alină Și rugăciunea urcă simplu, Eu sunt doar lut, Tu dă-mi lumină! Acum, în vălmășagul vremii, Te mai aștept pe strada mea, Cu ochii prinși de zarea-ntinsă Zăresc Lumina, dalbă stea Aș vrea
?nt?lnire by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83337_a_84662]
-
intensitate, lujer de floare, uneori ești senin, profunzime, dulce candoare. Ești mama, ochiul ce plânge, uneori ești nor, amăgire, brațul ce strânge. Ești zâmbet, dar de viață, uneori ești dorul, răbdarea, dulcea speranța. Ești virtute, iertare, uneori ești jertfă pe altarul casei, dulce-alinare. Ești în tot și-n toate scânteie, dragoste-i numele tău, femeie!
E?ti femeie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83340_a_84665]
-
nimeni nu mai locuise în ea de foarte mult timp. O parte din pantofii lui Margaret erau pe podea, dar acoperiți de praf. O parte din vechile ei haine stăteau încă atârnate în dulap. Camera arăta ca un fel de altar. Am aruncat unele dintre bagaje direct pe podea, am așezat portbebeul și am pus copilul în el, apoi am așezat încălzitorul de biberon cu vaca sărind peste cornul lunii pe noptieră, m-am așezat pe pat și mi-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]